PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Recurs la memorie Text postat de ecsintescu virtual Multumesc lui Radu Stefanescu pentru recursul la memorie! Am constat cati oameni valorosi s-au produs pe Europeea! Radu, multam. Text postat de Emanuel Cristescu Motto Europeea, odată, putea dinamita învrăjbirea aderenţilor!. Fix peste 7 zile, fără ziua de azi, Europeea se va închide. Probabil, o vreme, va rămâne un site static. Adică vor putea fi accesate textele publicate până la închidere. Din acel moment altele nu vor mai putea fi postate. Aşa este viaţa, aşa sunt sistemele. Vă spuneam cândva că numai proştii se cred eterni. Europeea şi-a propus mult, a realizat puţin. Poate va fi realizat, sper eu, un spirit europeic. A luptat împotriva vulgarităţii şi obscenului în literatură şi, poate, pentru unii a fost o rampă de lansare ori măcar un loc unde s-au simţit bine. Europeea s-a vrut, şi cât i-a stat în putinţă chiar a fost, un site de nişă pentru toţi aceia care, din convingere şi necesitate interioară mai cred că pudoarea este necesară fiinţei umane, existenţei sale frumoase şi demne. Am speranţa că în cadrul comunităţii Europeea, ecoliteratura, înţeleasă ca expresie a libertăţii spiritului uman de a putea spune, literar vorbind, orice, fără să facă apel la cuvinte licenţioase, la vulgarităţi, trivialităţi şi altele de acest gen, are aderenţi sinceri. Adică membri care scriu ecoliterar pentru că aşa cred. Împotriva modelor promiscuizante. Şi care împărtăşesc ideea că acest mod de a scrie reprezintă o valoare etică şi estetică. Adică scriu astfel din convingere lăuntrică şi nu pentru faptul că ar putea fi, eventual, sancţionaţi. Pe de altă parte, comunitatea Europeea recunoaşte dreptul la existenţă al oricărui tip de artă şi de asemenea dreptul fiecăruia de a adera la orice tip de artă. Atât că în paginile Europeea nu sunt acceptate opere care să fie incompatibile cu valorile europeice. Închiderea Europeii, probabil pe unii îi va bucura pe alţii, mi-ar plăcea să cred mulţi, îi va mâhni însă, din nefericire, cum bine se ştie, tot ce este bun pe această lume fie este imoral, fie este ilegal fie îngraşă ori, ca în cazul de faţă, nu poate dura prea mult. Internetul este mare, vă veţi întâlni, mulţi chiar o faceţi în alte spaţii virtuale pentru că, nu-i aşa, viaţa continuă. Iar omul, pe lângă pudoare şi multe, multe alte calităţi mai are şi puterea de a se adapta şi de a uita. Vă mulţumesc tuturor acelora care aţi fost alături de Europeea şi vă doresc mult succes. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior Text urmator Voteaza acest text Puteti adauga comentarii acestui text Comentariul dvs. Comenteaza Comentariile userilor Ion Corbu/ Emanuel Cristescu este trista vestea. este naturala. fiindca va stiu/va stiam in cautare de valoare literara. logic si pliat literar, la ora actuala situl "europeea" este in "coma". nu pot sa mai intervin. pot sa spun din toata inima ca patru ani de zile/ atat autoare, cat si editoare am fost. si am fost doar aici. acum sunt/ postez/ in alt spatiu literar virtual. si postez doar autoare. imi era dor de forma aia libera de scriere. cand am plecat de aici, ma gandeam ca natural/virtual/ o sa se nasca o alta "generatie" care o sa fie capabila sa sustina literar/ virtual/ europeea. Emanuel Cristescu, personal nu pot sa va invinuiesc nicicum. am discutat personal si am stiut ca sunteti un OM! si asa o sa-mi ramaneti in memorie. Ion Corbu, a fost o multumire si o bucurie sa va cunosc. va multumesc si va doresc atat/a optimism, incat sa mai dati o sansa "europeei". nu insist, fiindca stiu ca sunteti o persoana credibila/ferma. asa cum am spus, intr-un comm privat: am citit aproape zi de zi "europeea". si o sa o citesc pana dincolo de "delete" acesta este un semn etic am fost 4 ani aici, si-mi pasa. thanx & http://www.youtube.com/watch?gl=IE&hl=en-GB&v=SmVAWKfJ4Go&feature=related regards, gina goia cu aceeasi consideratie pentru fiecare autor pe care in memorie il amintesc Postat de catre nula nada la data de 2009-03-27 01:51:58 D-le Ion Corbu, tristă veste ! Îmi veţi lipsi, toţi ! Indiferent de animozităţi, sunt sigură, în sufletul nostru nu am încetat să ne respectăm, chiar dacă, uneori, cuvintele aprige pe care ni le adresam, ne făceau să părem fiare sălbatice în goană pe albastra pajişte. Haideţi să nu renunţăm, să facem un efort, merită păstrat acest loc de întâlnire a cuvintelor, gândurilor noastre. D-le Ion Corbu ! Prin ce criză trece Europeea, spuneţi-ne, poate reuşim să facem o minune, s-o păstrăm. Personal, vă sunt alături şi dacă pot ajuta cu ceva, o voi face cu toată dragostea. Cu stimă, Elena Toma Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-03-26 20:15:59 Probabil textul cel mai credibil al autorului Emanuel Cristescu. Incerc sa nuantez, intr-o ultima postare, si Dieu le veut. Postat de catre definitiv retras la data de 2009-03-26 10:57:38 In primul rand vreau sa aduc omagiul meu domnului Cristescu. Impotriva tuturor cererilor a refuzat sa introduca cenzura. A suportat de asemenea cu stoicism toate acuzatiile si invinuirile aduse si din stanga si din dreapta. Probabil ca si eu l-am necajit adeseori, lucru pentru care imi cer scuze. La fel cer scuze colegilor de site, fata de care am sarit poate peste cal. Regret inchiderea acestui site pe care m-am simtit foarte bine. Am fost onorat sa pot afisa alaturi de Radu Stefanescu, Rudy Valentino, Lory Cristea, Ioan Peia, Liviu S. Bordasi, AAA, Gheorghe Rechesan Mirela Lungu, Eugenia Reiter, Dana Stefansi atati alti oameni de talent care au populat acest site. Am si fata de colegii de dambla un regret si anume acela ca nu i-am putut intepa mai des. In incheiere vreau sa subliniez inca odata respectul si admiratia pe care le simt pentru domnul Cristescu caruia ii doresc numai fericire, sanatate si... revenirea asupra hotarari luate. Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2009-03-26 02:41:36 Domnule Cristescu, m-ati cucerit cu acest text. Fara nicio rezerva, este cel mai bun text scris de dumneavoastra pana acum. Stiu ca nu imi veti cere sa argumentez si de ce :) Tot respectul, Zexe. Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-03-26 02:04:50 Nu credeam ca o sa se ajunga aici, ca Europeea va disparea in neant. A fost un loc care a adunat multe valori, desi ca la orice casa au mai fost si probleme, care si pe mine m-au mahnit, uneori. Nu se poate sa iti convina totul, mereu. E impotriva legilor firii. Ma inscriu si eu, alaturi de Casandra si de ceilalti, in randul celor care spun NU inchiderii acestui spatiu virtual de cultura Nu e perfect, dar se poate imbunatati, nu ne convine totul, dar aici citim si literatura. Nu sunt de acord cu dvs., domnule Corbu, cand ne indemnati inspre uitare, trebuie apreciata valoarea care s-a perindat pe aici, si nu sa uitam. Sunt recunoscatoare pentru ceea ce am citit si am invatat pana acum (si) pe Europeea. Daca Europeea va continua sa existe, si sper din tot sufletul ca DA, ar trebui sa fie gestionata de o persoana cu coloana vertebrala, asemeni Dvs, sper ca totul se va rezolva intr-un fel sau altul si ca site-ul pana la urma va avea o soarta fericita. Iar daca totusi Europeea va disparea, nu pot decat sa imi exprim regretul sincer. Va urez tuturor toate cele bune! Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-03-25 23:27:32 Ce enervant! Fara ironii si atacuri nu se poate? Domnule Cristescu, europeea sufera pentru faptul ca ati dorit-o atat de libera! Un forum, in care sa se poata polemiza pana in panzele albe, (asa cum s-a facut de atatea ori, cu rost si fara rost), cred ca ar fi fost necesar. Mi-ar parea rau sa se inchida europeea. Este un site valoros, am invatat enorm de aici! Daca ar fi sa faceti un sondaj, as vota impotriva. Postat de catre nuconteaza nuconteaza la data de 2009-03-25 22:12:47 Zece-n casa, Zece-n casa, tu-n serai esti eunuc si bei ceai de tataneasa sau mananci frunze de nuc? Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 22:08:27 ERATA: "A STI" Postat de catre Veronica Mitroi la data de 2009-03-25 22:04:51 Copii ca ai mei, frumosi la trup si suflet si valorosi, nu ai si nu vei avea niciodata! Pe bune! Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 22:03:02 Mihaile, Mihaile, Am în plus destule kile Încât seara beau un ceai Cum se bea doar la serai! Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-03-25 22:02:46 A stii ce inseamna un copil, domnule Buricea, nu se reduce la partea biologica/sociala/materiala a problemei. In ce priveste "mostra de educatie", va apartine in mod evident. Cat despre "blasfemii" intram deja in domeniul religios, iar acesta este (doar) un sait literar sau isi propune macar sa fie. Voi incheia aici "dizertatia" de-a dreptul inutila. P.S. In calitate de "persoana", mi-e mila de copiii dvs. Multa sanatate, VM Postat de catre Veronica Mitroi la data de 2009-03-25 21:58:38 Zece-n casa, Zece-n casa nu ai ce manca la masa? Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 21:51:36 Fiţi blândă d-nă Veronica Că un beţiv învederat Chiar dacă suge atâtica Devine de necontrolat! Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-03-25 21:43:24 Pentru Marele Ultravaloros International European: Se vede cat de badaran esti prin atacul care il lansezi intr-a asemenea situatie delicata. A fi in stare de soc pentru ceea ce ne-a anuntat domnul profesor mi se pare prea mult. Este, probabil, un rezultat al unor deficiente de ordin material. Iar comparatia inchiderii saitului cu moartea unui copil este o blasfemie la adresa vietii...dar ma rog, este facuta de cineva care nu stie sau nu va sti ce inseamna un copil... Tot felul de specimene de oameni! PS: Unde este limbajul licentios? Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 21:39:03 Alta mostra de lipsa de educatie: Domnule Buricea, un om cu CEI SAPTE ANI DE ACASA nu se comporta in felul acesta intr-un spatiu public, fie el si unul virtual. Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 21:36:52 erata: "comul respectiv" Postat de catre Veronica Mitroi la data de 2009-03-25 21:31:39 Domnule Buricea, un om cu CEI SAPTE ANI DE ACASA nu se comporta in felul acesta intr-un spatiu public, fie el si unul virtual. Respectul nu se cere, el se castiga, precum painea cea de toate zilele. Va rog sa ma scuzati ca v-am "tutuit" in comul repsectiv, nu era cazul, intr-adevar, e indicat sa pastram distanta regulamentara. In ce priveste calitatea mea de "editor", mi-a fost acordata de catre dl Ion Corbu, deci contestand-o, il acuzati implicit pe dansul de lipsa de discernamant. Eu nu cred c-am adus prejudicii imaginii Europeei ca si editor, poate doar prin lipsa de implicare in anumite situatii extrem de tensionate. Critici si retrogadari primesc de la cel care m-a investit cu acest statut. P.S. Scoateti cuvantul scris cu majuscule din com si nu-l mai invalidez. Sincer, e un tertip mult prea transparent, credeti-ma pe cuvant. Cu toata stima din oficiu, VM Postat de catre Veronica Mitroi la data de 2009-03-25 21:30:19 îmi cer scuze Vero, am atribuit gluma Dnei Tea, ro iertare... Domnule Cristescu nu vă lăsaţi! Europeea trebuie să rămână aşa cum este, vie şi neatârntă, liberă şi ne-ncătuşată slobodă ca pasărea-n mediul ei... vă rog... tavy Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-03-25 21:14:30 In atentia userului Mihail Buricea: eu ti-am invalidat ultimele doua comuri "licentioase" si te invit sa te manifesti DECENT/ECOLITERAR macar in ultimele ceasuri ale acestui sait care te-a gazduit cu bune si cu rele. Fa-o din respect pentru dl Ion Corbu, daca nu si pentru ceilalti useri. Nu voi permite sa ataci/jignesti in continuare pe nimeni cu "riscul" a fi demisa. Seara placuta, V.M. Postat de catre Veronica Mitroi Se vede ce educatie precara aveti si mai erati si editor... Cum va permiteti sa va adresati cuiva necunoscut la pertu intr-un spatiu virtual public? Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 21:12:59 Deoarece nici unul din comurile aflate in susbsolul acestui topic nu incalca limitele bunului simt "europeean", in afara de ale dvs. Puteti critica atitudinea oricarui user in limitele admise de regulament, dar asta necesita un proces de gandire ceva mai elevat. Va rog pentru ultima oara sa va revizuiti atitudinea, domnule Buricea! Nu de alta, dar va conturati o imagine defavorabila si nu o veti mai putea schimba dupa ce se va inchide saitul. Multumesc anticipat pentru intelegere, VM Postat de catre Veronica Mitroi la data de 2009-03-25 21:10:37 Pe Marele Ultravaloros International European de ce nu l=ai invalidat (MUIE)? Ce fel de editor esti? Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 21:00:00 Vreau să fie, Domnule Corbu, caşcavalul (din ciocul dvs.) această glumă, pe care, vreau să-l pierdeţi, când îi răspundeţi D-nei Tea... ;)) ...ar fi foarete frumos şi simplu! dar... depinde de Dvs. această pajişte albastră fără nori! cu mult respect, preţuire şi admiraţie pentru tot ce a fost posibil să faceţi în acest timp, înţelegând şi glumele şi farsele şi prostioarele noastre . sunt alături de Dvs, sincer, chiar dacă va fi nevoie şi de un efort financiar... (daţi ordin şi ne vom supune!) tavy Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-03-25 20:58:46 In atentia userului Mihail Buricea: eu ti-am invalidat ultimele doua comuri "licentioase" si te invit sa te manifesti DECENT/ECOLITERAR macar in ultimele ceasuri ale acestui sait care te-a gazduit cu bune si cu rele. Fa-o din respect pentru dl Ion Corbu, daca nu si pentru ceilalti useri. Nu voi permite sa ataci/jignesti in continuare pe nimeni cu "riscul" a fi demisa. Seara placuta, V.M. Postat de catre Veronica Mitroi la data de 2009-03-25 20:57:58 Domnule Cristescu,eu sunt un tip pragmatic...Dulcegariile ieftine nu ma atrag...Inteleg ca vreti sa vindeti situl...Astept o oferta din partea domniei voastre pe [email protected] pacat ca acest sit sa dispara... Rudy Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2009-03-25 20:52:31 Indiferent ce se va intampla cu ea, Europeea a fost, este si va ramane marea mea iubire:) Eu am crezut intotdeauna ca iubirea este ETERNA! E la fel de adevarat ca, de fiecare data, m-am inselat:(dar mi-as fi dorit ca macar de data asta sa nu;) Astazi este o zi de doliu pentru mine, ma simt ca si cum mi-ar fi murit cineva, propriul copil/ unicul. Ma rog la Dumnezeu sa fie o gluma, desi mi-e teama ca e doar inca un adevar cumplit. Poate voi continua sa scriu pe alte saituri, poate voi publica intr-o zi sau poate nu... Dar nu voi uita niciodata ca m-am nascut aici, printre voi, PE EUROPEEA! Daca este posibila salvarea acestui sait, ma ofer voluntara si ma raliez instant oricarei solutii de bun simt propuse. Regret ca nu m-am implicat mai mult, poate pt ca mi-au lipsit curajul sau timpul sau starea necesara etc. Dar acum sunt dispusa la ORICE:D, numai sa nu piara acest spatiu virtual in care m-am simtit ACASA:) Nu vreau sa-mi iau adio de la voi, pur si simplu nu pot. E inca prea devreme, nu credeti?! Am avea atatea de facut impreuna... Salutari tuturor, Euridice Postat de catre Mirela Lungu la data de 2009-03-25 20:35:13 Domnule profesor, După ce am tras un plâns la amiază, acum, citind ce zice Vero, vreau să cred că are dreptate şi că e o glumă. Ce fel de glumă... nu mai discut. Dar îmi doresc din suflet să fie glumă. Şi dacă e, începând cu 1 aprilie pretind nivel 100, fără să vă mai scriu la celebra adresă, pentru serioase daune emoţionale. :D Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2009-03-25 19:57:54 Mi-ar place ca Vero sa fi intuit "gluma", dar sincer vorbind n-o vad posibila... Europeea este ( a fost?) pentru mine sansa "atingerii" -fie si virtuala- a pulsului cultural romanesc de care ma indepartasem considerabil ; timp si spatiu dixit! Chiar daca scepticismul (sa nu zic cinismul) intern este tentat in a-mi persifla afirmatia, marturisesc satisfactia apropierii de ceea ce se intampla in efervescenta transformarii lumii aceleia in care am trait o buna bucata a vietii, fara sa o iubesc . Mi-a facut o deosebita placere "cunostiinta" cu talente tinere, unele la inceput de drum, altele deja formate si, contrar lui Dan Carlea, am redescoperit ca din turma "romanului nascut poet" inca se desprind tonalitati unice si poate timpul le va confirma puterea. Oricum eu nu le voi uita numele si voi continua sa-i "caut" si in librarii. Domnule Cristescu, tot respectul pentru ceea ce ati realizat pe Europeea! Succes! Calvar Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-03-25 19:52:29 Domnule profesor, regret că v-am stricat poanta, altminteri excelentă, dar v-a dat de gol fixul. Dacă aţi fi scris peste şi nu fix peste, mai mergea. Precizia v-a trădat, dar nu vă necăjiţi, vor mai fi multe ocazii să ne păcăliţi! Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-03-25 19:40:41 Vero, regret starea ta de şoc, dar ai făcut o observaţie genială, ceea ce m-a împiedicat să cad în plasa întinsă de dom' patron, căruia îi adresez acest catren: Apreciez o poantă Dacă are stil Dar nu uit vreodată Că-i întâi april! Bravo Vero - vot! Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-03-25 19:32:46 Mulţumesc frumos, domnule profesor, în numele meu şi al lui Valeriu Barbu pentru posibilitatea de postare şi condiţiile create. Am fost la lansarea celui de-al patrulea volum al lui. Deosebită aşa cum e şi volumul. Vă datorăm mult. Mulţumiri încă o dată, sănătate, succes în activitate, viaţă lungă în pace şi armonie. Postat de catre Mariana Fulger la data de 2009-03-25 19:05:01 Sunt înregistrat pe aproape toate site-urile literare, însă doar aici intram zi de zi. Activitate intensă, cu mult peste cea din întâlnirile unei asociaţii scriitoriceşti. Există vreo posibilitate, ca Europeea să nu se-nchidă? Cristi Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-03-25 19:01:38 A fost frumos şi tot ce place se termină, mulţumim Domnule Emanuel Cristescu, mulţumesc tuturor celor care au postat aic; Ameliei Cojocaru toată preţuirea mea...Dan Cârlea să fie unul dintre celebrii de care nu se-aude din cauză ifoselor care înăbuşe ecoul? încă odată mulţumiri tuturor celor care au trecut vreodată pe aici... Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-03-25 18:45:44 O veste, cu-adevărat, tristă. M-am simţit bine pe Europeea. Îmi pare rău că nu se poate altfel! Toate cele bune, domnule Emanuel Cristescu! Cu preţuire, Ioan Jorz Postat de catre Ioan Jorz la data de 2009-03-25 18:00:07 Daca domnul Cristescu nu mai doreste sa pastoreasca acest spatiu, asta nu inseamna neaparat finalul Europeei. Lucrurile sunt mai simple decat ar putea parea. De exemplu domnul Cristescu ar putea fi de acord cu un transfer de domeniu catre cineva interesat de acest lucru. Din cate stiu eu se plateste o taxa modica la RNC iar dpdv tehnic problemele sunt si mai simple. Fie copierea site-ului pe alta masina, fie achizitionarea o data cu site-ul si a serverului care-l gazduieste. Daca mai retin eu bine, acum ceva timp s-au afisat caracteristicile tehnice ale serverului si, din cate imi amintesc configuratia, probabil ca a costat pe undeva pe la 2000/2500 de euro. Mai trebuie gasita o locatie, o conexiune de banda larga la internet, facute modificarile de DNS, IP, ma rog, chestii tehnice nu foarte complicate. Cel mai complicat mi se pare disponibilitatea domnului Cristescu de a renunta la domeniu si daca da, in schimbul carei sume. Poate vrea sa-si recupereze si banii platiti pentru soft, pentru administrare, nu stiu... Asta numai domnia sa ar putea preciza. Cat despre suma compensatoare, daca pretentiile nu ar fi exagerate, cred ca ar putea fi acoperita fie de ceva sponsorizare, fie, de ce nu, printr-o subscriere publica chiar in randul membrilor site-ului, poate chiar o solutie legala gen Societate Comerciala cu actionariat, Registrul Comertului, etc, dar cred ca deja se complica lucrurile si, pana la urma, aspectul acesta al proprietatii conteaza mai putin dpdv strict literar Postat de catre Florin Rotaru la data de 2009-03-25 17:57:50 In stare de soc se afla cu siguranta si colegul Mihail Buricea. Nu poate fi explicata altfel usurinta cu care a deslusit metaforele Ameliei Cojocaru, respingand cu sfanta manie proletara consideratiile lui Dan Carlea; apriori confuz, colegul Buricea ne dovedeste astfel efectele uluitoare ale terapiei de soc asupra spiritelor hibernale din spatiile, citez, "concentrationare". Aflat eu insumi intr-o stare de soc, voi reveni dupa o scurta reconsiderare a situatiei. Pana atunci, reiau o intrebare, zic eu, legitima: cum sa procedam pentru a ne proteja dreptul de proprietate intelectuala asupra textelor postate? Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-03-25 17:22:34 Deocamdata sunt sub stare de soc. Ma gandesc: 1. D-l Cristescu e un om serios si a afirmat, nu odata, ca atata timp cat va putea, va mentine acest site. Il cred. Poate ca e vorba de o problema materiala. 2. Pe de alta parte, D-l Cristescu are si foarte mult umor si exact peste 7 zile e 1 Aprilie. Asta ma face sa am o oarecare sperantza, desi, daca e vorba totusi de un contract cu o companie care ar intretzine site-ul, el s-ar termina la sfarsitul lunii. In rest, asa cum este, site-ul a gazduit (si poate ca va mai gazdui) condeie de toate categoriile, ceea ce a fost, cred, in intentzia proprietarului site-ului. Inca mai sper, dar, cum spuneam, sunt inca in stare de soc.... Cu stima, VPL. Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-25 16:28:56 mie Dilema Veche nu mi se pare nici snoaba, nici mediocra. Cum ar fi sa scrie toti acolo? Si anonimi, "neincorsetati" de povara asumarii enunturilor. http://www.dilemaveche.ro/ Postat de catre © Dan Carlea la data de 2009-03-25 15:52:49 No offence... dar era timpul... Ori reconstructie de la 0 ori inchidere totala. Postat de catre nicaieri nimeni la data de 2009-03-25 15:38:47 nu era vorba despre putinţă intelectuală ci despre diponibilitate a simţirii nici un moment nu m-am referit la socializare; ea face parte dintr-o subcultură a modernităţii, structură de rezistenţă a platitudinii cetăţeanului din blocul gri sau casa cu uşi de sticlă, o soluţie găsită de psihologi pentru interacţiunea particulelor confuze ale postmodernismului eu nu vorbesc de oameni ci de profile, profile pe care nu le poţi dezrădăcina, lua aleatoriu de aici spre a le aşeza într-un spaţiu controlat. fiindcă asta propuneţi: un spaţiu nou, curat, în care privarea de anonimat îndreaptă în aparenţă spre calitate, conducând în fapt la disciplinarea verbului conform unor criterii fixe; cum vă permiteţi să alegeţi 10-15 oameni? conform cărui criteriu îi salvaţi pe ei? invitarea unor "personalitati" presupune şi ea raportarea la nişte repere aleatorii, o "calificare" în funcţie de o competenţă primită de la nişte grupuri de interese artistice, şi nu e om să nu fi auzit de "specialişti" şi bisericuţe scriitoriceşti editorial săptămânal plătit înseamnă din start o cămaşă de ghips a artei "ţinuta" rămâne în acest caz o creangă de snobism alb pe fondul roz al mediocritatii Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-03-25 15:21:19 daca pot sa ajut, ma ofer voluntar. mi-ati spus mereu:"continua". e prea albastru spatiul acesta pentru a dispare pur si simplu. sa luptam impreuna. care sunt problemele? sper sa nu inceapa cu r Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-03-25 15:11:38 Credeam ca discutam fara chestiuni de genul "as vrea sa va ganditi la ceva, daca puteti". Sa nu amestecam planurile. Eu nu spun ca spatiile virtuale de genul Europeei sunt inutile, sau ca nu gasesti prin ele oameni frumosi si buni, ori oameni talentati. Spuneam ca, din punctul de vedere al calitatii, foarte greu se ating anumiti parametri. In general aceste spatii internautice ofera doar niste pretexte de socializare, de acord, de nivel mai inalt, mai fine decat HI5 sau mai stiu eu ce prostii, dar totusi accentul cade pe socializare, nu pe cultura. Si in mesajul meu ma adresam domnului profesor, care presunpun ca a visat ceva mult mai mult decat o platforma virtuala a comunicarii libere a maselor. Adica una-i una si alta-i alta. Poti lua de aici 10 - 15 oameni, habar n-am cati, si sa faci o revista virtuala, sa mai inviti cateva personalitati pe care sa le platesti pentru articole, saptamanal sa se scrie editoriale de o oarecare tinuta, articole pe anumite teme, sau poti merge asa la nesfarsit. Depinde ce vrei. Postat de catre © Dan Carlea la data de 2009-03-25 14:59:38 Domnule Carlea, va multumesc, stiu ca reprezint o valoare, în orice spaţiu aş vieţui: real, virtual sau oniric as vrea sa va ganditi la ceva, daca puteti. Europeea este o lume, o lume în care noi, aştia mici, ne-am "cunoscut" iar realul poate însemna, în acest caz, dezvrăjire. Uneori am creat unii pentru alţii, alteori am apărat nişte valori peste care în viaţă călcăm cu nepăsare. Capodopere? Sunt mii de capodopere aici. Luaţi-vă realitatea de pe ochi şi le veţi trăi şi dumneavoastră. Nu, nu le veţi citi, nu le veţi adulmeca. Ci le veţi trăi. Ar fi totuşi bine să nu ne vedeţi pe toţi cei de aici ca pe nişte burtoşi cu coşuri care mănâncă floricele şi beau Cola din lipsă de preocupări. Frumuseţea gândului înseamnă şi frumuseţea chipului, lumina din ochi creionează un profil de invidiat. Credeţi-mă. Lauda, domnule Cârlea? Este o mână întinsă artistului, sunt aplauzele pentru cel de la rampă, e fericirea de a putea vibra alături de el. Ţi-a făcut sufletul mai bogat puţin. Ironia? Pamfletul, râsul în hohote? Scandalul? E viaţa unei lumi, domnule Cârlea, o lume care a avut ceva de spus celorlalţi, e zumzet, e nedesăvârşire, e nerv şi patimă. Nu fiţi cuminte, domnule Cârlea! Trăiţi frumos! Aceeaşi Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-03-25 14:39:53 Ati luat-o personal si nu stiu de ce. Poate dumneavoastra sunteti din putinele exceptii de valori ale virtualului. "O personalitate virtuală poate să dea naştere unor capodopere mai ales pentru că i s-a oferit şansa de a nu fi ea însăşi. Mă puteţi contrazice? " Da va pot contrazice. Cate persoane cunoasteti care au venit pe europeea, au publicat aici prima oara, au revenit constant o vreme, apoi au externalizat valoare litera recunoscuta? Nu pot decat sa va invidiez ca ati gasit capodopere multe pe aici, eu nu. Persoanele care au ceva in cap si mai stau pe site-uri literare, de cele mai multe ori sfarsesc retragandu-se cu lehamite ori cu iures, dupa ce o vreme mai lunga sau mai scurta s-au complacut in scandaluri, ironii ieftine si discutii sterile. Foarte putini din ei, cei foarte singuri probabil, raman in cercul restrans al micilor laude si favoruri intelectuale din grupul de oameni asemenea, hranindu-si iluziile ca pot mai mult, dar din varii motive isi amana explozia culturala in vazul lumii. Postat de catre © Dan Carlea la data de 2009-03-25 14:16:34 Domnule profesor, inteleg bine motivele care v-au determinat sa inchideti aceasta pajiste albastra si-mi pare rau, dar orice pe lumea asta are un inceput si un sfarsit. Eu, neconsiderandu-ma nici poet nici scriitor, m-am simtit bine in acest spatiu concentrationar si va multumesc pentru generozitatea dumneavoastra. Dan Carlea. polologhia ta este neavenita iar concluziile doamnei Amelia sunt cum nu se poate mai veridice si pline de sensuri! Multumesc tuturor celor cu care am dialogat, indiferent ca mi-au fost pe plac sau nu. Sa auzim numai de bine! Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-03-25 14:11:20 Stimate domnule Carlea, Am luat cunostinţă de opinia dumneavoastră şi, în consecinţă, nu pot să nu vă răspund fiindcă: 1. un cerc restrâns de autori, care se cunosc între ei şi-şi reprezintă în textele lor o personalitate ştiută, una de toate zilele, una îmbrăcată în palton gri sau în rochie arămie, nu ne poate oferi factorul surpriză; temerea de a se dezice de ei înşişi există; ei vor merge paralel, ca şi în viaţă, vor construi drept într-o cutie de carton; vor fi politicoşi, corecţi politic şi armonioşi. Veţi avea nevoie de scânteie şi atunci vă veţi teme pentru cutia de carton 2. valoarea unui anonim este, de altfel, identică aprioric cu cea a unui consacrat, poţi trăi literatură şi de la 100 de grade, inclusiv de pe băncile unui liceu sau dintr-o închisoare din care nu vei mai ieşi decât cu picioarele în faţă. În ceea ce priveşte creaţia, ai nevoie de un sâmbure de talent şi încă unul de curaj spre a te dezvălui privirii. O personalitate virtuală poate să dea naştere unor capodopere mai ales pentru că i s-a oferit şansa de a nu fi ea însăşi. Mă puteţi contrazice? 3. Puritatea simţirii tale devine cel mai important lucru atunci când una dintre prioritaţile acestui site nu a fost închiderea într-un clişeu artistic ci lărgirea întru formare, chemarea tuturor, Modelul dăruit cu generozitate. Acest elitism cu valenţe masonice, ca cel pe care-l propuneţi dumneavoastră, nu corespunde, deci, cu dorinţa proprietarului. 4. "Calitatea" despre care vorbiţi cuprinde în sine temerea unei triple mediocrităţi: cea a betonului căldicel, cea a nefumătorului trist, şi cea a ulmilor care socializează virtuos 5. Imaginaţi-vă că ţineţi în mână o clonă artistică. Din ochi, buze, păr, îi curge talentul. Vi se face frică şi o scăpaţi pe jos. Datorită şocului se apretează 6. Nu v-aţi plictisit să vă temeţi de oameni? Peste tot suntem învăţaţi să fim prudenţi, să nu ne încredem în necunoscuţi. Nu aţi avut niciodată emoţia descoperirii Cuvântului venit din Cer prin Om? 7. "Deschide urechea bine, sa vedem, ghicesti ori ba/Cine te-o striga pe nume, hai ghiceste nu mai sta" Cea mai puţin anonimă dintre anonimi, Amelia (nume de vilă de film rusesc) Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-03-25 13:51:38 Stimate domnule profesor, in decembrie 2007 scriam pentru Luceafarul un articole pe tema spatiilor virtuale specializate pe literatura. Acum, dupa ceva vreme, lucrurile mi se par si mai clare. Internetul, in privinta calitatii spatiilor literare, este o dezamagire majora. Libertatea nu aduce si calitate in mod automat. Nu vreau acum sa mai scriu un eseu, dar ideea este, in esenta urmatoarea: cine vrea calitate si este pregatit sa suporte o vreme anumite cheltuieli (cum ati facut dumneavoastra destula vreme) trebuie sa plece de la premisa ca nu se amesteca autorii seriosi cu cei din categoria "cultura de masa". Vrei sa detii un spatiu de calitate, atunci faci o revista in care scriu condeie si creiere invitate. Dumneavoastra ati vrut calitate, iar asta nu se face cu inscrieri anonime, clone, etc. Ci cu autori invitati. Poate mai discutam despre asta. Cu toata stima si cu scuze pentru neplacerile provocate fara intentie, intr-o zi nefericita, Dan Carlea ____________________________ Babelnet Luceafărul-12 dec. 2007 Anul 2007. Numai un click şi iată un Turn Babel în flăcări, unii sunt beţi la etajele inferioare, mulţi sar, urlând ca bieţii disperaţi de la World Trade Center, în timp ce alţii îşi lipesc aripi icariene, cu gândul zborului precaut spre un cer de hârtie, la care visează toţi. Din secolul al XV-lea, Zodia Gutenberg îşi tot naşte fiii. Cel mai bine te încredinţezi de asta la un târg de carte, bunăoară la Gaudeamus, abia încheiat într-un spaţiu plin de amintiri din cele mai diverse, de la expoziţiile prin care industria socialistă a României - care lua ca model, conform înţelepciunii cârmaciului de atunci, industriile URSS şi Chinei maoiste – complexa realizările Vestului, până la mulţumirile aduse minerilor pentru lecţiile de ikebana din faţa Teatrului Naţional.La fiecare pas, printre standurile de cărţi, mai vedeai un mare scriitor, un poet, un critic important. S-au purtat discuţii mai mult ori mai puţin literare, s-au vânat scaune prin localurile de la primul inel, s-au dus polemici, s-au împăcat ireconciliabili care se cunoşteau doar de pe site-urile şi blogurile literare. Am înţeles, încă o dată că literatura adevărată miroase a trup de copac albit şi întins pe sub literele unor oameni. În afara unor reviste general apreciate, cum ar fi varianta virtuală a “Dilemei Vechi”, în care Andrei Pleşu arată ce înseamnă a gândi; gândirea ca salahoreală de lux, cărăuşie a înţelesurilor spre subînţelesuri, profesiune, artă şi hobby totodată, nu doar corvoadă utilitaristă de birou, netul înseamnă mult prea mult o socializare perversă, pe jumătate sau sfert, care procură unele satisfacţii cu costuri interioare ascunse şi vizibile în timp, bovarism, can-can, balamuc, certuri, istericale, defulări scatologice, lături cu pretenţii, logică ovariană, nevricale testiculare. Doar ca o paranteză amuzantă spun că în revista amintită, alături de sublinierile tarelor noastre arhicunoscute, a neseriozităţii, snobismului şi amatorismului cu care sunt abordate toate lucrările, de la astuparea de gropi la tipărirea de opere, tronează un link “forum”, iar când intri…surpriză: forumul este suspendat. Adică, care va să zică, nu există. De ani buni, nu de ieri, de azi. Altfel spus, cel mai bun exemplu de treabă românească. Legătura cu pricina ar putea fi eliminată din site, de către administrator, în câteva secunde. Dar, fără îndoială, merge şi-aşa.Revin. Feed-beack-ul internautic, fenomen care dă, aparent, autorului unui text un plus de înţelegere cu privire la receptarea produsului său artistic de către omul pe care altfel nu îl poate întâlni decât preţ de câteva minute, la o lansare, şi cititorului o idee despre omul din spatele literelor pe care le absoarbe în fiinţa lui, este înecat în subiectivisme, umori de pubertate, interese hormonale, vâltori revanşarde, paraziţi anonimi. În spaţiul virtual, sub un text literar, niciodată nu ştii dacă un comentariu are la bază textul în sine sau cine ştie ce chestiuni oculte, poate ai criticat vreodată scrisul iubitei comentatorului tău de azi, care – curios lucru - nu vede nimic bun în creaţia ta, deşi e parte dintr-un volum băgat în seamă de critici importanţi ori poate omul are pur şi simplu o zi proastă sau o alcoolemie sănătoasă. Amestecul toxic de diletanţi, clone, trolli, anti-valori şi autori renumiţi face, de multe ori, din web-ul literar o adevărată ciupercărie, lesne provocatoare de iritaţii şi alergii. Dar să o luăm cu începutul. În 1999, Radu Herinean, un inginer, specialist în informatică, împătimit de poezie, a creat un site, www.senior.ro/poezie/ care a devenit, în foarte scurtă vreme, un fenomen. Numele a suportat mai multe schimbări: www.poezie.ro – martie 2001 > www.agonia.ro - aprilie 2003 > www.agonia.net - aprilie 2003 şi urmează www.edo.ro, cu intenţia de a se crea o zonă elitistă. Poezie.ro este şi astăzi cel mai mare site cu profil literar din România, ca număr de vizitatori, de multe ori, cam la jumătate din cel avut de ediţiile online ale celor mai importante ziare. Conform trafic.ro – vizitatori pe lunile decembrie şi noiembrie, Agonia 76.969, respectiv 378.251, Cotidianul - 153.681, respectiv 730.532, Gândul - 206.718, respectiv 1.007.882, România Liberă – 147.937, respectiv 705.359, Ziua – 154.130, respectiv 730.532. De Libertatea, primul ziar al revoluţiei române, pe care l-am ţinut în mâna de adolescent surescitat de căderea democraţiei pleaşcă peste noi, prin aerul afânat de gloanţe al unor pieţe, nu se poate apropia nimeni: 492.920 de vizitatori în luna decembrie şi 2.557.955 în noiembrie. Normal. Să nu subestimăm interesul oamenilor pentru previziunile sfârco-meteorologice, pentru pretextul de analize şi psihanalize furnizat de pagina 5 şi pentru mişcările vedetelor declarate astfel după ce au apărut de zece ori la televizor, mimând cântatul, maimuţărindu-se pe lângă nişte mese-catedre de unde ni se arată ce să mai gătim şi prin jurul unor oameni politici invitaţi la emisiuni relaxate ca să ne demonstreze cât sunt de umani, de apropiaţi de noi, de obişnuiţi, deci de înţelegători ai problemelor de zi cu zi ale cetăţeanului. Pornit ca un hobby, site-ul www.senior.ro/poezie/, devenit peste noapte un colos virtual, cerea, pe muteşte, dezvoltare, ramificare în lume, într-un cuvânt îşi revendica dreptul la viaţă în spaţiul oamenilor reali. Aici intervine un blocaj generat, pe de o parte, de refuzul lui Herinean de a închina site-ul politicului şi economicului în sensul lui cel mai brut şi fără legătură cu sfera culturii, de a-l pune în slujba cuiva important şi cu resurse, pe de alta din lipsa capacităţii de a crea nişte alianţe cu câteva edituri importante sau intrarea într-un circuit publicitar profesionist, pentru a exista şi o oarecare dezvoltare financiară, care să permită construirea unui stuff solid, format din nume grele ale literaturii şi câţiva specialişti în marketing virtual. Astfel, în echipa editorială care lucrează benevol şi fără nicio normă impusă, am putut vedea, în decursul timpului, alături de o personalitate de talia criticului şi scriitorului Felix Nicolau şi persoane cu un curriculum vitae bogat în spaţii albe, studenţi inimoşi, de viitor, dar doar atât, persoane care nu au confirmat “în afară”. Au existat câteva acţiuni constând în antologarea unora dintre autorii mai buni de pe site, dar efectele nu au trecut sticla monitorului, nu au creat nicio undă serioasă de interes, nicidecum de şoc în lumea literară. A mai fost un cenaclu, desfăşurat la Cafe Deko, dar cu toată dăruirea câtorva - a lui Felix Nicolau, Daniela Luca, Cosmin Dragomir, Paul Bogdan, Daniela Şontică - nu s-a reuşit niciodată un export de valori, o externalizare a logosului care se învârtea, practic, în cerc închis şi nici măcar păstrarea nivelului iniţial de exultanţă. Asta tot din pricina nearticulării colosului Agonia pe lumea “reală”.Discuţiile cu privire la dezvoltarea proiectului intrat demult în celebra încremenire liiceanistă se învârt pe marcajul fin al unor cercuri vicioase.O mult-dorită revistă nu se poate naşte din lipsa banilor şi din imposibilitatea de a strânge un colectiv de redacţie solid, la stuff e complicat de umblat, că ba atârnă greu unele prietenii, ba “or fi unii mai fără CV dar fac treabă”, o fundaţie deja înregistrată încă nu produce proiecte, pisica rămâne întreagă, neruptă, tocmai că se doreşte, uneori, prin procedeul marţial românesc hei-rup de care am mai vorbit, ruperea ei simultan din toate părţile. Iar conceptul (prea) generos de la care pleacă site-ul, de cultură de masă şi minimă cernere a valorilor nu este de natură să atragă nume sonore din sfera criticii şi nici scriitorime cu condei ferm. Un alt spaţiu literar virtual important este blogul http://hyperliteratura.reea.net, creat de poetul Marius Ianuş, celebrul coautor al Manifestului Fracturist, alături de poetul basarabean Dumitru Crudu. Celebru şi pentru că, fără voia lui, a creat zeci şi zeci de epigoni care se ţin cu dinţii şi unghiuţele rupte&murdare de fracturismul pe care Ianuş afirmă că l-a epuizat – “din 2000 caut o formulă prin care să mă desprind definitiv de fracturism (pe care mi se pare că eu l-am epuizat) şi am impresia că acum am descoperit-o. Îi spun lirism elementar şi mi se pare că vine în prelungirea ideilor facţiunii utilitariste a fracturismului.” Dorit dintru început ca spaţiu elitist, blogul este condus după un regulament aşa-zis al “democraţiei participative”, astfel că se poate ajunge membru numai pe baza votării textelor aspirantului de către membri. După un anumit algoritm eşti declarat “admis” sau “respins”. Prin vot se şi pierde calitatea de membru. Concept înălţător, eşti tentat să spui, scoţându-ţi cu zvâc pălăria, jobenul, şapca ori bandana. Da, dacă nu ar fi eşuat aproape total în lupte de culise, prietenii–coterii, plăţi de poliţe. Anomalia vine, de cele mai multe ori, din permisiunea nefirească de a se vota anonim. Astfel că un membru care are, să zicem, glorioasa vârstă de 18 ani şi nicio realizare literară poate da “nope” unui poet recunoscut, dacă pur şi simplu nu-i place de el sau respectivul e certat cu prietenii lui. Nu este obligat să comenteze textele supuse la vot, nici măcar să se ştie că a votat.Te-ai certat cu el în alt spaţiu virtual sau cu vreo prietenă ori nu eşti din aceeaşi gaşcă (fracturistă, douămiistă, post-postmodernistă neasumată, etc.) iei “nu” şi, dacă ai noroc, un emoticon care-ţi face în ciudă. Iată că principiile democraţiei nu pot fi grefate oriunde fără analize amănunţite, fără riscul de a apărea reacţii de incompatibilitate, amestecarea planurilor putând favoriza cadrul de înflorire a non-valorii, în timp ce se urmăreşte exact contrariul. Clubul literar al lui Claudiu Komartin - http://www.clubliterar.com - are la bază cam acelaşi concept elitist, dar o axare mult mai pregnantă pe text, lipsind video-poemele, care sunt la mare cinste pe rivala hyperliteratura. Lucru deloc rău, dacă stai şi te gândeşti că video-poemele de la noi, în majoritatea lor, sunt nişte biete înregistrări făcute cu telefonul şi, din păcate, în manieră telefonată, fără pic de ştiinţă a manevrării imaginilor, (îmi amintesc de un asemenea poem în care imaginea dubla perfect cuvintele, nu existau metafore regizorale, sugestie, nimic; în text era “m-am sculat”, vedeai personajul cum se scoală din pat, “m-am spălat”, desigur, trebuia să vezi omul cum se spală şi tot aşa) cu muzică pentru care nu există drept de utilizare şi de multe ori cu texte fade, clădite în jurul unei pretinse dezabuzări consumiste, foarte trendi. În concluzie, partea literară a internetului românesc este un soi de struţo-crocodilo-cămilă de stepă, nici subsumată unor interese culturale ferme, nici articulată pe lumea “de afară”, nici privită doar ca vehicul de marketing, de cele mai multe ori cu pretenţii neonorate, nici mercantilizată măcar, ca să zici că există premizele financiare ale evoluţiei. Este mai degrabă un fel de poligon în care toată lumea trage cam în toată lumea, unii cred că e sărbătoare tot timpul, gloanţele sunt adesea confundate cu pocnitorile şi invers, confuzia e cool pentru mulţi care intră doar pentru o şuetă, trei vorbe zvârlite din goana mouse-lui, iar reuşitele unora de a-şi continua, prin cărţi, succesele volatile de pe net li se datorează aproape în totalitate, şi nu spaţiului din care doar au ştiut ce să aleagă. Postat de catre © Dan Carlea la data de 2009-03-25 13:01:19 Am postat textul si aici pentru că, bănuiesc, nu toţi cei care vor dori să-şi ia rămas bun de la Europeea, ori care vor dori să o înjure, au nivelul necesar ori ştiu să posteze la editorial. Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-03-25 10:51:30 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE