|
|
|
|
|
|
|
|
|
Amintiri despre mâine |
|
|
Text
postat de
Liliana Marcela Trif |
|
|
Să nu mai plângi, iubito, că lacrimile tale
Sunt diamante, rare, furate de vestale
Din templul dimineții, să-ți împletească părul
În nopțile albastre când cauți adevărul.
Așa-mi spuneai aseară când ochii mari, uimiți,
Te căutau departe, c-o lacrimă tiviți
De mână doar tristețea mă ține și-nteleg
Că lipsa ta mă doare
Tu, oare, ești întreg?
Vezi, lacrimile astea-mi sunt martori nefirești
Că-n ființa mea plăpândă doar tu poți să zidești
Un templu pentru astăzi și aripi pentru zbor,
Noi ne-amintim ambiguu același viitor.
Să nu mai plângi, iubito, că lacrimile tale
Însângerează cerul și-apoi, printre petale
De flori imaculate ce caută lumina
Ajung până la mine, rănindu-mi rădăcina.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|