|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce e adînc nu strălucește |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Înainte vreme fericirea era un eveniment colectiv: sărbătoarea pe care oamenii o trăiau laolaltă. Astăzi trăim fericirea mai degrabă ca întîmplare intimă, ca eveniment al vieţii personale ce se abate de la datele stabilite în calendarul oficial. Şi ne simţim de multe ori derutaţi de faptul că ea ne însingurează, contrariaţi că ceilalţi nu vibrează la fel ca noi, ruşinaţi că nu-i putem face şi pe ei părtaşi la împlinirea noastră sărbătorească.
Ne vine greu să admitem că, trăită astfel – în taină, fără reverberaţiile care să o consacre în sufletele celor apropiaţi –, fericirea poate rămîne la fel de merituoasă, de generoasă, de nobilă. Căci fără a fi vizibilă, cunoscută şi recunoscută, ea devine frustrantă pentru cel ce ar vrea doar să se împăuneze cu însemnele ei. Iar celui marcat de un anume scrupul moral, euforia i s-ar putea părea doar o închidere egoistă şi avară în viaţa particulară, o abdicare de la năzuinţa de a se împărtăşi altora, de a participa la trăirea unanimă. Şi cum trăirea comunitară este azi dominată de blazare, acreală şi suferinţă stătută, seduşi de ispita unei solidarizări pripite, acceptăm să renunţăm la ruşinea fericirii pentru a nu trăda participarea la viaţa mai fadă, dar aparent mai onestă a tuturor.
La recuperarea acestui neajuns ne pot ajuta cuvintele lui Blaga pomenite în titlu. Într-adevăr, tot ce e adînc, profund, temeinic nu este ascuns cu o premeditare frivolă sau cu vreo intenţie meschină, ci pentru că este sîmburele tăinuit şi temelia afundă a fiinţei noastre. Sîntem – cum spune tot Blaga – fiinţe duminicale, menite, condamnate la sărbătoare. Pentru că sărbătoarea este exigenţa de taină a sufletelor noastre chiar atunci cînd sîntem nevoiţi să o trăim în tragica ei contrariere, fără somptuozităţi flagrante şi splendori morale.
Soarta noastră este ca, atunci cînd prin graţia miraculoasă a întîmplării ne smulgem din platitudinea amorfă a vieţii fără rost, să ne resimţim fericirea – cu vorbele aceluiaşi poet – ca un joc de iezi pe morminte înalte. Simţim în această emblematică efigie a destinului nostru o împăcare virilă cu tot răul vieţii, o revărsare a durerii în tîlc mai înalt, o încăpăţînată şi totuşi candidă nerenunţare la minunatul exerciţiu al bucuriei, mîndria tragică a fericirii redobîndite şi consacrate în ciuda tuturor încercărilor la care am fost supuşi sau pe care le-am îndrăznit cu candoare.
Graţia neajutorării, impetuozitatea şi stîngăcia, curăţenia şi prospeţimea jocului fericirii rămîn de nevătămat, inviolabile şi invulnerabile, înălţate mereu mai sus în piscul jertfei vieţilor omeneşti. Iar suferinţa şi moartea ne apar doar ca un amplificator vital, mormintele sînt doar un temei al sorţii, un soclu tragic al destinului fericit. Înălţimea lor – indiferent că o percepem ca prospeţime acută a mormîntului recent, cu pămîntul încă neaşezat sau ca încremenire în tumuli şi gorgane a morţii istorice – este doar o nobilă acumulare a durerii ce face ca jocul iezilor să se petreacă tot mai aproape de cer, în acompaniamentul blînd al fumului căzut din streşini de paie şi al mirosului de iarbă tăiată. Totul pentru ca, luînd pilda vieţii ce îşi trage seva din moarte, fericirea să-şi găsească temeiul în suferinţa pe care şi-o asumă candid şi eroic.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nici ce se gîlgîie adînc nu strălucește, dar și acest gest își trage seva tot din frica de moarte. Căz daor cine a dat mai concludent plecarea către imperiul fericirii, dacă nu onorabilii frați Strugațki? ”Fericire pentru toţi, pe gratis, şi hai să nu plece nimeni supărat!”. Așa că, nu vă mai contrați... |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2015-07-11 17:44:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Europeea, așa păduchioasă cum e, găzduiește la patruzeci de grade, sub fusta ei și boschetari irecuperabili. E damă bună. Bucură-te.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2015-07-11 06:39:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Taure, atat poti? Esti copilaros, rad astia care nu si-au luat bacu. Bacu sa treaca Dunarea. Vrei analiza pe text? Nu poti mai mult? De-aia Europeea nu exceleaza: Compuneri care-si zic eseuri, poezele care-si spun Nichita...
Sa vina Peia... Ca punand mana pe ei:))))) |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2015-07-11 00:30:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu știu să prestez fitile ignifuge.
La evaluarea de la clasa a V-a ai pierdut și punctul pentru colpoltor.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2015-07-09 22:08:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule, dupa atata timp de cand prestati texte, ele raman niste amarate de compuneri de clasa IX-a. Cum resusiti sa va pastrati stilul? |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2015-07-09 19:10:23 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|