|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mâncatul de treabă mare este perfect natural |
|
|
Text
postat de
Marian Tudorel Lazar |
|
|
Stimat auditoriu virtual, recunosc: când eram mic, am mâncat treaba mare. Unii ar considera acest lucru prevestitor de noroc, eu îl consider însă doar o chestie pur procentuală, statistică și ereditară. Pentru că același comportament l-am observat și la cel puțin unul dintre copiii mei: l-am găsit, mic fiind, cu mâna în treaba mare, gura plină de ea și pereții pictați, picassian, în nuanțe maronii. Dacă l-aș fi născut ceva mai recent și nu cu peste douăzeci de ani în urmă, aș fi rostit în acel moment, parafrazându-l pe Pavel Bartoș: ”Îți place, știu că-ți place”! Dar cred că ați prins ideea: îi plăcea! Și de aș fi avut atunci bunul simț și inspirația, în loc să-l cert (cum mi-au făcut și mie părinții mei), să-l laud și să continui să-l hrănesc cu acest minunat aliment, natural și gratuit, astăzi aș fi fost în stare să prezint lumii singurul proiect realist de eradicare a foametei și sărăciei! Dar nu am făcut-o și tot ce mi-a rămas, în acest moment când am realizat imensa greșeală, este să supun atenției fenomenul și să sper că oamenii vor înțelege și vor face ceva pentru ca lucrurile să se urnească în acestă direcție.
Păi, să presupunem că, din populația lumii, doar 1% se nasc coprofagi. La populația țării noastre, de circa douăzeci de milioane, avem în mod sigur două sute de milioane de mâncători ereditari de ... Dar eu sunt sigur că procentul este mult mai mare, de cel puțin 10%, adică cel puțin două milioane de coprofagi ereditari români(și numărul lor este în creștere) iar în întreaga lume șaptezeci de milioane de mâncători, de trei ori cât populația țării noastre! Caz în care, vă întreb eu: nu avem voie noi, coprofagii, să avem proprii noștri reprezentanți în parlament? Nu avem voie noi, coprofagii, să alegem și să fim aleși și să nu mai fim discreditați pe motiv de ce mâncăm? Ba da, sigur avem voie și sigur așa trebuie să se întâmple! Mai mult, vreau să scăpăm o dată de minciuna aceasta, că treaba mare este ceva scârbos și nenatural! Dragilor, scumpilor, oamenilor buni nu am ales eu să fiu coprofag! Cum v-ați simți voi dacă, mâine, propriul copil, ar veni și v-ar spune ”Mamă, tată simt că, dacă nu mănânc treaba mare, nu mă simt împlinit, nu-mi împlinesc menirea pe acest pământ! Nu este vina mea că este așa, nu este vina voastră că m-ați născut așa, pur și simplu așa s-a întâmplat să fie și trebuie să acceptați”! Iar voi, oameni cu prejudecăți și închiși la minte, nu veți accepta și vă veți condamna propriul copil la nefericire veșnică. Pentru simplul fapt că este diferit de voi, că simte diferit și mănâncă diferit.
Și, gândiți-vă, pe partea cealaltă, ce se va întâmpla dacă, acceptând această realitatea, întreaga lume va deveni coprofagă! Nu vom mai avea nevoie să ucidem animalele, nu va mai exista violență, foamete, sărăcie și intoleranță de nici un fel. Va dispărea în totalitate chiar și orice violență verbală pentru că expresia ”mănânci rahat” nu va mai fi jignitoare, ci invitație obișnuită la masă. Va exista o armonie mondială și totul va porni dintr-un singur punct: acceptarea faptului că unii dintre noi se nasc, fără voia lor, mâncători de jeleu.
JOS CU PREJUDECĂȚILE! Și acceptați o dată faptul că statistica spune adevărul și numai adevărul și adevărul va spune totdeauna.
Sau nu...? |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|