PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
a început să se facă din ce în ce mai mic Text postat de Florentin Sorescu Într-o seară mama m-a sunat şi mi-a spus, "Vezi că cu taică-tu se întâmplă ceva neobişnuit, m-am gândit mult dacă să îţi zic sau nu, dar, totuși, e taică-tu şi trebuie să ştii, A început să se facă din ce în ce mai mic, grăbește-te să îl vezi că dup-aceea s-ar putea să nu-l mai recunoşti", eu eram pe-atunci student şi obișnuiam să umblu creanga, ajungeam rar pe-acasă că aveam o iubită în inima căreia mă adăpostisem pretextând că nu am unde să locuiesc, "Bine, mamă, i-am răspuns, o să vin, sigur că am să vin, doar este tatăl meu", când am ajuns acasă l-am găsit ghemuit pe fotoliu, afară începuse să plouă, iar el privea pe geam dus pe gânduri, "Vezi ce frumos plouă? s-a trezit spunând, iar eu mă simt de parcă aş fi în pântecul unei femei", pe mine m-a mirat foarte mult acest lucru, nu eram deloc obișnuit cu el aşa melancolic şi prins în mrejele unei ploi, "Uite, zice, săptămâna viitoare o să mă internez la Fundeni, nu este nimic deosebit, dacă vrei să vii pe la mine, vii, dacă nu, nu", "O să vin, sigur că am să vin", i-am spus şi m-am ţinut de cuvânt, când i-am făcut prima vizită l-am găsit la secția de oncologie, acolo erau internați bolnavii periculoși, nimeni nu putea fi sigur pe ei, acu' îi ştiai printre noi, acu' te trezeai că se duc pe lumea cealaltă, toţi doctorii stăteau cu ochii în patru să nu se trezească cu vreun dispărut, problema e că se făceau din ce în ce mai mici iar ăsta era un lucru greu de gestionat, aşa se face că la următoarea vizită mi-a fost mult mai greu să-l găsesc, în patul lui am descoperit o altă persoană mult mai tânără decât el, "Pe cine căutaţi?" m-a întrebat cu un zâmbet blând, "Pe tatăl meu, i-am spus, stătea chiar aici, în acest pat, dar poate a dispărut de-aici, ştiţi dumneavoastră cum e cu bolnavii ăștia periculoși", "O, nu, mi-a răspuns vocea blândă, staţi liniștit, nu a dispărut, dar l-au mutat la altă secţie", "Unde?", întreb, "Cred că la pediatrie, s-a făcut prea mic ca să-l mai ţină aici, duceți-vă mai bine acolo să-l căutați", într-adevăr tata era la secția de pediatrie, l-am găsit acolo printre copii şi tare rău mi-a părut că nu i-am adus şi lui jucării, mi s-a părut puţin retras, poate pentru că îi era greu să înțeleagă jocurile astea noi, în plus nu este deloc uşor să devii aşa mic dintr-o dată şi copiii tăi să se uite la tine ca la un tovarăș de-al lor, dar mie mi-a părut bine, în sfârșit puteam să mă joc cu el aşa cum îmi dorisem de mic, când l-au mutat la maternitate mi-a fost mult mai greu, eu, spre deosebire de mama, nu eram deloc obișnuit cu bebeluşii, cred că şi lui tata îi venea greu aşa înfășat cum era ca un cocon, "Dar de ce nu îl luați în braţe? s-a răţoit la mine o asistentă, nu vedeți câtă nevoie are de dvs?", "Mi-e frică să nu-l scap", am mințit eu cu inima cât un purice şi am fugit într-un suflet afară, cât să-l văd chircindu-se ca un fetus sub o ploaie fără sfârşit Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE