|
|
|
|
|
|
|
|
|
odatã am jucat pititea și nu m-a mai putut gãsi nimeni |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
De câte ori îl vedeam pe Chaplin îmi venea să plâng, mi se făcea așa o milă că nu mă puteam abține, poate pentru că în spatele tuturor giumbușlucurile sale intuiam o singurătate care te sfâșie, copiii simt mult mai bine acest lucru, jocurile sunt cel mai eficace mod în care să uiți, adică să te ascunzi de tine, odată am jucat pititea și nu m-a mai putut găsi nimeni, nici măcar eu, chiar și în fotografii mă ascundeam în spatele unor strâmbături și tata, prostul de el, se supăra ca de o drăcie, în timp ce toți ceilalți se crăcănau de râs.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|