FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Gheorghiu Andrei
M-am trezit cu un sãrut în dimineaþa aceea, prima, pe de-o parte, dar altfel decât toate celelalte, uitate, pe de alta. L-am pus deoparte, pentru mai târziu. Nu ºtiam prea bine ce sã fac în legãturã cu zidul acela aproape departe care se ridicase în jurul meu.
„Cum putem fi atât de aproape ºi simþi atât de departe? Cum putem fi atât de departe ºi simþi atât de aproape?”, ai întrebat, dupã ce am deschis ºi ultimul ochi. ªtiai prea bine cã se pregãteºte o distanþã între noi ºi cã asta nu e în mãsurã sã liniºteascã în vreun fel apele. Erai pregãtitã ºi m-ai luat cu tine pânã în bucãtãrie, sã faci câte ceva de mâncare. Am rãmas pe gânduri, în acelaºi loc ºi m-am aplecat peste sãrutul tãu. Revãrsat peste mine, m-a învelit într-un soi de intimitate. Ai tãcut preþ de un zâmbet, aºa cum se obiºniueºte în astfel de ocazii. Era destul de cald. Motiv suficient sã ne vedem mai departe de lumea concretã, din care mâncasem deja douã sandviºuri.

Al treilea avea un sentiment identic, de abundenþã, poate chiar de surplus al ingredientelor. De aceea, am refuzat sã mã mai las surprins de aceeaºi lipsã desãvârºitã a componentelor aparent suplimentare, ce nu reuºea, în momentul de maximã intensitate, cel al contactului fizic, al consumãrii, sã-mi trezeascã decât, cel mult, senzaþia unui echilibru gustativ inconsistent, dar asta, oricum, conteazã prea puþin pentru cele povestite aici...
Diferitã era, de fapt, doar ruºinea încercatã în acele momente de cana mea de ceai. Era goalã pe dinãuntru. Tãcea.
Gânduri mai bune au revenit la al patrulea sandviº, ultimul, de altfel. M-ai luat de mânã, dacã mai þii minte. Am avut sentimentul unui deja-vu, ceva ce nu s-a mai vãzut. Apoi cafeaua, amarã, cum o faci tu. Linguriþa obiºnuitã de zahãr. Am amestecat-o cu bãgare de seamã ºi luare aminte, însoþite de o ineditã prietenã mai veche, o amintire ce þinea moþiº sã se povesteascã singurã, fãrã nici un motiv.

Se fãcea cã mã împrietenisem pe drum cu un pinguin. Veneam înspre tine ºi tu fremãtai fãrã sã ºtii. Discutam cu noul meu prieten aspecte care pãreau importante, dar nu erau, iar restul se uitau la noi fãrã sã priceapã mare lucru. A venit un somn ºi eu i-am zis pinguinului „A venit un somn”. „Ocupã-te tu de el”, mi-a rãspuns.
Am închis un ochi, apoi pe celãlalt. Când i-am deschis, i-am deschis pe amândoi o datã ºi, ce sã vezi: în locul pinguinului, o babã. „Ei, drãcia dracului”, mi-am spus, închizând repede ochii, sã cântãresc mai bine situaþia. Am cântãrit-o, am zâmbit larg pe sub gene ºi am priceput cã totul avea legãturã cu ce discutasem nu cu mult timp în urmã. Pinguinul era obosit ºi îmi spusese de la bun început cã nu dorea sã meargã aºa departe.
Am ieºit pe culoar, mi-am aprins o þigarã ºi am început sã vorbesc din nou cu el, deºi coborâse la staþia anterioarã. Râdea, era deja acasã ºi îmi povestea cum ne-am luat rãmas bun ºi cum m-a încredinþat unor oameni pe care nu îi cunoºtea. Le-a spus sã aibã grijã de mine, ca nu cumva sã ajung prea departe. Ei nu pricepuserã oricum, nimic din toatã întâmplarea, iar eu nu mai ºtiu ce fãceam.
Apoi, pinguinul m-a întrebat unde sunt. „Lângã o babã care eºti tu”, i-am rãspuns.

Pânã la urmã, toate acestea ºi poate multe altele, despre care am sã vã povestesc cu altã ocazie, s-au pierdut într-o garã. În gara din tren, unde mâinile nu fluturã niciodatã batiste.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Andrei, tare mi-a placut la tine in gara, fara batiste, asa!
Excelent! 		 
Postat de catre Ina Cirlan la data de 2004-06-27 13:45:56
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE