|
|
|
|
|
|
|
|
|
Am fost ce, și nu mai pot să fiu |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Bulevardul este plin de ceață,
Noaptea își îmbracă haine noi,
Strigă orologiul vechi din piață
Să întoarcem Timpul înapoi.
Secundarul e căzut pe jos,
Se preface că nu ne-a văzut
Ori, să știi, în chip misterios,
Noi trăisem Timpul la trecut.
Felinarele se uită șui,
Scormonesc în fiece tufiș,
Umbra strânge sub aripă pui
Și ne spionează pe furiș.
Ne plimbăm prin orășelul mort
(De o veșnicie suntem duși ? )
Scârțâind din vechiul lor resort,
Mână-n mânã două vechi păpuși.
Ce aș mai putea oare să spun
Zorilor ce vin spre noi tiptil ...
-Cum că Timpul este un nebun
Și îmi duc tristețea la azil ?
Vechiul păpușar a rupt din sfori,
Dar atât de fin și de discret
Că devin un pictor de erori:
Mișcă lângă mine un portret ...
Trec fiori când mă gândesc la nud ...
Ce-a rămas din foc vatră frumoasă ?
Jarul stins, cenușa. Și-l aud:
Trece păpușarul cutea peste coasă ...
E atâta liniște în jur
De aud de ziuă cum se crapă,
Mă strecor din mine ca un fur,
A rămas izvorul fără apă ...
Am fost ce, și nu mai pot să fiu ...
Port în spate crucea unui vis,
Că în lume s-a făcut târziu
Și mă răstignesc pe cord deschis ...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
er. Vitea |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2015-10-25 10:19:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Viteza, taci ca ăla în iarbă, te mai întreb o dată:
Vitea, dragă, eşti un sfânt...
rogu-mi-te cu credință:
cum se poate, pe pämånt,
face sex cu o dorințä? |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2015-10-24 12:00:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu îți dau ce am primit.
doar lovesc încet în plex.
neam de neam n-a auzit:
-fà cu o dorință sex!
nu e treba mea să-ți cer
să ne spui dacă al vână,
de privește spre țărână
cea care privea spre cer... |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2015-10-04 08:23:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
îl dă jos infatuarea
când intrã latunskl-n vrie,
dacă până și onoarea
ol și-o scuipă pe hârtie... |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2015-10-04 08:11:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
,,Ce mai faci tu, Vasiok, nemuritorul meu prieten și poiat? Ai?''
( latunski criticul )
Înainte de a mă angaja în poalemici cu tine, mai aștept să recitești textul, poate astăzi ai fost prea obosit, de, ca tot omul după o săptămânã de muncă, de nu ai putut pricepe ceva elementar ...
Te rog să încetezi cu atacurile la persoană. |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2015-10-04 00:48:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ca versificație mi se pare bună postarea, deși eu sînt cam afon în ritmuri rimate. Dar, îmi amintesc de un prieten de-al meu, care își lăuda nevasta cam așa: „Este o gospodină aproape perfectă”. Trec cutea peste coasă, mai inspir ceva iarbă și te-ntreb: „Ce mai faci tu, Vasiok, nemuritorul meu prieten și poiat?” Ai? |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2015-10-03 20:04:43 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|