PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Despre manipulare, pe înţelesul tuturor Text postat de Liviu S. Bordas Despre manipulare, pe înţelesul tuturor CSM sesizează Curtea Constituţională cu privire la existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi CSM. Motivul? Guvernul ar fi adoptat OUG 13 fără a cere avizul CSM. Să nu fi ştiut CSM că, în anul 2009, CCR mai fusese sesizată pe aceeaşi temă, de catre acelaşi CSM. Să nu fi ştiut CSM că onorata Curte a statuat, cu acea ocazie, că avizul CSM (consultativ, de altfel) este prevăzut de lege exclusiv pentru proiectele de lege sau OUG care privesc legile justiţiei şi că legile privind politica penală sunt în competenţa exclusivă a Guvernului, respectiv Parlamentului, care nu terbuie să ceară, în această materie, niciun aviz de la CSM? Nu cred că nu a ştiut. Nu puteau să nu ştie. Nu aveau cum să nu ştie. Şi totuşi, CSM a promovat acea cerere la CCR, în dispreţul jurisprudenţei Curţii. Cerere respinsă, cum era de aşteptat. Care să fi fost motivul, altul decât obedienţa faţă de preşedintele care tocmai descălecase în plenul CSM, dându-i “preţioase indicaţii”? A reprezentat cererea CSM (însuşi CSM, apărătorul şi garantul justiţiei) un motiv de escaladare a conflictului din stradă, un motiv de exacerbare a resentimentelor faţă de “gaşca de penali”? Ba bine că nu. A reprezentat poziţia CSM o uriaşă manipulare a opiniei celor din stradă? Indiscutabil. Treaba însă nu se opreşte aici. Procurorul general (însuşi procurorul general) introduce, cu surle şi trâmbiţe, o cerere la Curtea de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ, prin care solicita, nici mai mult, nici mai puţin, anularea OUG 13 din 2017, iar în prealabil, suspendarea aplicării ordonanţei până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare. Caz unic în analele dreptului românesc. Legea contenciosului administrativ reglementează posibilitatea anulării în instanţă a actelor administrative – individuale sau cu caracter normativ – şi nicidecum anularea unei legi sau ordonanţe de urgenţă. Să nu fi ştiut domnul procuror general (însuşi procurorlu general) acest lucru? Nu cred. Dacă un a ştiut-o el, avea o armată de subordonaţi care i-o puteau spune. Atunci, care să fi fost motivul pentru care, cu riscul de a se face de râs (lucru care de altfel s-a întâmplat, numeroşi jurişti de marcă semnalând aberaţia cererii procurorului general), care să fi fost motivul, întreb, pentru care domnul procuror general şi-a călcat în picioare conştiinţa profesională, reputaţia? Altul decât obedienţa faţă de acelaşi preşedinte şi de sistemul pe care îl patronează? Procurorul general şi-a retras cererea înainte ca instanţa să fie nevoită să dea cu ea de pământ. A reprezentat cererea procurorului general ( a procurorului general, şeful suprem al procurorilor din România) un motiv de escaladare a conflictului din stradă, un motiv de exacerbare a resentimentelor faţă de “gaşca de penali”? Ba bine că nu. A reprezentat poziţia procurorului general o uriaşă manipulare a opiniei celor din stradă? Indiscutabil. Nici aici nu se opreşte însă treaba. Ar mai fi presiunile preşedintelui asupra avocatului poporului, a cărui lege de funcţionare interzice oricărei persoane, inclusiv preşedintelui, să dea dispoziţii imperative avocatului poporului. A fost desantul preşedintelui un motiv de escaladare a conflictului? Nu mai merită osteneală căutarea unui răspuns. A fost poziţia preşedintelui o manipulare a conştiinţelor celor din stradă? Neîndoielnic: “gaşca de penali” era apărată de însuşi avocatul poporului, cel chemat să apere interesele celor mulţi. Ar fi obositor nu doar demersul de a înşira alte şi alte manipulări vizibile din avion precum măreţul drapel uman din Piaţa Victoriei, ci şi demersul cititorului de a urmări fapte şi conexiuni pe care nu le înţelege, şi nu pentru că nu ar fi de înţeles, ci pentru că materia presupune un minimum de cunoştinţe de drept, fără de care logica raţionamentului ar putea să le scape. Nu sunt adeptul teoriei conspiraţiilor, dar nici nu sunt orb şi surd la ceea ce se întâmplă în jur. Faptul că o insignifiantă, pînă la urmă, mişcare de protest într-un stat de la marginea Europei a găsit în presa europeană (şi nu numai) un ecou similar Primăverii arabe de la Cairo, faptul că de săptămâni bune mari agenţii de presă sunt prezente zilnic la noi, faptul că oficialii europeni (cărora ministerul de externe şi ministerul pentru relaţii europene le-au pus pe masă toate datele problemei) se fac că plouă (cum au făcut şi pe vremea referendumului de demitere a lui Băsescu) imi spun multe. Lumina telefoanelor din piaţă, tricolorul uman, lozincile scrise sau scandate, prezenţa zilnică în piaţă, schimbarea de la o zi la alta a cererilor demonstranţilor, nimic nu a fost nici spontan, nici întâmplător. Peste toate, vine Curtea de Apel Alba, care, într-o cerere (contestaţie la executare) constată că articolul din codul penal care incrimina abuzul în serviciu a fost abrogat din cauza nepunerii acestuia în acord cu Decizia CCR în termenul de 45 de zile de la publicarea Deciziei în monitorul oficial. În mod firesc, dispune eliberarea condamnatului. Vinovatul? Nici Dragnea, nici PSD, ci însuşi guvernul imaculat ca lacrima şi competent până în măduva oaselor. Guvernul Cioloş. Cel care, modificând prin OUG peste 100 de articole din codul penal (prin OUG deoarece Parlamentul era în vacanţă), a omis tocmai articolul cu pricina. Nu a fost OUG 13, adoptată de guvernul Grindeanu exact în spiritul Deciziei CCR, un motiv pentru o altă enormă manipulare? Ordonanţa de la miezul nopţii, noaptea ca hoţii şi atâtea alte lozinci au invadat, brusc şi fără niciun temei, strada, piaţa, întreaga ţară. Rămâne, desigur, să judecaţi cu minţile domniilor voastre. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cristi, comunismul e o fantomă. Nu trăim în North Korea. A fi anricomunist nu mai înseamnă mare lucru. Aici nu vorbim de comunism, vilele și samba nu iubesc comunismul. Nici măcar Putin nu-l iubește. Aici vorbim despre legi, și nu în ultimul rând, despre etică. Din păcate, singuri.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-03 18:09:53               via ytCropper   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 18:03:20               @Radu: Daca prin a fi PDS-ist inseamna ca nu sunt zombie #rezist de facebook, ca ma informez inainte a emite pareri, ca imi fundamentez opiniile, ca nu reactionez emotional (pentru ca in emotie sta secretul manipularii), ca sunt critic si circumspect chiar si cu mine insumi, atunci - da! - sunt PSD-ist... Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 17:50:31               @Radu: Comentariile mele au avut intotdeauna logica si au facut trimitere nu la interpretari ci la fapte. Intr-o limita rezonabila. Am scris o gramada de articole de condamnare a comunismului, deci nu pot fi banuit de simpatii de stanga (nici macar de ordin cultural). Si in plus, ma cunosti. Am incercat la un moment dat o discutie pe fond, daca iti amintesti, despre Ordonanta 13 si mi-ai spus ca nici nu ai citit-o si nici nu te intereseaza o astfel de discutie pentru ca... Comunistii, noaptea ca hotii si alte clisee... Nu as fi scris aici sau in alta parte (vezi facebook) daca nu ai fi fost tu si prietenia care ne leaga, pentru ca imi este f clar ca orice discutie rationala in aceste vremuri este sortita esecului... Macar pentru atata lucru si puteai macar incerca sa citesti ceea ce am scris... (inclusiv pe facebook)... Cu amaraciune, Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 17:46:25               Cristi, de ce nu recunoști tu că ești pesedist până-n vârful unghiilor? Tu, Liviu, dl Cristescu, etc. Am putea avea un dialog... M-aţi putea convinge, de exemplu, că Antena 3 e cel mai obiectiv canal de știri. Așa, nici nu știu ce-am pierdut.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-03 17:34:34               Sincer, o stire mare mi se pare asta: https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/lazar-si-kovesi-anchetati-inspectia-csm-a-deschis-dosarul-disciplinar-1704-ij-319-dip-2017-pe-numele-procurorului-general-si-al-sefei-dna-la-plangerea-lumea-justitiei-cititi-declaratiile-pentru-care-lazar-si-kovesi-risca-sanctionarea-decizia-ccr-63-2017-c :) @Radu: Am citit articolul! E distractiv!... De altfel jurnalistii de la Rise Project imi sunt cunoscuti de aici: http://www.cristianvasiliu.ro/2016/08/operatiunea-swissleaks-de-gerard-davet.html Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 16:26:14               fortaleza, mon amour...e o manipulare evidentă a gazetelor, o minciună în falș! domnu Liviu nu face așa ceva, dumnealui e patriot adevărat, drept dovadă că și c-o condamnare de doi ani cu neexecutare și-un dosar de abuz în derulare tot s-a sacrificat pentru țară și a fost ales (în unanimitate) președinte al camerei derutaților!   Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-03-03 12:56:45               manipulează - scuze, domnule Cristescu - oamenii lui Soros sufletul meu simplu, din zori și până-n seară. mă întreb unde o să ajungem.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-01 22:28:32               Sancta simplicitas...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-03-01 22:05:41               Liviu, Cristi, sincer, ce e în sufletul vostru citind ancheta asta? Doamne, de ce atâta răutate? https://www.riseproject.ro/articol/dragnea-fortareata-din-brazilia/   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-01 21:41:50               Cristi Vasiliu, pozezi pt. statuia oracolului de la Dămăroaia? Fă, te rog, doi pași spre stînga să-ți vedem profilul mai bine...Minunat, ești leit Tiresias...dar ce zic eu, Tiresias ești leit mama Omidelor după cum îți tîrăști rînjetul virtual pe podeaua bleu, europeică!   Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-28 23:14:13               V-am spus eu ca dl Daniel Petrescu nu are organ pentru ironie!:) Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-28 21:22:17               „ De ce nu se organizeaza mai bine un Tribunal al Poporului si un Minister al Adevarului ca sa stim o treaba!”-Cristian Vasiliu. et voilà: le petit Robespierre! tipic pt ideologii demokraturii de stînga-mprejur mai mari sau mai mici, să pună în gura oponenților sloganuri exagerate! Aveți grijă, C.V. ce vă doriți...poate o ghilotină pentru corporatiști?! hahaha...   Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-28 19:47:59               Avem un stat democratic, Cristi, din moment ce puterea de a sta aparține poporului... Unii stau acasă, alții la birou, alții stau într-o fâneață, într-o poiană, pe malul unei ape, la un grătar, alții într-o cârciumă, etc, fiecare după puterile lui, în deplină libertate, deci avem și separația puterilor în stat...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-28 08:30:56               :) De ce nu se organizeaza mai bine un Tribunal al Poporului si un Minister al Adevarului ca sa stim o treaba? Democratia si principiile separarii puterilor in stat ne incurca...   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-28 01:24:48               "nu, radu! kafka e cand justitia ancheteaza orice" da, e revoltator. de bun simt ar fi sa fie anchetata doar pulimea.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-28 00:11:27               "guvernul nu face legea, ci din cate stiu eu, proiecte de lege, pe care le inainteaza Parlamentului, ala face legea." ordonanta de urgenta are putere de lege... "daca guvernul poate sa faca tot ce-i bubuie mintea, fara sa raspunda penal," nu, radu! kafka e cand justitia ancheteaza orice... o sa revin cand vine si motivatia... dar pana atunci sa citim un pic ce spune V. Dorneanu: "DNA s-a apucat sa verifice in ce masura au fost indeplinite conditiile de aprobare a unei OUG, deci in ce masura s-a intrunit conditia extraordinara, in ce masura acea stare nu putea fi rezolvata altminteri, daca s-a motivat sau nu urgenta. A mai verificat daca s-au primit toate avizele de la Consiliul Legislativ, de la CSM, lucruri care exced autoritatii DNA. Aceste verificari se fac de catre CCR, in cadrul controlului de constitutionalitate. Pe de alta parte, toate aceste lucruri s-au facut in timpul desfasurarii procesului legislativ. Ordonanta era trimisa Parlamentului, care putea sa o aprobe, sa o modifice, sa nu o aprobe. Prin aceasta, consideram ca s-a perturbat buna activitate a Guvernului si s-au perturbat si relatiile care trebuie sa existe intre cele trei autoritati: judecatoreasca, executiva si legislativa." Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-27 23:40:35               Am avut odată o clientă care se tot judeca hăt... nu mai ştia nici ea de când pentru o tarla. Țărancă, deh, din moşi strămoşi. Obișnuită cu plivitul, nu cu manglitul. Motiv pentru care nu mică mi-a fost mirarea când o văd cum scoate din geanta mare, ponosită, un cod civil nou-nouț, încă mai mirosea a tipar. - Ce faceți, doamnă? o întreb eu amuzat. V-ați apucat să citiți codul civil? - De, maică! îmi răspunde. Vreau şi eu să înțeleg cum îmi fură ăştia pământul... Io zic că nu trebuie să fii neapărat specialist în drept ca să-ți dai seama când o lege este dată ca să fie dreaptă... pentru cui crede că i se cuvine.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-27 22:31:50               și eu sunt un necunoscător în materie de drept constituțional dar un lucru mi se pare clar ca cleștarul:scandalul OUG 13-14, manifestațiile nu au fost manipulate, e vorba de scîrba și lehamitea adunată de 27 de ani, iar cei ieșiți în stradă sunt, în principal cei care nu au votat la ultimele alegeri din motivul că nu au găsit cui să-și dea votul;sigur, domnul Bordaș va argumenta că în această postură nu au dreptul să-și exprime o opțiune postalegeri dar fenomenul arată tocmai faptul că lumea din jurul nostru e-ntr-o perpetuă schimbare, că vechile formule nu dau rezultate și că acest fel de exprimare rămîne singurul care ne poate ține departe de „democratură”(ițită deja în Ungaria, Polonia și-n statele unite în jurul lui Trump). de manipulat, cel mi eficient „manipulează” dragnea și pesedeii lui care au ațîțat în mod prostesc și inexplicabil pt. o minte politică limpede tot fenomenul. (lasă, că de cărat protestatarii la Ploiești și Tîrgoviște cu autocarul nu mai e manipulare, e organizare în stil populisto-stîngist al p.c.r.& f.s.n.&p.s.d.r. pe față!)   Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-27 22:09:02               Liviu, nu-mi explica, cu cat inteleg mai multe, cu atat bezna creste. sa nu strivim corola de minuni a lumii...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 20:50:44               Radu, daca as avea convingerea ca iti doresti cu adevarat sa intelegi cum stau lucrurile strict sub aspect juridic - constitutional, mi-as rupe o zi din viata pentru a lamuri lucrurile. Da-mi voie sa cred ca lecturile tale in materie se limiteaza la comentariile de presa/tv. Ceea ce nu e de condamnat, sa nu intelegi gresit. Ai un mod extrem de simplist de a analiza si judeca niste chestiuni care cer precizie conceptuala, nu emotie conjuncturala. Repet (desi cred ca nu ar fi nevoie): nu emit judecti de valoare decat in domenii in care ma pricep. Putine, e adevarat. Iar acesta, al dreptului, este unul dintre ele.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 20:45:16               guvernul nu face legea, ci din cate stiu eu, proiecte de lege, pe care le inainteaza Parlamentului, ala face legea. sigur, guvernul mai da si ordonante de urgenta, dar asta e alta mancare de peste, uneori nu foarte proaspat. la urma urmei, chestiunea mi se pare kafkiana. daca guvernul poate sa faca tot ce-i bubuie mintea, fara sa raspunda penal, atunci nu vad de ce isi mai amintesc romanii de cazul eratei CCR din 2012, avand in vedere ca nici curtea n-ar trebui sa raspunda penal, din moment ce ea insasi aproba sau declara neconstitutionala ancheta declansata la o adica, impotriva ei insasi, Dumnezeule...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 20:17:56               Pentru improspatarea memoriei: cea mai importanta decizie a CCR din 2012 a fost intoarsa printr-o erata, data la 5 dimineata de catre un judecator. Unul singur. Iar aspectul penal al acestei erate nu a mai fost niciodata cercetat. Mircea Stefan Minea. El este autorul eratei si tot el este cel care a luat, individual, acordul a inca patru judecatori (fara a se convoca o sedinta a plenului CCR) pentru a trimite apoi decizia la Monitorul Oficial. In 2016, parchetul general a clasat dosarul penal. Romanii nu au, totusi, memoria atat de scurta pe cat s-ar crede. Sau macar o parte a lor. Radu, ori nu ai inteles nimic (sub aspect juridic, constitutional), ori. Guvernul face legea, cu voie de la Constitutie.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 19:05:24               http://adevarul.ro/news/eveniment/psd-operatiunea-umilire-propriului-electorat-partea-doua-8_58b23a255ab6550cb8d1cd39/index.html   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 18:24:11               nu stiu ce gust amar le-au lasat unora deciziile CCR din 2012, dupa cum nu stiu ce suava dulceata le lasa astea de acum. de gustibus. ce stiu cu siguranta, si ar fi trebuit sa stie chiar distinsa curte (indiferent de culoarea tot mai corect orientata a robelor) e ca guvernul trebuie sa aplice legea si nu sa fie mai presus de ea.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 18:07:03               În loc de încheiere. Nu am obiceiul de a mă aventura în domenii pe care nu le stăpânesc și, cu atât mai puțin, de a da verdicte în astfel de domenii. Am susținut teoria manipulării în articolul de mai sus întemeindu-mă, în primul rând, pe aspectele de natură juridică ale speței. Am constatat, cu mâhnire, că aprecierile mele nu au fost infirmate. Am mai constatat, cu aceeași mâhnire, că manipularea a dat roade cu mult peste așteptări: a reușit să învrăjbească nu doar străinii, ci și vechii amici, ceea ce nu e de colea. Mie, cel puțin, a reușit să-mi lase un gust amar.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 16:48:26               CCR îmi confirmă spusele: procurorii nu pot verifica oportunitatea sau legalitatea emiterii OUG. A fost sau nu acțiunea DNA o uriașă manipulare, având ca scop escaladarea unui conflict politizat de la chiar nașterea lui? Ba bine că nu, în condițiile în care era limpede, pentru orice persoană de bună credință, că DNA și-a depășit cu mult competența.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 16:22:05               Si pentru cei ce aduceau drept argument plangerea CSM-ului la CCR: https://www.luju.ro/institutii/csm/ce-rusine-ccr-a-dat-csm-o-lectie-de-stat-de-drept-si-democratie-parlamentul-si-guvernul-au-competenta-de-a-institui-modifica-si-abroga-norme-juridice-de-aplicare-generala-instantele-mp-si-csm-au-misiunea-de-a-realiza-justitia-nicidecum-un-rol-in-activitat din care, pentru cei nu numai #rezistenti, dar si #necititori, citez: „CSM, ca parte componenta a autoritatii judecatoresti, potrivit dispozitiilor Legii fundamentale, cu rol de garant al independentei justitiei, nu poate fi transformat intr-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primara, (sau Guvernului, autoritate legiuitoare delegata), fara a fi afectate valori constitutionale precum statul de drept sau principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale” mai mult, CCR simte nevoia sa reaminteasca CSM-ului niste principii elementare ale democratiei: "In mod traditional, doctrina constitutionala recunoaste cele trei puteri in stat: puterea legislativa, care creeaza si modifica legea, puterea executiva, care executa si impune legea, si puterea judecatoreasca, care interpreteaza si aplica legea. Preeminenta dreptului presupune ca aceste puteri sa-si exercite prerogativele independent una fata de cealalta, intrucat functiile lor trebuie sa fie distincte. Cu alte cuvinte, cei care creeaza legea nu trebuie sa se implice in aplicarea ei, cei care o executa nu trebuie sa se implice in crearea sau interpretarea ei, iar cei care interpreteaza si aplica legea nu trebuie sa se implice in crearea sau modificarea ei."   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-26 20:07:56               Mai mult, conditionarea gratierii de acoperirea prejudiciului ar fi neconstitutionala. Daca prejudiciul consta in pierderea suferita de stat in urma unui act de coruptie prin care condamnatul nu s-a imbogatit efectiv, iar averea condamnatului nu poate acoperi prejudiciul, atunci refuzul gratierii ar echivala cu o inchisoare a datornicilor, unde cei saraci ar ramane sa-si ispaseasca pedeapsa doar pentru ca-i departajeaza de cei bogati unicul criteriu al averii. Dar, daca strada o cere, ce mai conteaza Constitutia. #rezist, si cu asta au spus tot. Cine nu sare, nu vrea schimbare :))))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-26 19:52:59               altă manipulare http://romani-buni.info/2017/02/mai-clar-de-atat-psd-nu-vrea-recuperarea-prejudiciului-in-cazul-gratierii-este-exagerata-asa-voiiculescu-va-fi-eliberat-si-ramane-cu-banii/?utm_medium=social&utm_campaign=postplanner&utm_source=facebook.com Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-16 00:07:05 Incredibil cata prostie si rea-vointa exista printre jurnalisti. Am citit si m-am cutremurat... "Mai mult, în cazul Ordonanței privind grațierea, în Parlament PSD nu mai vrea recuperarea prejudiciului, vrea să dea drumul pușcăriașilor și gata. Astfel, Dan Voiculescu, patronul Antenelor, va putea ieși din închisoare și va rămâne și cu banii." Sa explicam: Decizia in dosarul Voiculescu are 3 puncte: - confiscarea terenului - realizat imediat dupa pronuntarea sentintei - penalitati - prin care si sediul Antenei 3 - realizat - inchisoare - realizat Multumesc dlui Daniel Petrescu care mi-a dat acest exemplu de manipulare grosolana si care desi este un contestar al ordonantelor a deconspirat manipularea... Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-26 18:29:24               Cui protest? (continuare) 2.2.3 Protestele Socialul a fost implicat şi în trecut în conflictul politic pe care l-am denunţat mai sus. Episodul Colectiv – mai exact acţiunile ce au urmat tragediei şi au condus la căderea Guverunul Ponta – este binecunoscut. Deşi mişcările de stradă au fost în esenţă paşnice şi relativ reduse că prezenţă şi durată (poate şi din pricina demisiei rapide a Prim-Ministrului), ele au avut un element de noutate îngrijorătoare. A fost primul caz (serios) din ţară noastră în care mobilizarea socialului s-a realizat aproape exclusiv folosind reţele de comunicare online (în special Facebook-ul), iar revolta – dacă o putem numi astfel - a căpătat şi o dimensiune virtuală. Ceea ce până la un moment dat a acţionat doar că o memorie externă şi o modalitate de a păstra legături cu prieteni şi cunoştinţe – Facebook-ul – a devenit o monstruoase conştiinţa (http://www.cristianvasiliu.ro/2013/01/constiinta-colectiva-si-facebook-ul.html) - de sine stătătoare - şi un generator şi amplificator de emoţii negative şi pozitive, un perfect mecanism post-modern. În fond sintagma „tânăr şi liber” emanată în acele zile descrie exact profilul unei persoane prinse (sau predate fără discernământ) mediului online, ale cărei valori sunt noul şi anarhia (deghizată în democraţie). Nu vreau să fiu înţeles greşit. Răul – dacă încercăm un diagnostic – nu este faptul că Socialul şi-a găsit noi instrumente de expresie, ci faptul că aceste instrumente au fost invadate de forme maligne ale marxismului cultural şi au ajuns să ofere viziuni distorsionate asupra realităţii şi în final scopuri politice. Nimeni însă nu a învăţat nimic şi nu a reacţionat în niciun fel. „Vox Populi, vox Dei” a devenit „Vox Facebook, vox Dei”. Tema aleasă în campanie de (sau pentru) Johannis – malefică, eficace şi verificată în istorie - nu a fost una întâmplătoare şi a ţinut seama (şi) de evoluţia culturală a societăţii spre (şi prin) sălbaticul mediu online. Dacă pe vremuri poporul – Socialul - avea nevoie, pentru a fi calm şi mulţumit, de pâine şi circ, (pentru că războiul era regula), în modernitate, (unde pacea este regula), nimic nu uneşte mai trainic Socialul şi nu îi stârneşte reacţii mai puternice decât prezenţa unui inamic. (Notă: Ca să fim corecţi până la capăt, trebuie să recunoaştem că la circ romanii beneficiau uneori de spectacolul unor execuţii exemplare ale diverşilor duşmani: barbari, sclavi răsculaţi, creştini, etc…, iar astăzi prezentarea – şi lupta - cu inamicii ia deseori formă unui spectacol grotesc). Din România dispăruseră comuniştii (ruşinaţi de „Condamnarea comunismului”) şi mogulii (prin puşcării: vezi cazul Voiculescu, Adamescu şi Maricel Păcuraru –patronul Realitatea) însă pericolul nu trecuse. Rămânea alt rău – întruchipat de corupţi şi penali, iar Johannis şi-a declarat încă de la început dorinţa de a asana politicul (şi societatea) de acest rău, tocmai pentru a-şi atrage de partea sa Socialul. A reuşit; foarte repede mediul online a devenit o tribună a luptei politice mascate împotriva Politicului (plin de corupţi şi penali). Momentul „Ordonanţă 13” din Ianuarie 2017 nu a apărut din neant. (1) Lupta politică se acutizase – după cum am arătat, (2) existau pârghiile de manevrare a Socialului ((2.1) scopul – lupta cu penalii şi corupţii şi (2.2) mijlocul – mediul online) şi (3) fuseseră făcute deja exerciţii operative (Colectiv) ce creaseră o serie de sinapse în interiorul Socialului uşor de reactivat. 2.2.4 Excurs – Pentru o înţelegere mai bună a situaţiei României În finalul filmului „The usual suspects” ologul Roger Verbal Kint afirmă că „cel mai tare truc născocit vreodată de către Diavol a fost să convingă lumea că nu există”. Tot astfel în aceste zile s-a răspândit idea că lupta împotriva Guvernului care a îndrăznit (1) să promulge o OUG „noaptea că hoţii”, pentru a salva politicieni „cu probleme penale” şi (2) să elaboreze o lege ce prevedea graţierea unor infractori este de fapt o cruciadă sfântă (condusă de Johannis), nicidecum o mizerabilă luptă politică. Răul care ne-a învrăjbit este însă cu atât mai abominabil cu cât a reuşit să rămână în umbră şi să se amuze pe seama noastră, a tuturor. Într-un alt articol (http://www.cristianvasiliu.ro/2016/03/jurnal-cxxxix-scurta-istorie-romaniei.html)am arătat cum s-a ajuns aici… „La momentul Revoluţiei, puterea comunistă avea trei piloni. Primul dintre ei era Partidul. Rolul lui era unul ideologic: de propagandă, de formare şi de control al înregimentării. […]. Rolul activ îl avea al doilea pilon: Statul (cu instituţiile sale fantomatice create în scopul mimării democraţiei). El administra procesele ce se desfăşurau în interiorul ţării şi tot el gestiona resursele implicate în aceste procese (atât materiale, cât şi umane). […] Pe lângă aceşti doi piloni a apărut la un anumit moment – poate chiar de la început – un al treilea: Securitatea. Rolul ei era să asigure pârghiile de forţă ale Partidului asupra Statului (asupra Politicului) şi asupra cetăţenilor statului (asupra Socialului). […] La Revoluţie nu au picat toţi cei trei piloni ai comunismului, ci doar pilonul administrativ – Statul comunist. […] după ce structurile formale şi informale ale Statului au dispărut în cavalcada din decembrie 89, Partidul şi Securitatea, deşi desfiinţate şi ele formal, au supravieţuit: Partidul pentru că i-a rămas capitalul uman de relaţii, cunoştinţele politice şi palierul deschis spre nouă structură (prin absenţa unei legi a lustrației), Securitatea – pentru că i-a rămas capitalul de informaţie şi cunoştinţele/tehnica de urmărire, manipulare şi şantaj. […] După Revoluţie, viaţa politică şi cea economică a însemnat o luptă acerbă între Securitate şi Partid. Reprezentaţii celor două structuri s-au confruntat timp de 25 de ani însângerând România. La început, odată cu apariţia – unii o numesc providenţială, alţii blestemată – a fostului membru al PCR Ion Iliescu, Partidul (deghizat în FSN, FDSN, PSDR şi în sfârşit în PSD) a avut câştig de cauza. Primele runde i-au aparţinut. […] După cum numele lui Ion Iliescu este legat de supravieţuirea Partidului după Revoluţie, tot astfel supravieţuirea Securităţii după revoluţie este legată de numele lui Traian Băsescu. […]. În epoca nefastă Băsescu – epocă de cădere economică şi frământări politice acute – Securitatea, mânată atât de propria agendă de consolidare a Puterii – cât şi de frustrarea pe care Partidul i-o provocase – a minat toate instituţiile Statului şi mai ales Justiţia. În fapt Băsescu a urmat modelul Puţin, liderul politic care în Rusia post-comunistă a condus – şi conduce – cu FSB-ul (fostul FSK, fostul KGB) întreaga ţară – atât Politicul, cât şi Economicul şi Socialul. […].” După plecarea lui Băsescu, Johannis a găsit structurile de forţă create de Băsescu intacte si funcţionale (dacă nu a fost adus la putere tocmai cu ajutorul acestor structuri). Şi le-a folosit (sau a fost folosit de ele) fără remuşcări. Să nu ne facem iluzii; am trăit cu toţii în România lui Băsescu. Preşedintele are (acum) la dispoziţie nu doar forţa propriei instituţii (în cazuri excepţionale, după cum prevede Constituţia), ci – indirect – şi forţa altor instituţii: Serviciile Secrete, CSM-ul, Procurorul General, DNA-ul, etc…. Nu doar Preşedintele s-a implicat in „scandalul ordonanţei” (motiv de faţadă al încercării de „lovitură de stat legală”), ci odată cu el şi toate instituţiile de forţă (nedemocratice prin modul în care sunt populate) ce îi susţin. Acest lucru a devenit vizibil – pentru prea puţini însă – în cursul evenimentelor din ianuarie 2017, când odată cu protestele din stradă, aceste instituţii (împreună cu Preşedintele) s-au poziţionat (cu totală lipsă de respect faţă de spiritul Constituţiei) împotriva Guvernului şi Parlamentului. Ceea ce este însă si mai rău este faptul că Socialul, nu numai că nu a amendat aceste acţiuni, ci le-a aplaudat şi le-a înţeles ca o legitimare suplimentară a propriilor acţiuni. Pentru asta totuşi nu Socialul este vinovat…   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-22 01:14:58               Cui protest? (continuare) 2.2 Cronologia loviturii de stat 2.2.1 (Pregătirile) Evenimentele petrecute la începutul anului 2017 mai surprind pe cineva doar prin dimensiune şi doar în măsura în care nu pot fi corelate cu alte evenimente recente. Forţele politice (şi sociale) care au ajuns să se confrunte într-un mod brutal şi cu urmări atât de dăunătoare pentru ţară (interne şi externe) nu au apărut din neant; ele şi-au făcut simţite prezenţa, şi-au anunţat intenţiile şi s-au tatonat cu ceva timp înainte. În primul rând eram deja avertizaţi încă din timpul campaniei din 2014 în privinţa luptei actualului preşedinte cu “penalii” şi “corupţii”, (luptă ce continua lupta lui Traian Băsescu cu alte periculoase mori de vânt: “comunişti” şi “mogulii”). Întâmplător sau nu “penalii” şi “corupţii” – adică răii - era tocmai adversarii politici ai viitorului preşedinte. Tema maniheistă simplă, uşor de transpus în sloganuri pline de ură sau ironie, s-a dovedit a fi (într-o prima rundă) o strategie câştigătoare. Deşi iniţial s-a crezut că această temă nu este decât una benignă, menită să stârnească emoţii şi să polarizeze votanţii, s-a dovedit mai apoi că ea poate fi o armă politică eficientă şi după alegeri. Victor Ponta i-a căzut victimă – împreună cu întregul sau Guvern - la sfârşitul anului 2015. Lacrimile vărsate după tragedia din clubul Colectiv s-au transformat repede – sau au fost transformate – în “Corupţia ucide!” şi apoi în “Jos Guvernul!”; se căutau ţapi ispăşitori, iar ei erau la vedere în fruntea ţării. A fost primul pas. Al doilea pas a fost instaurarea unui guvern tehnocrat – “Guvernul Meu” după cum l-a numit Johannis – cu complicitate unui Social nervos şi a unui Politic slab (Parlamentul) sau obedient (alte instituţii). Anul 2016 a fost anul guvernului tehnocrat şi al ascensiunii PDS-ul sub conducerea unui “penal”: Liviu Dragnea. Tema “penalilor” şi a “corupţilor” a revenit în Campania din 2016 pentru alegerile Parlamentare cu virulenţă. A fost singurul refren al opoziţiei PSD, fie ea legitimă – PNL şi USR sau ilegitimă: Cioloş (din postura de prim ministru neangajat în politică) şi Johannis (din postura de Preşedinte “neutru”). Din păcate (sau din fericire) doar o anumită parte a Socialului a mai fost permeabilă la această idee, în ciuda unei imense campanii de denigrare (a Politicului în general şi a PSD-ului în special). Al treilea pas a fost un eşec pentru Preşedinte Johannis; partidul său (şi Guvernul său şi Instituţiile sale de forţă) au pierdut alegerile cu un scor foarte mic (jenant de mic). Nu pentru că subiectul moralităţii a devenit unul minor pentru Societate sau pentru că nu (mai) exista corupţie în România, ci pentru că ipocrizia preşedintelui (el însuşi “penal” şi “corupt” – vezi scandalul “prima casă din cele şase”) era din ce în ce mai vizibilă. Şi (poate şi) pentru că PSD-ul îşi construise conştiincios Campania în mod pozitiv şi curat (chiar dacă pe alocuri ipocrit) pe un proiect (fie el şi rocambulesc). Anunţarea rezultatului alegerilor a fost momentul declanşării unui război rece, de uzură între preşedinte şi reprezentanţii coaliţiei câştigătoare (PSD + ALDE). Scenele s-au desfăşurat cu rapiditate: (1) mai întâi Preşedintele a dus o serie de negocieri cu toate partidele (inclusive ALDE) în speranţa că poate crea o majoritate anti-PSD şi (2) i-a comunicat lui Tăriceanu că va duce un război total cu social-democraţii în viitorul apropiat. După ce a înţeles că nu poate convinge un “penal” – pe Tăriceanu - să trădeze, (3) s-a întors împotriva lui Dragnea afirmând că nu este dispus să nominalizeze un premier “cu probleme penale”, (de dată asta apelând şi la un argument legal – o mai veche O.U.G. dată de un alt “penal” - Adrian Năstase). În faţă provocărilor prezidenţiale, PSD-ul a ales să bată în retragere şi s-o propună ca prim-ministru pe dna Servil Saiadeh. Fie că PSD-ul şi ALDE se aşteptau ca Johannis să tragă de timp şi să mute împotriva lor, fie că l-au forţat să o facă (pasându-i un cartof fierbinte), cert este că (4) abia după câteva zile de “investigaţii” şi “deliberări” Johannis a respins prima propunere a prim ministru, fără alte explicaţii. O mişcare în limitele constituţiei, dar nu în spiritul ei. (5) A două propunere de prim-ministru (nici Dragnea, nici Sevil Saiadeh, ci un cvasi-necunoscut: Sorin Grindeanu) a acceptat-o în bătaie de joc, printr-un scurt SMS: ”Succes” (de remarcat că preşedintele este un om ce oscilează între Succes şi Ghinion) şi fără o conferinţă de presă (după o cum cer uzanţele şi un minim bun simt). Nici odată cu instalarea noului Guvern şicanele Preşedintelui nu au încetat. Următorul front pe care l-a deschis a fost cel legat de (6) buget. După ce o prima varianta a bugetului a fost refăcută (ca urmare a unei bâlbe a ministrului de Finanţe) şi publicată pe 26 ianuarie, (cu un buget diminuat pentru SRI şi Administraţia Prezidenţială), Johannis a luat din nou poziţie. Desigur – împotrivă. Declaraţiile date de Johannis în acea perioadă sunt lămuritoare: “cu securitatea naţională nu are voie să se joace nimeni, nici măcar cei care au impresia că ei conduc acum lucrurile (sublinierea îmi aparţine), fiindcă dacă intrăm în zona de revanșisme politice, de tăieri de bugete numai aşa, să arătăm cine are ultimul cuvânt, cred că am face o mare, mare eroare.” În afara declaraţiilor, Preşedintele nu a putut face însă nimic altceva decât să tergiverseze procesul aprobării bugetului. În primul rând a cerut 5 zile pentru a se obţine avizul CSAT-ului pe proiectul de buget şi alte 5 zile după ce legea bugetului a ajuns din nou pe masa sa de lucru pentru promulgare. În condiţiile în care şi Guvernul şi Parlamentul au lucrat la buget cu celeritate – un termen la modă – acţiunile şi declaraţiile Preşedintelui în această privinţa, deşi legale, nu denotă decât rea-voinţă. Luate separat toate aceste fapte pot fi considerate fie accidente, fie deraieri politice minore, inerente într-o democraţie ce îşi caută încă matca. Dacă le însumăm însă, ajungem să înţelegem foarte bine contextul în care a izbucnit scandalul ordonanţei: lupta pentru putere dintre doua alianţe de partide – USR şi PNL vs PSD şi ALDE si dintre Președinție (secondat de (o parte a) Justiţiei) şi Guvern. Într-o astfel de situaţie tensionată între vectorii politici, era de aşteptat ca orice flamă să aprindă atât Politicul cât şi Socialul. Mai mult, este evident că oricare dintre faptele enumerate mai sus (cel puţin cele petrecute după alegeri) ar fi putut să fie ea însăşi o flamă. S-a întâmplat însă ca flama să poarte numele Ordonanţa 13… (va continua)   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-20 00:55:52               Vot!   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2017-02-16 22:12:33               Oare de ce?... http://www.stiripesurse.ro/kovesi-dna-contesta-decizia-cur-ii-de-apel-alba_1180156.html :))) Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-16 15:43:33               altă manipulare http://romani-buni.info/2017/02/mai-clar-de-atat-psd-nu-vrea-recuperarea-prejudiciului-in-cazul-gratierii-este-exagerata-asa-voiiculescu-va-fi-eliberat-si-ramane-cu-banii/?utm_medium=social&utm_campaign=postplanner&utm_source=facebook.com   Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-16 00:07:05               curat Caragiale:„ să fie manipulare dar s-o știm și noi!”   Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-15 19:02:00               Florentin Sorescu, io am un scenariu mai scurt, de piesa in doua acte: Actul 1, scurt: PSD castiga alegerile Actul 2, cu prelungiri: Iohannis se da de ceasul mortii sa-l dea jos In actul 3, pe care nu as vrea sa-l scriu, Romania e cea care, la final, pierde. Sa vedem daca mai ramane cineva sa traga cortina :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-15 14:44:29               Haha! Hai ca nu sunt nebun! :)... L-am auzit citind acest text pe Rares Bogdan... Am crezut ca nu am inteles bine, mai ales ca apoi a inceput sa sustina exact altceva decat a citit... Am cautat fragmentul, l-am citit de 20 de ori si nu am putut sa inteleg nimic altceva decat ceea ce era scris.. Astazi, am dat peste urmatorul articol: https://www.luju.ro/magistrati/instante/motivare-pe-dezincriminare-curtea-de-apel-alba-iulia-despre-abuzul-in-serviciu-nu-se-poate-considera-ca-decizia-nr-405-2016-este-doar-o-decizie-de-interpretare-instanta-constitutionala-admitand-prin-decizia-mentionata-o-exceptie-de-neconstitutionalitate-s Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-15 13:11:14               Cristian Vasiliu, aplicam buna traditie romaneasca: fiecare intelege ce vrea :))) Nu exista niciun dubiu: CA Alba spune limpede ca, spre deosebire de prima instanta (tribunalul), Curtea apreciaza ca Decizia CCR este una de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, si nu una de interpretare. De altfel, potrivit legii sale de functionare, CCR nu mai poate da decizii de interpretare in spete de natura celei in care s-a pronuntat. Concluzia: nefiind modificat in termenul de 45 de zile, articolul care incrimina fapta a iesit din vigoare. El pur si simplu nu mai exista in codul penal.