PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
cea mai mare fericire este diabetul zaharat Text postat de Florentin Sorescu Cea mai mare fericire de pe această lume este să ai diabet, aşa gândeam în sinea mea uitându-mă cu invidie la unii colegii de salon, cum s-ar zice, colegi de suferință, dar ca să înţelegeţi trebuie să vă explic, iar asta nu prea-mi vine la socoteală pentru că uneori chiar şi amintirile dor, bunica zicea că numai cei aleşi au parte de suferință, aşa se pregătesc ei ca să-l poată întâlni pe doamne-doamne şi să reziste la atâta lumină, dar eu m-aş fi mulțumit s-o găsesc măcar pe mama lângă mine şi tot ar fi fost ceva, alte pretenții nici că aş fi avut, mai ales că ea putea fi pontată şi la capitolul îngeri, ba chiar la cei mai luminoși dintre ei, cert e că după fiecare operaţie ieșeam plin de pansamente, iar ăsta în principiu nu este un lucru rău, ba chiar poți deveni interesant dacă ştii să te pui bine în evidenţă, cu cât ai mai multe bandaje, cu cât ajungi un fel de vedetă a spitalului, mai rău este atunci când trebuie să ţi le scoată, asta nu-i o treabă prea plăcută, cinstind vorbind ţipam ca din gură de şarpe când le smulgeau cu sângele ăla închegat şi negru ca o lalea, apoi îţi curăţau rănile frumos cu vată pe băţ, pardon, catifea, cred că de-aia m-am şi trezit odată la Înviere urlând în gura mare, "Ce bine de Isus că a fost diabetic, fericitul de el, a înviat din morţi curat-curățel, n-avea pe el nici pic de bandaje", "Cum adică diabetic, m-a întrebat mama consternată, de unde naiba îţi vin tâmpeniile astea în cap", şi dă-i şi explică-i cum în spital singurii care nu aveau bandaje erau diabeticii, că la ce naiba le-ar fi folosit, oricum sângele lor nu prindea cheag, ci era dulce ca o acadea, doamne, cât puteam să îi invidiez, mi se părea că diabetul zaharat este cea mai mare minune lăsată de Dumnezeu pe pământ, atunci când îmi spuneam rugăciunea era imposibil să nu adaug în final "şi dă-mi şi mie măcar o fărâmă de diabet ca să mă păzească de cel rău", uneori mi se părea că şi colegii mei de salon aduc puţin cu nişte îngeri aşa plini de pansamente cum erau, nişte îngeri căzuţi, dar bunica nu putea să priceapă în ruptul capului ce legătură au îngerii din rai cu mirosul de eter şi bucățile de tifon, pentru ea raiul era undeva sus, în cer, mie mi se părea că singurul loc în care îl poți găsi este acasă, de fiecare dată când încercam să mi-l imaginez o vedeam pe ea amestecând lumină în oale mari cu magiun. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE