|
|
|
|
|
|
|
|
|
Suerte rumano |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
Mi-amintesc și-acuma, Doamne,
Om la patrușcinci de toamne,
Când eram copil, pe luncă,
M-a trimis mama la muncă,
Și-am muncit tot ȋn prostie,
Nu tu casă, nu moșie,
N-am găsit măcar nevastă,
Să mai am ȋnc-o năpastă,
Iar de bani, de niciun fel!
Când priveam ȋn portofel,
Ȋnjuram, fără perdea,
Apropo de mama mea!
Iară, vără-miu, Costică,
Ce noroc pe el, adică,
Mă-sa, că pe ea am boală,
L-a trimis să facă școală,
Facultăți, un doctorat,
Văru
supraeducat,
A-nvățat atâta carte,
Moară Veta, să n-am parte!
Neamu tot nu pot să-l pui,
Nici la deștu mic a lui,
Mă-sa, nu mai zic că mor
I-a făcut un viitor!
Dar, norocul e că noi
Avem un guvern de soi,
Il iubesc, l-am și votat
De cinci ori!...e democrat!
N-a ținut de școală cont,
Ori c-ai fi ultimul tont,
Ne-a adus la un nivel
Ca să fim plătiți la fel,
De-am ajuns, ca și Costică,
S-am o leafă bunicică,
Și
făcând de ani și ani,
Amândoi aceiași bani,
A venit, deh! rândul lui,
Om cu școală, cum vă spui,
Să-l aud pe arătură,
Cum pe mă-sa o ȋnjură
Telelei, ca doi nebuni,
Culegând de zor căpșuni!
Valeriu Cercel
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|