|
|
|
|
|
|
|
|
|
O imposibilitate (partea a doua) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
E dragostea o lege - cu tine, dura lex-
Îmi turui la ureche ca pânza unui flex.
Privesc pe țeasta ta cum se desprind olane,
Alunecă și cad, vuind, peste timpane.
Chemat-am Pompierii, Salvarea, chiar și SMURD-ul,
- Dar tu le-ai dovedit că nu aude ,, surdul"-
(În arborada bluzei, ascuns la subțioară,
În hoitul de acolo, ,,surdul" trăgea să moară...
Îmi ești în mare parte total necunoscută
Și gravitez în juru-ți parcă băui cucută,
Prea mici sunt metrul, brațul, mai adecvat hectarul,
Mă ,,mângåi" cu un deget de zici că dai cu parul.
Sună a doagă capul, în loc de minte multă
Tu ai ascuns acolo o altă matracucă...
Dată astfel afară, prostia ta exultă
Văzându-se enormă și mintea cât o nucă.
Ești vorbărie goală, nesuportând gargara
A părăsit-o părul, e cheală ca Sahara.
Iar neuronul mono, prin colțuri și prin muchii,
Plânge neconsolat, plecat-au și păduchii...
Încă din prima noapte, împins de cele toate,
Voiam ca să te văd față, profil și spate,
Dar vine pensioara și trece an de an
Și încă n-am ajuns în drept la burdihan.
Nu-i place că nici brebul nu seamănă a grindă,
Că n-am ,,n" kilometri, de braț să o cuprindă.
- S-avem pardon, frumoaso, eu nu am nicio vină
Că ai circumferința atâția ani lumină.
Cum poți uita povestea aceea, fată, hăi,
Cănd m-ai ascuns de măta direct în budigăi?
M-am sufocat acolo, mi-a trebuit o eră
Ca să ajung la aer, să salt din jartieră.
...Și are niște buze gingașe, cum să zic,
Ca pielea unei scroafe, ce s-a făcut șoric.
De este prea aproape, nu îmi mai văd mustața,
Așa cum abajurul îi ia becului fața.
Nu știu nici cum o cheamă, dar nici nu mi-e rușine,
Dacă deschide gura, mor muștele-n latrine.
Și tremură pereții, așa, ca la tsunami
Când, huruid, saliva mă strigă ,,hai la mami!".
Se vor mai găsi unii în față să îmi spună
,, Știm, știm că din contrarii frumosul se adună".
Iar alții îmi vor zice:,,Păi, bine, ai fost orb,
Nu ai văzut că iei strămoașa unui corb?"
Le spun anticipat, să nu-și mai bată gura:
- Am luat un unicat ce l-a creat Natura,
Am vrut să văd de poate, ici, pe podișul getic,
Evolua spre om și un strănut genetic... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ritmica de invidiat! O parodie "miso" de zile mari |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2016-01-06 23:39:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|