|
|
|
|
|
|
|
|
|
Balsam de seninătate |
|
|
Text
postat de
Marian Tudorel Lazar |
|
|
Mă gândesc la prima viață a păsării Phoenix
Dinainte ca cenușa să-i șoptească
„Eu sunt placenta ta”
Când, îngenuncheată de boli și bătrânețe,
Vede focul morții cum se apropie
Și tremură, cerșind îndurare...
Mă gândesc dacă există uitare
Și viețile sunt paralele,
Dacă firele de cenușă sunt numărate
Și literele scrise pe ele
Vor arde neatinse de timp...
Mă întreb dacă există-ntâmplare
Și din câte-ncercări
Poți să dai, înșirat, șase-șase...
Dar, mai mult mă întreb, decât toate,
Cine mi-a dat, deja, un răspuns și la cele
Ce nu-s încă-ntrebate!
Și pe răni nerănite,
Pe dureri netrăite,
Pe morți nemurite
Mi-a pus, nu știu când,
Balsam de... seninătate... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De fapt toate întrebările au legătură cu pasărea Phoenix: știe ea, înainte de prima renaștere, că urmează să renască și, dacă da, când află aceasta? ”Firele de cenușă sunt numărate” se referă la acel ceva ce rămâne și constituie sămânța nașterii din nou. ”Literele scrise pe ele vor arde neatinse de timp” se referă la memoria înscrisă în aceste fire de cenușă și despre care mă întreb dacă rămâne nealterată. ”Poți să dai înșirat șase-șase” se referă la posibilitatea matematica pentru aceste fire de nisip să se recombine în aceeași succesiune, deci dacă această ”pasăre” va avea același chip sau altul. Versurile de la sfârșit sunt de fapt răspunsul la întrebările de mai înainte, prin care fac referire la Divinitate, cea care de fapt are grijă ca pasărea Phoenix să renască, de fiecare dată la fel, din propria cenușă. Iar în final poezia se referă de fapt la noi, oamenii, pasărea Phoenix fiind sufletul nostru. Iar seninătatea de care vorbesc este o realitate, survenită în urma revelației divine, avută nu de mult, a faptului că voi renaște de câte ori va fi nevoie, din propria cenușă. Singurul răspuns pe care nu l-am aflat încă este dacă acum este prima mea renaștere sau am mai avut și altele înainte... Și dacă nu este prima, aștept momentul când voi putea citi ce scrie pe firele de nisip ale cenușii mele cele nealterate. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-06-13 19:52:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De fapt toate întrebările au legătură cu pasărea Phoenix: știe ea, înainte de prima renaștere, că urmează să renască și, dacă da, când află aceasta? ”Firele de cenușă sunt numărate” se referă la acel ceva ce rămâne și constituie sămânța nașterii din nou. ”Literele scrise pe ele vor arde neatinse de timp” se referă la memoria înscrisă în aceste fire de cenușă și despre care mă întreb dacă rămâne nealterată. ”Poți să dai înșirat șase-șase” se referă la posibilitatea matematica pentru aceste fire de nisip să se recombine în aceeași succesiune, deci dacă această ”pasăre” va avea același chip sau altul. Versurile de la sfârșit sunt de fapt răspunsul la întrebările de mai înainte, prin care fac referire la Divinitate, cea care de fapt are grijă ca pasărea Phoenix să renască, de fiecare dată la fel, din propria cenușă. Iar în final poezia se referă de fapt la noi, oamenii, pasărea Phoenix fiind sufletul nostru. Iar seninătatea de care vorbesc este o realitate, survenită în urma revelației divine, avută nu de mult, a faptului că voi renaște de câte ori va fi nevoie, din propria cenușă. Singurul răspuns pe care nu l-am aflat încă este dacă acum este prima mea renaștere sau am mai avut și altele înainte... Și dacă nu este prima, aștept momentul când voi putea citi ce scrie pe firele de nisip ale cenușii mele cele nealterate. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-06-13 19:52:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text scris bine, evidențiază câteva din întrebările existențiale ale omenirii : există rencarnarea, universurile paralele , realul liber arbitru? Autorul lasă să se înțeleagă că ar deține aceste răspunsuri însă nu cunoaște forța superioară care i le-a oferit-"Dar, mai mult mă întreb, decât toate,/ Cine mi-a dat, deja, un răspuns și la cele/ Ce nu-s incă-ntrebate!"
Însă eu aș renunța la finalul ultra stanescian
"Și pe răni nerănite,
Pe dureri netrăite,
Pe morți nemurite
Mi-a pus, nu știu când,
Balsam de... seninătate..." |
|
|
|
Postat
de catre
Relu Cazacu la data de
2016-06-13 15:09:58 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|