|
|
|
|
|
|
|
|
|
Înapoi în paradisul aproape pierdut |
|
|
Text
postat de
Liliana Marcela Trif |
|
|
- Ce teamă mi-era că viața sfârșește
În prea omenescul banal, insipid,
Că timpul, emoții de gând, desfrunzește
Lăsând probe stranii, ecouri în vid...
Departe de raiul pierdut al culorii
Poveștile plâng creionate în gri,
Iubirea se scăldă în lacrima florii
Voind să-mi ofere, cumva, garanții.
Apoi te-am găsit printre primele vise
Uitate-ntr-un scrin și atunci am știut -
Departe de-a fi doi actori de culise
Cândva vom găsi paradisul pierdut.
- Cenalt am visat, ce sclipire de gând
Ne-a dus către țelul posibil de-atins?
Emoția vie a primului rând
O port încă-n suflet... În Eden a nins
Cu stele de-argint peste-un basm incolor
Și-s urme de îngeri la margini de zări,
Ascunde secunda sub aripa lor,
Oprește și timpul! De câte-ntâmplări
Ne-acuză-adevărul, doar ochii tăi mari,
Vorbesc de iubire-ntr-un mod absolut,
Aceluiași vers noi i-am fost semnatari
Și-așa am găsit paradisul pierdut.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|