PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Un comentariu la poemul "Scris cu sânge" Text postat de Elena Stefan Un poem frumos. Calofilismul asumat pare a fi rodul unei munci migăloase şi focusate pe noutatea care să slujească ideile. De remarcat: „Fluiditatea orei care plânge”, "luni impare", "Frământ în palme lut şi lacrimi", "Îţi voi aşterne roua din bujori / Pe coala unor gânduri interzise." Şi story-ul poemului este unul ingenios structurat în care se resimt vagi ecouri minulesciene. În special sonoritatea rimei „Santorini-măslinii” Cu toate acestea, în opinia mea poemul mai trebuie lucrat. Pentru a elimina, cele câteva, să le spunem, stângăcii. „Ţin pumnii strânşi căuş s-adun în ei” Cred că ar trebui renunţat la „căuş” Este suficient „Ţin pumnii strânşi s-adun în ei” „Ti-or” este prea personal şi uşor vetust. De ce nu „Vor fi vorbit” care este mult mai elegant? „Întunecatul păr” nu merge de loc. Şi mai are şi o conotaţie inghinală pe deasupra. Plus că este o metaforă prea cuminte. Sugerez „întunecatul semn” „câtă nevoie-aveam” - „câtă nevoie am” „umezeşte buzele cu rouă” Banal.este un truism. Sigur că roua umezeşte! Sugerez „înfloreşte buzele” ori altceva inovativ care să evite banalul. „poteca gândului” metaforă în genitiv vetustă. Inadecvată acestui tip de poem, Inventaţi ceva care să iasă din tipare, din clişeu. Şi, în fine, rima „închide-n biblioteci cuvintele-s poteci” Pe lângă repetiţia prea apropiată „poteca, poteci” este şi prea banală. Căuataţi ceva mai creativ care să spargă obişnuitul. Succes! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE