FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Perspectiva
Text postat de Alexandru C.U. Tanaca
Am vrut să strig după voi
Eram mirat, dar am vrut să strig:
Hei, priviți-mă zbor!
Dar nu puteam articula nimic: cădeam!

Era ca o străpungere a visului din somn
Ca o biruința a bucuriei blânde
Ca o pereche de aripi ce mă duceau
In liniște departe.

Am vrut să vă strig dar o lovitura grea
Ca un lanț de ancoră
Mi-a topit vocea si a picurat-o
Peste creștetul noului val.

Am vrut să mă întorc spre voi dar
Brațe de spumă îmi cuprinseseră
Deja mijlocul și pieptul iar inima îmi
Pompa apă sarată cu nisip si alge prin vene

Am căzut până la nisipul răscolit
De cochiliile crabilor morți. Acolo,
In abisul acela străveziu printre
Meduze, scoici si guvizi am înțeles
Înălțimea stâncii de pe care m-ați
Îmbrâncit în mare, fără să știți că
Eu eram un delfin care se credea om.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Las-o asa, Radule, ca-l folosim noi de acuma, si pe mine m-a atins la punctul sensibil acest typo.  
Postat de catre Septimiu Zugravescu la data de 2015-06-24 18:34:07
         
 
  domnule, nu trebuia sa corectati "străverziu", a fost (cred) un typo la dicteu divin, avea un farmec inegalabil... pacat. vorbesc foarte serios.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-06-24 18:09:56
         
 
  Multumesc pentru atentionare!  
Postat de catre Alexandru C.U. Tanaca la data de 2015-06-24 10:56:15
         
 
  Și în Soare sunt pete, domnule coleg. Este bine că semnalați. Și eu am semnalat unul. Însă în fața unei astfel de construcții, cred, fondul trebuie să prevaleze.

Că este un membru nou, că este unul mai vechi cu un nume nou, nu pot decât să mă bucur pentru textele pe care le scrie.

Iată, se poate scrie și se poate face literatură. Și când mă gândesc că am pierdut atât timp și atâți membri dând curs unor provocări fără miză, sens și valoare! Păcat, mare păcat.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2015-06-24 10:15:49
         
 
  "Stilistic impecabil" (Elena Stefan)

o fi

eu retin doar un typo genial "straverziu"
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-06-24 09:34:37
         
 
  Dle Zugravescu, ma bucur ca ne tutuim. De asemenea ma bucur ca ati gasit imperfectiuni. Poate ceea ce credeti dvs nu este chiar atat de important pentru mine, dar ma bucur -a treia oara- ca aveti un unghi de vedere. Daca ar fi fost un unghi ascutit era si mai bine. Multumesc.

Doamna Elena Stefan, ma simt magulit, dar inca mai am mult de muncit.


Dle Stefanescu, pasii mei sunt marunti.
 
Postat de catre Alexandru C.U. Tanaca la data de 2015-06-23 23:43:41
         
 
  slabut, n-am rabdare sa argumentez  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-06-23 22:45:29
         
 
  O construcție poetică inteligentă. Eul într-o lume ipocrită, cinică și ușor perversă. Care, de regulă, nu răspunde strigătului de ajutor al eului în viață dar care, vai, devine plină de compasiune, înțelegere și aprecieri imediat ce eul nu mai este printre noi. Frumos și degetul cu care, în final, i se bate obrazul acestei lumi. Stilistic impecabil. Felicitări.

Un typo: bucuriei
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2015-06-23 19:15:39
         
 
  "Era ca o străpungere a visului din somn"

E bine ca ai precizat care tip de vis era, caci ne-am fi putut face idei ca ar fi alt gen de vis, cu ochii deschisi, reverie elegiaca, vis erotic, cine sa mai stie.

"Ca o biruința a bucurie blânde"
Neglijenta in corectarea textului spune multe...

"Am vrut să vă strig dar o lovitura grea
Ca un lanț de ancoră
Mi-a topit vocea"

Eu cred ca, satul sa te tot auda strigand gajait, un inger al poeziei, poate Nichita, te-a palit cu o ancora de vis drept in fontanela.

"Brațe de spumă îmi cuprinseseră
Deja mijlocul și pieptul"
E bine ca precizezi ca e vorba atat de mijlocel, cat si de cosul pieptului, ca sa vizualizam imaginea cat mai inginereste, cu precizie nemteasca.

"am înțeles
Înălțimea stâncii de pe care m-ați
Îmbrâncit în mare"

Eu nu te-am imbrancit, cred ca o fi fost tot ingerul acela liric care te-a miruit in scafarlie, voia sa scape de concurenta.

"Eu eram un delfin care se credea om."

Hmmm... Ideatie bizara. Si de cand ti se intampla?
 
Postat de catre Septimiu Zugravescu la data de 2015-06-23 17:37:41
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23956
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE