|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dumnezeu, dragostea și puterea de a alege |
|
|
Text
postat de
Marian Tudorel Lazar |
|
|
Animalul care își iubește progenitura nu alege, ci se supune instinctului matern. Femela care este atrasă de masculul cel mai arătos și masculul ce se duce întins după femela atrasă de el nu aleg, ci se supun instinctului de reproducere. La fel nu înseamnă alegere lupta între doi masculi pentru aceeași femelă, lupta a două femele pentru atragerea atenției masculului, apărarea cuibului, puilor și teritoriului cu tot ce conține el și, în general, tot ce este urmarea unui reflex necondiționat. Atât la animale, cât și la oameni.
Astfel, mulți oameni au impresia greșită că ar alege când învață o meserie, mănâncă o mâncare, privesc un film sau se ceartă cu vecinul și nevasta. De fapt, însă, totul este un act reflex și nimic mai mult. Roboțelul are autonomie proprie, dar nu alege niciodată nimic. Singura alegere ce se poate face este... să iubești pe cel care te-a trădat, să întorci obrazul celui care te-a scuipat, să săruți mâna care te-a lovit, să te lași condus de cel mai puțin competent ca tine, să te închini respectuos în fața celui păcătos și corupt și orice altă activitate ce implică învingerea unui instinct. Interesant este că dragostea înseamnă uneori să învingi... dragostea. Dar nu vreau să detaliez, ca unii să nu înțeleagă greșit. Pentru că dragostea înseamnă inima și inima trebui să urce în sus, în minte, și doar de acolo să dea porunci. Să dea porunci plângând și să meargă înainte tremurând, semănând binele pentru că așa alege, nu pentru că așa simte.
Primul Adam, în rai fiind cu Eva, făcea binele pentru că așa era firea lui, pentru că așa simțea. Dar ce te faci când binele și răul sunt fețele aceleiași monezi și când sentimentele se amestecă? Adam cel după fire va alege atunci sentimentul mai puternic, fără a ști dacă a ales binele sau răul. Și sunt 50% șanse să aleagă răul, ceea ce înseamnă că din două încercări, maxim trei, patru, cinci sau oricâte, sigur va face răul. Al doilea Adam însă, Hristosul, urcând inima în minte, va judeca urmările faptei sale și va alege, conștient, binele. Da, este posibil să greșească și el, dar fiecare greșeală va scădea probabilitatea că următoarea alegere să fie greșită și va crește posibilitatea ca ea să fie corectă. Și, din greșeală în greșeală, acest Hristos-Adam va ajunge la perfecțiune și îndumnezeire.
Da, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc. Este singura cale să faceți alegeși și să deveniți om, altminteri rămâneți animale. Și raiul nu-i făcut pentru animale, pentru ele este doar munca veșnică: să dea miere, carne, lână, să curețe pământul de stârvuri și de exemplarele bolnave și slabe, să care greutăți, să susțină ecosisteme și multe altele. Că nici o vietate nu se naște pe pământ fără a i se fi repartizat o muncă anume! Pentru ele nu există alegere și nici nu va exista vreodată, pentru că ele nu au în ele dragoste, oricâtă mângâiere ne-ar dărui, INSTINCTUAL, în inconștiența și nevinovăția lor. Pentru că nici întâiul Adam nu a avut în el dragoste și nici nu putea avea. Pentru că dragostea înseamnă alegere și nu poți alege ceea ce este plăcut. Și nici o neplăcere nu avea Adam în Rai, nici o neplăcere! Afară de neplăcerea de a-i fi refuzată o singură plăcere. Plăcerea răului...
Și Adam a ales răul nu pentru că era... bine, ci pentru că voia să fie ca Dumnezeu, voia să cunoască dragostea. A greșit Adam? A greșit Dumnezeu? A greșit Diavolul? Nu, nu a greșit niciunul, doar au iubit. Dumnezeu a iubit. Adam a iubit. Diavolul a iubit! Și pentru această iubire trebuie să plătească. Diavolul trebuie să plătească. Adam trebuie să plătească. Dumnezeu trebuie să plătească! Iar după ce toți vor plăti, pentru ca dragostea să fie deplină în toți, trebuie ca toți să se ierte unul pe altul. Dumnezeu să ierte pe Adam și pe Diavol. Adam să ierte pe Dumnezeu și pe Diavol. Diavolul să ierte pe Adam și pe Dumnezeu!
Dar dacă unul din aceștia nu va ierta pe unul din aceștia? Păi, au iertat deja! Pentru că au ales deja și alegerea înseamnă dragoste, iar dragostea înseamnă iertare. Și atunci toți vor avea viața veșnică și toți vor fi dumnezei, pentru că toți vor mânca din Copacul Vieții. Pentru că Copacul Vieții înseamnă trei: Dumnezeu - Omul - Diavolul. Care acum sunt certați și copacul este ca un puzzle desfăcut pentru ca Omul, fiul cel mic al Creației, să învețe și el ce înseamnă Dragostea și să devină Dumnezeu.
Alegeți dragostea! Fiți Om! Fiți Dumnezeu! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|