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-15 11:46:36               Citez din motivatia CA Alba Iulia: "Prin urmare, nu se poate considera (așa cum a apreciat prima instanță) că decizia nr.405/2016 este doar o decizie de interpretare, instanța constituțională admițând prin decizia menționată o excepție de neconstituționalitate" Cum manipulam - pardon: intelegem - acest citat? Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-15 10:58:15               Dle Bordas, nu sunt deloc ancorat in opinia dnei Pruna. Sunt deschis la informatie si va multumesc pentru detalierile si trimiterile facute deoarce acum se mai limpezesc apele... usor, usor... Inca o data: Multumesc!   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2017-02-15 09:08:41               Cred că foarte uşor se poate alcătui şi un alt scenariu. Anume: Este cunoscut faptul că în rândurile PSD (și nu numai) sunt o grămadă de persoane cu probleme penale. Aşa numiții penali sau, cum îi numea Băsescu, puşcăriabili. Pentru a câştiga alegerile şi încă la un scor zdrobitor PSD face o serie de promisiuni electorale, se pare că fără o acoperire economică solidă: mărire de salarii, mărire de pensii, eliminări/scăderi de impozite, eliminări de taxe. Economiștii susțin că un astfel de program presupune fie recurgerea la împrumuturi, fie afectarea sectorului de investiții, fie şi una, şi alta. Mai nou, se vorbeşte de măriri de taxe. După ce câştigă alegerile, vin cu o primă propunere pentru funcția de prim-ministru, refuzată de Preşedintele României, după care fac o a doua propunere, în persoana d-lui Grindeanu, de această dată acceptată. Există şi suspiciuni că prim-ministrul de facto ar fi Dragnea, acesta neputând candida date fiind problemele penale, iar propunerile făcute de acesta au avut în vedere persoane care să-i satisfacă nevoile personale. Concomitent cu evoluția de pe scena politică, în mass-media se desfășoară o adevărată campanie  în care se acreditează ideea implicării neortodoxe a serviciilor de securitate în activitatea instanțelor judecătoreşti mergând până  la existența unor infliltrați (sau infiltrații?) în rândul acestora. Unul dintre protagoniştii acestei campanii este un anume domn Ghiță, dispărut fără urmă de sub nasul celor care aveau datoria să se ocupe cu monitorizarea sa. De la acest domn Ghiță aflăm, printre altele, că "De-asta nu avem noi nicio autostradă peste Carpați.' Pentru că numitul Codlea l-ar fi amenințat pe Ponta cu arestarea, acesta din urmă optând pentru varianta Comarnic-Braşov, în detrimentul celei Sibiu-Piteşti, în condițiile în care prima ar fi fost mult mai puțin costisitoare. Omite să precizeze şi cât de utilă şi care ar fi fost motivul real (sau aparent) al arestării. Consecința? Codlea este tras pe linie moartă, următoarea țintă fiind DNA-ul lui Kovesi. După măririle de salarii şi campania contra binomului Servicii-DNA este adoptată, la ceas de noapte, celebra Ordonanță 13/1997 de ale cărei prevederi ar fi urmat să beneficieze, printre alții, Dragnea şi alți membri sau colaboratori PSD/ALDE. Cu precizarea că, informat de aceste demersuri, Klaus Johannis ia poziție înainte de adoptarea lor, însă fără succes. Urmează binecunoscutele proteste, înregistrându-se cea mai amplă mişcare socială de la revoluție încoace, în urma cărora Ordonanța 13/2017 este abrogată. Trăgând linie, am putea presupune existența şi a unui alt scenariu şi anume că toate aceste demersuri au fost făcute de către binomul PSD-ALDE pentru ca mâna lungă a justiției să fie pusă în imposibilitatea de a-i mai scărmăna oleacă pe domnii parlamentari (şi nu numai )? Mai exact, ne asigurăm de tăcerea poporului, poate chiar ni-l facem complice mărind pensii şi salarii fără o bază reală (altminteri nu ar fi nimic de comentat), astfel încât acesta să nu se scandalizeze  când adoptăm legi care ne profită nouă, politicienilor? Mai cu seamă cu cât ia uitați-vă la madam justiția cât de sifonată e... Zic "să presupunem" întrucât, de bună seamă, patriotismul a fost cel care i-a mânat în luptă şi enorma grijă pentru națiunea română.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-14 19:51:46               excelent argumentul, domnule Bordaș, o concluzie mai mult decît persuasivă :„ o insignifiantă, pînă la urmă, mişcare de protest într-un stat de la marginea Europei a găsit în presa europeană (şi nu numai) un ecou similar Primăverii arabe de la Cairo, faptul că de săptămâni bune mari agenţii de presă sunt prezente zilnic la noi, faptul că oficialii europeni (cărora ministerul de externe şi ministerul pentru relaţii europene le-au pus pe masă toate datele problemei) se fac că plouă (cum au făcut şi pe vremea referendumului de demitere a lui Băsescu) imi spun multe.” aș mai adăuga atît:noa, iozîc că OUG aia năzgubănă nu s-o retras, amu, numa să hodină oleacă!   Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-14 18:31:55               am văzuto şi eu...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-14 18:21:13               Na, că văzui gogomănia din propriu-mi comentariu: a-ţi îmbrăţişat-o Corect era aţ-i :)))) Mă simt manipulat! V-aş da parola, să intraţi pentru a corecta după dorinţă. Sau să intraţ-i, conform celor de mai sus :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 18:09:22               Pentru că entuziasmul din Piaţă stă să se stingă, putem glumi puţin (şi amar) pe seama lui. Din păcate, istorioara nu e una imaginară. Doi tineri, ţinîndu-se de mână pe o străduţă din centrul oraşului. Din sens opus se apropie un amic comun. - Încotro, prieteni? - La miting, în Piaţă. - Şi voi pentru ce manifestaţi? Băiatul, cu o uşoară emfază: - Cum pentru ce? Tu nu ştii? Dragnea, ordonanţa... - Aşa. Şi? Ce-i cu Dragnea? Ce e cu ordonanţa? - Ăă... Ştii tu... Îndrăgostiţii tac, uşor stânjeniţi, apoi îşi continuă drumul şi intră în primul pub întâlnit în cale. Înăuntru, pustiu, doar barmanul plictisit şi o muzică fără vlagă. Ea: - Dragă, ce plictiseală aici. Dacă nu-l întâlneam pe George, eram deja în piaţă, unde, oricum, era mai cool decît în bomba asta.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 15:33:19               Florentin Sorescu, v-aţi tăiat singuri craca de sub picioare (singuri, adică dumneavoastră, domnul Iohannis, PNL şi USL)atunci cînd v-aţi manifestat împotriva desemnării unui penal pe post. Dacă l-aţi fi acceptat pe Dragnea prim-ministru, azi aţi fi putut să-i cereţi (şi, de ce nu, să obţineţi) :) demisia. Renunţînd la a se autopropune, Dragnea v-a cam tras-o :)))))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 15:11:50               Domnule IG Puşcă, eu lucrez cu materialul clientului, nu cu informaţii la mâna a doua, recte Raluca Prună. Iată ce spune Curtea de Apel Alba: „constată dezincriminată fapta prevăzută de art.297 alin.1 C.pen. rap.la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 pentru care a fost condamnat contestatorul”. Am citat de pe Portalul instanţelor de judecată, unde este publicată minuta Deciziei. Deci, instanţa nu s-a apucat „să constate că fapta s-a produs cu încălcarea unei norme secundare (hotărâre de guvern), nu a legislatiei primare, procedând în deplin acord cu Decizia 405/2016 a CCR”, ci, simplu ca bună ziua, a stabilit că ea „constată dezincriminată fapta prevăzută de art.297 alin.1 C.pen. Ce spune Codul penal la art.297? Mergem la sursă, din nou: Art. 297 Abuzul în serviciu (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Deci, ce spune CA Alba (şi nu madam Prună, într-o pledoarie pro domo)? Că art.297 alin.(1) cod penal e istorie. Fără alte zorzoane explicative, cum vrea să acrediteze doamna ex ministru. Dacă şi alte instanţe îşi vor însuşi această optică, rămâne de văzut. Pentru a merge mai departe, ar fi nevoie de o incursiune într-o materie pe care nu ştiu dacă o stăpâniţi. Vom lucra cu acelaşi material, nu cu elucubraţiile doamnei Prună. Cu Decizia CCR, mai concret cu DECIZIA nr.405 din 15 iunie 2016. Dacă veţi avea răbdarea să parcurgeţi toate cele 45 de pagini ale Deciziei, veţi observa ca, la punctele 11-19, Curtea reia criticile de neconstituţionalitate formulate de Alina Bica şi motivarea în drept a acestor critici. Nu veţi găsi nicăieri în cuprinsul acestor motivări referiri la vreun prag valoric pe care ar fi trebuit să le conţină norma penală. Cu toate acestea, iată ce reţine Curtea, în considerenteşe motivării Deciziei (punctele 75-76): 75. Pe de altă parte, Curtea reţine că infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat, urmarea imediată a săvârşirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nicio anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanţa de contencios constituţional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, poate fi o infracţiune de abuz în serviciu. 76. Plecând de la cele expuse anterior, Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a persoane i care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale. De ce o fi simţit Curtea nevoia să se aplece asupra unor aspecte care nu făceau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi nici nu erau amintite în motivarea excepţiei? Doar de dragul unui exerciţiu de gândire? Nu cred. Mai degrabă, Curtea sugerează că, în lipsa unui prag valoric, ea, curtea adică, are „rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu” Fac parte considerentele din corpul Deciziei? Oricare jurist vă va spune că da. Eu nu fac decât să o repet. Au spus-o, înaintea mea, constituţionalişti de marcă şi judecători asupra cărăra numai bănuiala că nu ştiu carte nu ar putea pluti. Prin urmare, Curtea sugerează că norma penală în materie ar trebui să stabilească acel prag valoric, astfel încât să delimiteze faptele care nu constituie infracţiune (şi pentru care există măsuri administrative de sancţionare) de faptele care, având ca urmare depăşirea acelui prag, sunt incriminate ca infracţiune de norma penală. Bineînţeles, revine legiuitorului (Parlamentul, prin lege sau Guvernul, prin OUG) să stabilească acel prag, astfel încât norma legală să îndeplinească caracterul de normă clară, previzibilă şi predictibilă. Că modificarea legii nu a fost făcută în termenul de 45 de zile prevăzut sub sancţiunea ieşirii din vigoare a textului e foarte adevărat. O putea face Parlamentul? Nu. Era în vacanţă parlamentară. O putea face guvernul Cioloş? Fără îndoială, tocmai modificase prin OUG peste 100 de articole din cod. Nu a făcut-o, iar madam Prună caută vinovaţii în curtea PSD-ALDE. Restul mesajelor doamnei Prună, din care aţi citat copios, sunt apă de ploaie. Mesaj politicianist pentru naivii care au crezut (şi, speră dânsa, încă mai cred) în caracterul mesianic al mandatului domniei sale. Bineînţeles, vă rămîne dreptul de a susţine, în continuare, că manipularea s-ar afla în fragmentul pe care l-aţi citat din postarea mea. Nu îmi propun să vă contest acest drept, ci doar să aduc puţină lumină (de natură juridică, deoarece de lumina lanternelor nu ducem lipsă) în amalgamul de păreri exprimate de doamna pe care a-ţi îmbrăţişat-o cu atâta fervoare.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 15:07:23               @Liviu Bordaş: Dragnea:))))))   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-14 10:35:18               AICI, DA, vorbim despre manipulare: " Nici Dragnea, nici PSD, ci însuşi guvernul imaculat ca lacrima şi competent până în măduva oaselor. Guvernul Cioloş. Cel care, modificând prin OUG peste 100 de articole din codul penal (prin OUG deoarece Parlamentul era în vacanţă), a omis tocmai articolul cu pricina" "- Guvernul Ciolos nu putea prin OUG 18/2016 adoptata pe 18 mai 2016 sa aduca in acord prevederea privind abuzul in serviciu din Codul Penal cu o decizie a Curtii Constitutionale care urma a fi pronuntata o luna mai tarziu, pe 15 iunie 2016. - Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constituționale este una interpretativă, prin care Curtea a precizat ca „ neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale guvernului” (paragraful 60 pentru cei care se indoiesc). - Nu era nevoie de o modificare a textului din Codul Penal privind abuzul in serviciu pentru ca instantele sa stie cum sa aplice legea – in sensul neechivoc al Deciziei de interpretare. Asta este ce a facut si Curtea de Apel Alba Iulia care a constatat incalcarea unei hotarari de guvern, care nu e legislatie primara, ergo nu se retine abuzul in serviciu sub acest aspect. Instanța nu a făcut decât să constate că fapta s-a produs cu încălcarea unei norme secundare (hotărâre de guvern), nu a legislatiei primare, procedând în deplin acord cu Decizia 405/2016 a CCR. Evident, nu este vorba de nicio dezincriminare a abuzului în serviciu, ci de încadrarea, în speța dată, în limitele stabilite prin decizia CCR. - Exista numeroase alte decizii de interpretare 121/1196, 871/2010, 1283/2011 care constata constitutionalitatea doar intr-o anumita interpretare sau deciziile 665/2007, 1615/2011, 783/2009 care constata neconstitutionalitatea unei anumite interpretation – pentru niciuna nu a fost nevoie de o modificare legislativa, pentru a putea fi aplicate de instante. In loc de concluzie: infractiunea de abuz in serviciu nu este dezincriminata nici direct, nici indirect, nici explicit, nici implicit. Veste proasta, pentru cine isi pune sperantele in asta😌 Prin OUG 13/2017, guvernul PSD-ALDE a trecut mult peste Decizia 405/2016 a CCR. Detaliile se stiu si sunt denuntate in 14 zile proteste fara precedent. Fara a insista spun ca nimic in Decizia 405/2016 nu sugera reducerea pedepsei sau introducerea unui prag valoric. Decizia 405/2016 a fost pretextul, textul OUG 13/2017 e bonusul pentru fidelitate... Majoritatea parlamentară controlată de PSD în cursul anului 2016 avea obligația legală ca, în termen de 45 de zile, să pună în acord textul de lege cu multele decizii ale CCR, dar, ca de atâtea ori, a fugit de această responsabilitate. Fuga de răspundere și restanțele legislative au devenit o marcă a stilului de acțiune guvernamentală și legislativă a PSD. Într-o perfectă contradicție logică, PSD ataca guvernul Cioloș pentru adoptarea OUG 18/2016, prin care erau rezolvate vechi probleme de neconstituționalitate, iar azi atacă același guvern pentru că nu a emis o ordonanță de urgență în același scop, pe tema abuzului în serviciu. Prin aceste mesaje manipulatoare, PSD încearcă să facă uitat asaltul încă neîncheiat asupra Codului Penal și Codului de Procedură Penală, în beneficiul unui grup de politicieni implicați în dosare de corupție. Dacă această manipulare mizează pe memoria scurtă a românilor, e un pariu care e deja pierdut: românii nu au uitat asaltul asupra justiției și nici nu-l vor uita curând. Iar comparatia cu Guvernul Ciolos e nelegitima si ridicola: nu semanam deloc cu Guvernul PSD-ALDE" citat din: Raluca Alexandra Pruna   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2017-02-14 10:00:44               Florentin Sorescu, cu excepţia bietului Iordache, cel căzut fără vină pe altarul răzmeriţei fără obiect din piaţă, ceilalţi miniştri nici nu au apucat să vadă ministerul pe dinăuntru. Dă-mi un nume pe care l-ai vrea schimbat. Unul. Şi motivul, bineînţeles. Cristian Vasiliu, aştept continuarea.