|
|
|
|
|
|
|
|
|
Într-o noapte profundă cu lună plină |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Într-o noapte profundă cu lună plină
un înger albastru a poposit
la poarta visului meu
spunându-mi că este arhanghelul Mihail
Era îmbrăcat în flori de nufăr
pe cap purta o coroana de spini
ce radiau lumini multicolore
in picioare purta sandale diafane
ce semănau cu două nuci de cocos
în mâna stânga avea steaua polară
în mâna dreaptă crucea sudului
legate printr-un imens curcubeu
susținând întregul Univers
Cu teamă și uimire l-am întrebat:
-De ce te-ai oprit la poarta sufletului meu?
-Ce înseamnă toate acestea?
Cu glas de foc
ca un tunet prelung mi-a zis:
-Am venit să-ți amintesc
că eu sunt începutul și sfârșitul
sau cum spuneți voi, alfa si omega,
iar tu nu ești altceva decât o clipă de timp
din veșnicia mea
-Dar ceilalți semeni ai mei, cine sunt?
-Fiecare, după numele și destinul său,
este un strop din curcubeul acesta
iar odată cu stingerea ta
se vor stinge și ei
scufundându-se în marea de-ntuneric
ștergându-li-se orice amintire
Un cântec prelung de cocoș
se auzi în miez de noapte
un fulger apocaliptic prefăcu
îngerul albastru și curcubeul
într-o puzderie de cuante
lăsând în urma lor
o dâră diafana de lumină
în timp ce alfa se confunda cu omega
ca și când nimic n-ar fi fost vreodată
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|