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 07:49:41               Cui protest? (continuare) 2. Demonstratie 2.1. Premise: 2.1.1. Rolul de mediator al presedintelui Teoria echilibrului puterilor in stat, (elaborata de Locke, Montesquieu si James Madison) a fost imbunatatita de ganditorul francez Benjamin Constant in perioada imediat urmatoare Revolutiei Franceze. Daca in varianta initiala Legislativul, Executivul si Justitia aveau si rolul de a se controla una pe cealalta, B C propune o a patra putere – Puterea Regala (sau Puterea Prezidentiala) – o putere extraordinara (de rezerva) care sa intervina doar in anumite situatii – atunci cand celelalte puteri nu functioneaza sau echilibrul lor este afectat. Este important pentru demonstratie sa se inteleaga ca Presedintele nu are doar dreptul de a sta de vorba cu actorii politici, cu institutiile si cu societatea civila sau de a intermedia discutii intre acestia. Institutia presedintei, chiar si intr-un regim parlamentar, este una foarte puternica, mai ales in cazul unor situatii exceptionale. Astfel Presedintele este indreptatit (de Constitutie): - Daca Parlamentul nu poate sa legifereze, sa dizove Parlamentul si sa convoace noi alegeri, - Daca Guvernul nu poate sa Guverneze, Presedintele primeste demisia prim-ministrului. In concluzie, daca Presedintele are culoare politica, are dusmani politici in Parlament/Guvern si nu intelege sa isi respecte rolul atribuit (de spiritul Constitutiei) el poate, in cadru constitutional (adica speculand litera Constitutie), sa profite de puterea extraordinara pe care o are la indemana in (si pentru) situatii exceptionale. Situatii pe care le poate genera chiar el… 2.1.2. Litera legii vs Spiritul Legii Godel a sesizat incompletitudinea oricarui sistem legal (ca un corolar la binecunoscuta sa teorema de incompletitudine), iar Wittgenstein a stabilit ca exista limite insurmontabile ale limbajului folosit pentru a legifera. Exista astfel o intelegere comuna a faptului ca legislatia (textul legii) este un simplu algoritm, infinit perfectibil, (ce trebuie sa indeplineasca rigorile unui algoritm: sa fie complet, predictibil si non-contradictoriu) dar care nu va putea niciodata surprinde fara rest spiritul legii, intentia sa ultima, umana. Interpretarea unui legi – pentru a ramane lege – nu trebuie sa se margineasca la textul (de litera) legii. Altfel, “se pot imagina secvente perfect legale care pot duce la situatii legale de contradictie cu spiritul limbajului legal”. “Litera […], daca e tratata doar ca litera, poate trada spiritul; ba, cu ingeniozitate, daca e animate de un spirit contrar, il poate invinge”. Dupa cum Godel a descoperit ca prevederile Constitutiei Americane nu exclud posibilitatea aparitiei unei “dictaturi legale”, tot astfel si Constitutia Romaniei nu ne poate apara ea singura Democratia de intentii malefice si de crize politice generate chiar de institutiile statului. Altfel spus, institutiile statului si relatiile dintre ele constituie un sistem a carui functionare nu poate fi descris in totalitate si tinut in echilibru prin legi generate din interiorul sistemului. Desi prezenta unei Curti Constitutionale este uneori salutara, nici ea nu poate rezolva definitive situatia. (Daca ne amintim “lovitura de stat legala” din 2012 a atarnat de o decizie a CCR-ului). Realitatea ilustreaza foarte bine vulnerabilitatea ipotetica prezentata mai sus. Fara doar si poate, in ultimele zile, a existat un divort total intre spiritul legii si modul in care presedintele Iohannis a ales sa actionize (in litera legii). Nimeni nu a sesizat in cazul sau CCR-ul si putem presupune ca nu sunt probleme de ordin legal, insa i se pot aduce acuzatii de ilegitimitate si imoralitate, de atac la adresa statului de drept cu solide argumente faptice… (unele dintre ele prezenatate chiar de Liviu Bordas) 2.1.3 Statul de drept si Democratia Definitia Statului de Drept ca fiind statul in care legea este respectata si aplicata – indiferent de circumstante sau persoane – este extrem de raspandita si de clara pentru toata lumea. Consider insa necesara prezentarea unor corolare ale acestei definitii si a unor principii ale statului de drept, pentru a elimina unele viitoare neclaritati 2.1.3.1 intr-un stat de drept legile nu sunt nominale, dar pot face referire la anumite categorii sociale, de incadrare in munca, etc… 2.1.3.2 desi toti se supun legii, nu toti beneficiaza de aceleasi facilitati/pedepse din lege. (de exemplu: pentru aceeasi infractiune functionarii primesc o pedeapsa cu o treime mai mica decat functionarii publici) 2.1.3.3 pedepsele se dau doar pentru infractiuni dovedite pentru care exista hotarari ale unui judecator (in cadrul unui proces). 2.1.3.4 este de preferat sa scape 10 infractori, decat sa fie pedepsit un singur nevinovat. De remarcat ca toate Democratiile solide si stabile au un sistem judiciar bazat pe domnia “oarba” a legii. Completez cu un alt set de principii la fel de indispensabile pentru maturitatea tarii clamata si deplansa. 2.1.3.5 Institutiile care gestioneaza cele trei puteri sunt construite/populate democratic (macar unele dintre ele). (Democratic adica prin vot cu larga participare). 2.1.3.6 (Corolar) Institutiile care sunt contruite/populate democratic ar trebui sa beneficieze de un capital de incredere mai mare decat institutiile care nu sunt contruite/polulate in mod democratic. In fond ele reprezinta poporul. (Ce se intampla insa cand se gasesc pe pozitii antagonice doua institutii perfect democratice?) 2.1.3.7 niciuna dintre cele trei puteri ale statului nu intervine in vreun fel in sfera de resposabilitate a unei alte puteri 2.1.3.8 oamenii isi pot manifesta opiniile contrare fata de actiunile si politica Guvernului, Parlamentului, Presedinteloi… (va continua)   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-14 03:02:05               Cui protest? Referindu-se la evenimentele din iunie – iulie 2012, in cursul carora s-a incercat fara succes demiterea presedintelui, H. R. Patapievici folosea sintagma oximoronica “lovitura de stat legala”. In opinia sa, in acele vremuri tulburi, institutii ale statului incercasera sa rastoarne cu brutalitate – folosind legea impotriva legii – alte institutii ale statului. Desi nu sunt in totalitate de acord cu argumentatia (mai ales cand se trece din sfera conceptelor la realitati), ea este perfect aplicabila si pentru a demonstra ca astazi ne aflam in fata unei situatii similare. Daca in urma cu aproape cinci ani presedintele fusese asediat de cele doua camera ale Parlamentului (cu participarea unor institutii secundare), astazi Presedintele este cel care (sustinut din umbra de alte institutii) ataca Parlamentul si Guvernul. (In treacat fie zis aceasta situatie conflictuala a fost facuta posibila prin marirea mandatului presedintelui la 5 ani (prin modificarea Constitutiei), fapt ce a permis ca, in urma unei desincronizari absolut normale, sa ajunga sa coexiste un Presedinte si un Parlament/Guvern din spectre politice diferite. Astfel, in practica – cel putin pana acum – s-a dovedit ca neutralitatea si rolul de mediator al presedintelui sunt doar povesti, iar conflictele sale cu Parlamentul/Guvernul – inevitabile.) (va continua) Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-14 00:43:14               :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-14 00:39:52               "Ordonanţa de la miezul nopţii, noaptea ca hoţii şi atâtea alte lozinci au invadat, brusc şi fără niciun temei, strada, piaţa, întreaga ţară." Cum brusc şi fără temei? Ordonanța 13/2017 nu a fost adoptată noaptea, ca hoții?:))) P.S. Aştept cu interes să-mi spuneți ce urmează. Putem spera ca Guvernul Grindeanu să-şi depună în sfârşit mandatul? Sau măcar o remaniere credibilă şi serioasă? Reiterez faptul că nu îmi doresc nici guvern de tehnocrați, nici unul de dreapta, ci un guvern PSD. Aşa cum am spus, credibil şi serios.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-13 23:20:24	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE