PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Riga Frypto şi lostriţa Elinel* Text postat de Emanuel Cristescu Riga Frypto şi lostriţa Elinel* Manelist trist mai aiurit Ca whisky-ul vechi servit pe punte Chiar de nostromul păruit De căpitanul cu stea-n frunte Mult îndărătnic Sălămel Doar o manea, vezi mai încearcă Zi-mi de lostriţa Elinel Şi Frypto cel cu pleata bearcă! -Votant fruntaş! Ploconul tău geanta mi-a rupt-o Dar eu maneaua zice-o-aş Cu Elinel şi riga Frypto. -Zi Sălămel! Cu foc ai zis-o când votară Azi zi-o tu, mai cătinel La spartul şpăgilor din ţară. * Des cercetat de nătăfleţi La whisky, vin, pahare, cuie Împărăţea peste băieţi Crai Frypto cu privirea şuie. De vreun mandat sau două parcă! Dar printre ei crâcneau băieţii De-o vrăjitoare, Mama Zarcă De pe vaporul tinereţii Răi peşti, rechini şi mulţi caraşi Din hău ieşeau să-l beştelească Făcându-l slab, uscat, iabraş Că nu voia el să rodească. În râu cu apă răzvrătită Trăia-n acelaşi timp cu el Lostriţă blondă nărăvită Cu solzi, pre nume Elinel. Din ochi de apă lăcrimat În nou mandat, cu ciudăţenii Cu trupul nud şi şoldul ud Ea se opri chiar sub un dud La Frypto mire-al damigenii. Pe trei izvoare de licoare Ea adormi visând la gheaţă Când plin de zel, un rigă chel Cu whisky-scotch-ul după el Şoptindu-i spuse: frumuşaţă: -Elinel, Elinel, Ţi-am adus decreţel, iacă Uite legi să-ţi alegi Ia-le. Nouă viaţă o să-ţi facă -Rigă chel, plin de zel Mulţumesc Măriei Tale Eu mă duc să m-aleg Cea mai tare: Sunt pe cale! -Elinel, Elinel, Am servicii, sticle pline Dacă pleci să alegi Începi, chiar acum, cu mine. -Te-aş alege, rigă dur Ştiu că am pe vino-ncoace Mare eşti! Da cam mahmur. Teamă mi-e, te pierzi curând De cu apa ai de-a face -Apă spui Elinel? Mult aş vrea, dar nu ştii oare Ce coşmaruri ce măcel Mă despart de-aşa licoare? Ca să fiu eu cel mai cel Las-o, uit-o Elinel Whisky, gheaţa-s desfătare. -Rigă Frypto, rigă Frypto, Cel mai tare din sistem Vrerea-n inimă-ai înfipt-o! Eu de apă mult mă tem. Că dacă-n apă sunt făcută Şi un rechin mi-e văr direct Din valul râului născută Mă-nchin la Mare cu respect. Furtuni şi valuri, peşti cirezi Oceanu-ntreg un vis visează „Marele-nghite micul”! Crezi, Că nimeni visul nu-şi ratează?. Mă închin Mării cu respect Că sufletu-i tornadă-n piept Iar Ştima Mării mi-e stăpână Ce cântă-n sufletul fântână. În aer Ştima putrezeşte Cu apă toată carnea creşte Şi vis e carnea, umflătură Alcoolu-o face uscătură. Aşa grăit-a subţirel Lostriţa noastră Elinel Dar Marea, vezi, nu adăsta Şi whisky-n sticlă nu mai sta Ci-i dat pe gât de rigă chel -Plângi tu lostriţă Elinel! Lui Frypto cel cu pleata bearcă Cum oare apa să îi placă? Se rupe chelul uşurel De Elinel De partea whisky-ului să treacă. Dar Marea-n cercuri fel de fel L-a-ncercuit încet pe el Şi valuri mii fără sfială Tot biciuiau în pielea-i goală. Şi whisky-ul tare se borşeşte În apă inima-i plesneşte Şi zeci de aştri ca la semn Au explodat pe cerul demn Un Univers rupt de blestem. Că-i greu el apă să îndure El Pleată bearcă, priviri dure Că sufletul tornadă nu-i Decât la omul care-i şui Iar pentru cel fără ispravă Apa-i paharul cu otravă. Ca la mahmurul rigă Frypto Ce apa inima i-a fript-o De a rămas să se cinstească Cu apa mării cea câinească Cu vântul ştima şi cu-n val Ce apă-i toarnă în pocal Să-l dea pe gâtul plin de sete Şi niciodată să se-mbete Cu lostriţe ori chiar cu fete. *Text parodiat Ion Barbu, Riga Crypto şi lapona Enigel Ion Barbu Riga Crypto si Lapona Enigel Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaş fruntaş! Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Cu Enigel şi riga Crypto. - Zi-l menestrel! Cu foc l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunţii, în cămară. * Des cercetat de pădureţi În pat de râu şi-n humă unsă, Împărăţea peste bureţi Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureţii De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereţii. Şi răi ghioci şi toporaşi Din gropi ieşeau să-l ocărască, Sterp îl făceau şi nărăvaş, Că nu voia să înflorească. În ţări de gheaţă urgisită, Pe-acelaşi timp trăia cu el, Laponă mică, liniştită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la păşunat, În noul an, să-şi ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe muşchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeaţă: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-mbie, cu dulceaţă: - Enigel, Enigel, Ţi-am adus dulceaţă, iacă. Uite fragi, ţie dragi, Ia-i şi toarnă-i în puiacă. - Rigă spân, de la sân, Mulţumesc Dumitale. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi, mai la vale. -Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi, Începi, rogu-te, cu mine. -Te-aş culege, rigă blând... Zorile încep să joace Şi eşti umed şi plăpând: Teamă mi-e, te frângi curând, Lasă. - Aşteaptă de te coace. -Să mă coc, Enigel, Mult aş vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roşu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l, Enigel, În somn fraged şi răcoare. - Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Şi ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nţelept. La lămpi de gheaţă, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nţelept, Că sufletu-i fântână-n piept, Şi roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fântână. La soare, roata se măreşte; La umbră, numai carnea creşte Şi somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt şi umbră iar o umflă... Frumos vorbi şi subţirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svârlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface uşurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Şi sucul dulce înăcreşte! Ascunsa-i inimă plesneşte, Spre zece vii peceţi de semn, Venin şi roşu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă faţă, mai crăiască: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne-n lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălariţa-mireasă, Să-i ţie de împărăteasă. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Domnule Iter, Acum ne aflăm în situaţia cuvântul şi argumentele dumneavoastră contra cuvântul şi argumentele mele. Acolo unde m-aţi convins m-aţi convins. Unde nu ce putem face? Nu pot să mă dau convins dacă nu sunt convins. şi, în viziunea mea toate argumentele pe care le-am produs stau ]n picioare. Dar, zic eu, ar fi util, să veniţi cu o variantă. Aşa cum o fotografie face cât o mie de cuvine un exemplu concret face cât un tom critic. Acum, probabil, sunt prea apropiat de text şi, bănuiesc, pistele sinapsice sunt deja formatate. Poate, peste un timp, voi relua textul. De fapt aşa ar trebui să procedez înainte de a publica. Însă momentul politic era prea ofertant ca să-l ratez şi să nu-l savurez. Eu spun studenţilor mei ceva de genul: un proiect imperfect predat la timpul lui este mult mai bun decât un proiect perfect predat în afara termenului. Oricum, mulţumesc pentru răbdare şi implicare. PS. Speram că gustaţi umorul din "Răaspund la orce întrebare în faţa distinsei Mari Adunări Inchizitoriale" N-a fost să fie!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-03 00:06:35               Domnule E. C., nu vă aflați în fața niciunei Inchiziții, dacă nu acceptați să vă fie tocat textul, nu-l expuneți. Eu v-am comentat cu bună credință, mi-ar fi plăcut să apreciați asta. Da, o parodie este un text secund (cu foarte, mici excepții, vezi de ex., Viața la țară a lui Topîrceanu, mult mai bun și mai cunoscut decît originalul) dar, tocmai de aceea, textul ar trebui să fie fără reproș, pentru a nu pica în derizoriu. M-a bucurat că ați acceptat unele dintre remarcile negative făcute. E un progres. Da, am pus textele în paralel și le-am citit. Tocmai de aceea am putut remarca părțile pozitive, preluarea motivelor, a limbajului dar și lipsa de coerență, de cursivitate a discursului poetic comparativ cu originalul. Da, această poezie este foarte dificil de parodiat pentru că ea în sine conține deja o importantă încărcătură ludică. Asta însă nu e o scuză, dvs. ați ales-o, nu v-a fost impusă. Și pot să spun că a fost o alegere insiprată. Vă rog, dacă puteți, să îmi puneți și mie la dispoziție orice documentație aveți despre "teoria rimelor". Cînd m-am apucat de versificat, am citit o țîră de teorie, dar nu am pomenit de "rime de grad 4". Astfel de referințe am găsit doar pe infamul site rimeaza.org. În continuare susțin că "rupt/fript" nu e rimă de niciun fel. Aștept și părerile unor specialiști, dacă există așa ceva pe site. "Şoptindu-i spuse" este pleonasm. De unde o știu? Din "teoria pleonasmelor" :) Mă bucur că ați acceptat să modificați, chiar dacă încercați s-o dați la întors. Cu tot respectul, "încîlcirea" nu este nici pe departe o calitate, pentru că nu se referea la ascunderea voită a unor sensuri și idei ci la îmbîrligarea excesivă a topicii frazei sau pierderea unor cuvinte cheie, cauzate de nevoia de a scoate un ritm sau o rimă. E lipsă de exercițiu, nu "calitate."Descoperiți fluiditatea versurilor în parodia sandei nicucie sau în celelalte poezii ale ei, ale lui Radu, Florin sau, cu voia dvs., ale maestrului Ioan Peia; apoi luați o gură mare de oxigen și scufundați-vă apoi în universul Buricean sau în orice poezie cu rimă din atelierul Agonia.ro, ca să descoperiți ce înseamnă chinul păstrării ritmului prin mutilarea versului sau vice-versa, apoi recitiți-vă cu voce tare propria creație și vedeți față de cine sunteți mai aproape. Văd că ați găsit justificări pentru diversele situații punctuale, nici nu mă așteptam la altceva, normal că fiecare ne apărăm opera, important însă este ce transmitem celorlalți, nu ce am vrut noi să zicem. Aș putea recomenta fiecare răspuns al dvs. dar nu are rost (recunosc că nu sunt de acord decît cu zarca). Mă limitez să spun că "pești cirezi" mi se pare o găselniță aiurea (spre deosebire de "cirezi de flaute" pe care o găsesc interesantă). Ba chiar un atentat la limbă. Firește, altcineva poate crede exact opusul. Ar fi util să cereți și alte păreri, poate vă dumiriți. În încheiere (ultima mea intervenție pe acest text) aș îndrăzni un sfat: "găselnițele" sunt frumoase, sunt deștepte, dar nu pot prima în poezia clasică fluidității și melodicității textului (firește, nici doar "melodie" fără conținut nu merge, altminteri ajungem la exemplele lui Ioan și Radu despre cum se rimează fără să se spună nic). Constrîngerile de ritm și rimă fac de multe ori ca "găselnițele" să fie exprimate doar pe jumătate, restul rămînînd în mintea autorului, care crede că a spus ceva dar în fapt nu reușește să se facă înțeles. Așa că, mai bine mai puține "trimiteri" și mai multă liricitate, coeziune, consistență. Părerea mea...   Postat de catre disparut de pe net la data de 2015-02-02 23:13:47               Răaspund la orce întrebare în faţa distinsei Mari Adunări Inchizitoriale Postulat. Niciodată, niciodată un text parodic după un astfel de original nu va putea fi altceva decât un text secund, de joc secund al spiritului. Sălămel. OK. Dacă aceasta este percepţia, v-am spus am scris-o la prima mână şi sunt sigur că există soluţii mai bune. Iată rezolvarea: „Mult îndărătnic nea Salam Doar o manea, vezi mai încearcă Zi-mi de lostriţa Elinel Şi Frypto cel cu pleata bearcă” Şi „-Zi nea Salam! Cu foc ai zis-o când votară Azi zi-o tu, mai cătinel La spartul şpăgilor din ţară.” Nu uitaţi, ne aflăm, şi am vrut să subliniez şi chiar am insistat, ne aflăm într-un spaţiu manelistic atât existenţial cât şi politic. În permanenţă am avut în ochi maneaua aia politică din campanie cântată de Salam şi încă o tipă care a prizat multe voturi! Pentru că democraţia înseamnă cap fizic vot fizic deşi, de multe ori, conceptul de „cap” este abuziv folosit. Ei bine leit motivul celor 10 1ni de mandat Băsescu acela a fost prâpâ pâm să te ştie dă jupân. Subtextul utilizării în original a cuvântului „menestrel” face trimitere la cineva la cineva mai rafinat de la curţile regale medievale. Sper că reiese clar antiteza în care am vrut să plasez personajul. „cuie” am vrut să fac trimitere la dosarele personajului un plural mai eliptic al „cuiului lui Pepelea” Iniţial am vrut să scriu Des cercetat de nătăfleţi La whisky, vin, pahare, cui Împărăţea peste băieţi Crai Frypto cu priviri cam şui Acum dacă nu se înţelege chiar deloc, pot reveni la varianta 1. Pare mai bună ori nu? „borşeşte” aici vă contrazic. Există, şi dicţionarele o menţionează, şi accepţiunea „stricat” Verificaţi. Aşa că aştept un whisky. „Zarcă” RŞ cunoaşte despre ce este vorba. Cei care au fost la Aiud descriu cutremuraţi subiectul. Trimiterea a fost evidentă. Aceasta a fost zodia sub care acest regim şi-a desfăşurat activitatea. Chiar şi în original sunt nume proprii ca rimă. Prin urmare, este legitimă şi utilizarea de către mine a procedeului. „rupt-o” nu am altă soluţie decât varianta repetiţiei. Dacă o făceam eram criticat pentru repetiţie. Dacă nu am folosit-o pentru imperfecţiune. Aşa că oricum o dam tot rău era. OK. Voi adopta repetiţia. Mandatul cu ciudăţenii face trimitere directă la „un fleac, i-am ciuruit” mai pe rromeşte i-am ciordit. Adică a fost ceva ciudat acolo. „Răi peşti” sunt o categorie „rechini” tot peşti o altă categorie mult mai agresivă iar „caraşşi” peştii mulţi şi uşor de manelizat şi manipulat. Este lipsit de relevanţă poetică unde habitează, în logică nichomachică aceste specii. Trimiterea este la tipologiile de de personaje. De aceea am şi folosit houl ca un numitor comun pentru toţi. Hăul de aici reprezintă hăul spiritual al personajelor la care fac trimitere. „"peşti cirezi" Aceasta este chiar frumos şi este o găselniţă. O figură de stil care sparge clişeul „bancuri” de peşti. Într-um alt poem am chiar următoarea sintagmă „cirezi de flaute suspină-n burg” „cerul demn”ţional m-au condus la alegere. „ apa mării cea câinească" Printre altele, poezia este destinată să îmbogăţească şi să nuanţeze limba inclusiv să şocheze. Adică să depăşească familiarităţile lectoriale. Probabil vă este cunoscută expresia „vreme câineacă” Ei bine, am urmat acelaşi pattern şi m-aş bucura să fiu primul care am folosit sintagma „apă câinească” - "Dar Marea-n cercuri fel de fel/L-a-ncercuit încet pe el" Da. Observaţia este corectă. Am remarcat-o şi îmi propusesem să revin. Era tâtziu şi, probabil, am uitat-o. Soluţie: "Dar Marea-n valuri fel de fel/L-a-ncercuit încet pe el" "Şoptindu-i spuse" nu este pleonasm dar, într-adevăr poate fi supărător. Este OK "în șoaptă-i spuse" „Cum pot aștrii să explodeze un univers?” Ca în teoria cosmogonică actuală. Aştrii explodează sunt atraşi în găurile negre şi apoi în alte spaţii se crează, potrivit teoriei big-bang-ului noi universuri. Încâlcirea şi ambiguizarea sunt calităţi nu defecte. Am publicat recent un text scrie acum vreo 25 de ani în care trimiteam la Eminescu şi necesitatea încifrării ideii în poezie. Iar IB este un poet în care încifrarea este pe primul loc. De altfel într-o altă parodie „Din pix dedus” chiar m-am temut că am fost prea transparent. În privinţa ambiguităţii există tratate care abordează subiectul. Dacă insistaţi încerc să-l caut. Rodească în poem nu face trimitere la exclusiv la rodirea carnală ci ambiguizant la rodirea unui sistem reformat îmreună cu lostriţa care urma să-şi aleagă legile, decretele pe care, arbitrar şi corespunzător propriilor gusturi, şi le-ar fi ales. Da, damnarea la îmbătarea care nu mai putea avea loc din cauza apei pe care era obligat să o bea implică excluderea îmbătăriii cu alcool, fireşte „Cu lostriţe ori chiar cu fete” sugerând nu ceva cu care s-ar putea îmbăta ci compania în care ar face-o. " Eu de apă mult mă tem " (de fapt, Elinel trebuia să se teamă de whisky/umbră" Greşit. Elinel înţelesese situaţia rigăi cu pleata bearcă şi se teme de apă pentru el! “Ploconul tău geanta mi-a rupt-o Dar eu maneaua zice-o-aş” Referirea este la posibilul comportament adversativ dat de “ruperea genţii” care ar presupune să se ocupe de ea însă preferă să să spună maneaua. „unde ați găsit noțiunea de "rimă de gradul 4"? O fi ceva similar cu "văr de-al patrulea"?” În teoria clasificării rimelor. PS. 1. Repet întrebarea: aţi pus cele două texte pe două coloane paralele? Şi le-aţi citit, astfel, comparativ? 2. Eu am prezentat o variantă cu justificările mele. Şi o consider validă 3. Textul original este unul dificil. Şi parodia conţine un grad mare de dificultate.. 4. Unele dintre observaţiile domniilor voastre sunt acceptabile altel nu. Nu-i nicio supărare. 5. Dacă mai sunt şi alte observaţii le aştept. Dcaă nu, îmi însuşesc o parte din observaţiile domniilor voastre şi voi trece la „versiunea definitivă” 6. Ar fi util să mai avem şi alte parodii ale acestui text.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-02 19:42:35               @Radu mulțam fain, nu știam de zarcă; omul, cît trăiește, învață. dacă mai trăiește...   Postat de catre disparut de pe net la data de 2015-02-02 18:50:36               Jupp, mai precis: "Rigă Frypto, rigă Frypto, Cel mai tare din sistem Vrerea-n inimă-ai înfipt-o! Eu de apă mult mă tem." si "Lui Frypto cel cu pleata bearcă Cum oare apa să îi placă? Se rupe chelul uşurel De Elinel De partea whisky-ului să treacă." in rest, subscriu, mai putin "zarca" - parnaia, asa ca "Mama Zarca" e ok.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-02-02 18:04:51               Iată o dispută în care ambii oponenți au dreptate dar niciunul nu recunoaște dreptatea celuilalt. Domnul Cristescu are dreptate cînd spune despre " condiţia necesară a parodiei" (nu repet tot citatul domniei sale) și chiar reușește, în textul de mai sus, să aplice tot ce și-a propus. Mai mult, domnia sa alege corect personajele, definește bine paralelismele Crypto/Băse, Enigel/Elena, umbră/whiskey, soare/apă și propune un regal umoristic bazat pe viciile bahice și erotice ale ex-președintelui. Din păcate, domnul Covrig nu s-a ridicat la înălțimea dorințelor șefului său, E. C. Dacă în privința păstrării motivelor poeziei originale s-a achitat de sarcini*, realizarea artistică îi dă dreptate domnului Peia să considere textul de mai sus un eșec literar. Personal, am găsit cu greu una/două expresii care să mă surprindă plăcut (citez: " Ţi-am adus decreţel " și " Mare eşti! Da cam mahmur."), și îl rog pe această cale pe domnul R. Ș. să îmi arate și alte "găselnițe". Nu sunt ironic, încerc să mă verific, poate am eu așteptări prea mari. De ce îi dau dreptate domnului Peia? Pentru că: > E drept că și originalul are o asonanță și vreo patru aritmii, dar parodia abundă în ambele aspecte (mult prea multe ca să le enumăr), dovedind lipsa de exercițiu a autorului; nu poți parodia un text scriind mai prost decît originalul... sau poți?! > Sunt extrem de multe și supărătoare forțări cauzate de rimă; o listă neexhaustivă: - "Sălămel" sună ca dracu, chiar dacă face trimitere la Florin Salam, diminutivul e penibil. - "cuie", " borşeşte": nici eu nu știu ce caută "cuiele" acolo, chiar dacă or avea vreo similitudine cu "dușcă", nu se potrivește neam. idem pentru "borșitul" whisky-ului (fac cinste dacă îmi găsiți o tărie care se acrește la contactul cu apa). si nu, acestea nu sunt figuri de stil. - Zarcă??? nu știu la cine face trimitere, o exista vreun astfel de personaj? daca nu, e grav, dacă da, este de evitat folosirea numelor proprii ca rimă. - "rupt-o": faptul că nu există rimă la un cuvînt nu este o scuză pentru uciderea rimei**; "fript-o" și "înfipt-o" sunt singurele rime acceptabile și dacă I. B. nu s-a sfiit să se repete, de ce nu a făcut-o și A. C.? - " În nou mandat, cu ciudăţenii" e ciudată rău. adică, trasă la rimă. - "carașii": subliniați și de dl. Peia și care au primit din partea domnului Cristescu un răspuns demn de... (dar nu continuu, că iar spune că a fost jignit pe nedrept). Domnul E. C. bagă "hăul" la înaintare dar uită că peste tot vorbește de "Mare". Mă rog, ar fi trebuit să vadă că întregul vers e tras de păr: "Răi peşti, rechini şi mulţi caraşi" (rechinii ce-or fi, nu tot pești?) - "peşti cirezi": asta e cea mai tare. există "cîrduri de pești" și cirezile sunt definite ca și cîrduri, dar nu putem aplica tranzitivitatea aici. și nu, nu orice împerechere de două cuvinte aiurea alese este o "figură de stil". - "cerul demn"***... com'on! - "apa mării cea câinească" – nu sunt familiar cu o astfel de expresie, pare de umplutură, așa cum sigur e de umplutură cuvîntul "cea" (din necesități de ritm). - tot pentru a umple ritmul apar și neavenitele adverbe "chiar" (în 3 din 4 cazuri). > Repetițiile supărătoare dovedesc ori neatenție, ori unele lipsuri în vocabular. Exemple: - "Dar Marea-n cercuri fel de fel/L-a-ncercuit încet pe el" - "un vis visează"... ei na, chiar așa?! - Folosirea cuvîntului "apă" de 14 ori și a wkisky-ului de 7 ori (e drept, cuvintele acestea sunt cheia poeziei, dar Barbu, de ex., folosește umbra/soare doar de 7, respectiv 5 ori în întreg poemul și niciodată de două ori în aceleași strofă). > Ne-am cadorisit și cu un pleonasm "Şoptindu-i spuse" (mergea "în șoaptă-i spuse") > Construcția (topica frazei) e deficitară, lipsindu-i total curgerea din poezia originală. (vezi, de ex., strofa 1, "de nostromul... de căpitanul..."), Uneori pare să se piardă noima, mai ales cînd și virgulele sunt absente: "...zeci de aştri... Au explodat... Un Univers rupt de blestem". Huh? Voi înțelegeți ceva? Cum pot aștrii să explodeze un univers? Versurile astea parcă ar fi rupte din lirica buriciană. Idem, ultimele șapte versuri îmi par extrem de încîlcite. > Unele idei sunt ambigue (dacă sunt idei sau tot așa, sunt consecințe ale faptului că, precum zicea Mircea Diaconu, "N-am găsit altă rimă"). Ex. " Că nu voia el să rodească " (parcă nea băse a rodit destule, ba chiar roadele lui au ajuns prin europa), "să se-mbete/Cu lostriţe ori chiar cu fete" (eu stiu că se îmbăta cu alcool, fetele apăreau la alt capitol) >...iar alte versuri sunt deficitare la logică: - " Eu de apă mult mă tem " (de fapt, Elinel trebuia să se teamă de whisky/umbră" - "Dar eu maneaua zice-o-aş...", nemaifolosind cuvîntul "tot" din textul original, se pierde elementul de adversativitate, așa că "dar" nu își mai are sensul. În concluzie, intenții bune în... burduf de cîine. Dar, cu ceva exercițiu, se poate ajunge la rezultate mult mai bune... premise sunt. Note: *) ...ba chiar a exagerat puțin, deoarece păstrarea întocmai a rimelor originale nu adaugă, din punctul meu de vedere, nimic recunoașterii poeziei barbiliene – ca să divagăm un pic, e ca și cum, într-un film-parodie, regizorul ar dispune ca toți actorii să fie încălțați cu exact aceleași încălțări precum cei din filmul original - rezultatul ar fi util doar dacă scena s-ar rezuma la afișatul picioarelor; din păcate, unii parodiști europeici folosesc copierea rimei ca element al parodiei pentru că, parodiind poezii slabe, nu au ce motive și stiluri să preia și atunci apucă și ei ce pot. **) unde ați găsit noțiunea de "rimă de gradul 4"? O fi ceva similar cu "văr de-al patrulea"? sunt curios și eu dacă există vreo sursă credibilă care să împartă rimele pe grade. site-ul "rimează.org" NU este o sursă credibilă, dimpotrivă. după părerea mea, "rupt/fript" NU este o rimă de niciun grad. ***) cred că domnul Peia nu voia să critice rima corectă semn/demn ci asonanța demn/blestem.   Postat de catre disparut de pe net la data de 2015-02-02 17:51:58               Până şi versurile folclorice sunt artificiale. Postulat pentru înţelegerea ta: toate creaţiile spiritului uman, individuale sau colective, sunt artificiale. Nu sunt naturale pentru că nu poţi găsi în natură, de exemplu, texte, poeme, etc. Apendice da. Ştiu o să te legi de variantele semantice ale termenului. Însă prin invocarea "apendicelui" ai contrapus naturalul-artificialului. Adică ceea ce se găseşte în natură în raport de ce creează omul! Probabil vei fi vrut să te referi la componentele "artificios", "contrafăcut" "nesincer" etc. dar la carenţele tale ce mai contează una în plus.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-02 01:50:55               văzui într-un film o chestie tare: cică unuia i s-a decernat premiul nobel pentru că a inventat apendicele artificial!! cre' că şi mata ai inventat versul artificial. ai merita premiul nobel! poate-l iei la anu, pă vremea asta...!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-02-01 16:58:51               cred că te cam supraevaluezi, nenică! păi, cu ceva vreme în urmă, mă acuzai că ţi-aş fi gonit geniile de pa sait, urmare a faptului că mi-am manifestat îndoiala asupra calităţilor lor literare. aşa că, din păcate, nu fuşi singurul beneficar al atenţiei mele. oricum, te vei depresuriza la doişpe noaptea şi vei avea prilejul să-ţi desfăşori nestingherit talentili ieşite dîn comun, fără să mai beneficiezi de "obsesiile" mele. căci sper să te ţii de cuvînt! ps: văd că nu apăru niciun admirator sicret, d-a lu matale, să-mi iesplice ce şi cum cu capodopereta dă mai sus şi cuişoarele înfipte-n ea.   Postat de catre ioan peia la data de 2015-02-01 14:45:22               Negaţiile tale sunt o laudă pentru mine. Dacă m-ai fi lăudat intram la idei. Că ai făcut o obsesie pentru textele mele o poate constata oricine. Că ele, textele mele, îţi produc suferinţă, frustrare şi compulsiune o demonstrează efortul, peste măsură, pe care îl faci să te agăţi, precum înecatul de funie, de absolut orice scriu eu aici. Chiar nu realizezi în ce ridicol de plasezi? Dar repet, nu mă deranjează. Ai dreptul să spui prostii şi să stai ca un scai în blana mea. Însă nu ai dreptul să fii obscen, vulgar şi să ataci persoane aici. Fă-o unde ţi se permite.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-01 14:31:47               Nene cristaş, cu orgoliul supradimensioant fără motiv, Ascultă-mă pe mine, că ştiu ce spun: regret că mă obligi să fac asta, dar prestaţia matale literară, pe domeniul critic sau poetic (că la proză văd că încă nu te-ai vîrît), este un caraghiozlîc. O imitaţie forţată a genurilor. Că vrei să fii de acord au ba cu ceea ce spun eu, egal cu zero tăiat în paişpe. Realitatea rămîne şi nenumită fiind. Te îndrepţi împotriva mea, crezînd că-s singurul care spune asta? Sunt absolut convins că mai sunt şi alţii, dar nu intră în cîr cu mata fie din laşitate, fie din comoditate. Pe cei care habar n-au, înghit apodictica spiritului tutelar, fără nicio obiecţie, îi excludem din start. Zici că eu practic nu ştiu ce metodă care îţi produce lu matale greţuri biliare. În timp ce mata eşti supra-elaborat, supra-specializat, supra-dotat. Eu bat cîmpii, matale faci exerciţii suppptile de echilibristică terminologică. Eu vorbesc în dodii, matale ai aplicaţiune. Vorba mea e nulă, a matale... dar să nu insistăm! Eu zic că metoda mea cea hulită e singura cale prin care se poate afirma ceva despre bazaconiile pe care le îndrugi cu atîta seninătate. Ar fi culmea să vin eu, să fac pe seriosul, analizîndu-ţi flecuşteţele poetice şi elucubraţiile hermenoide, de mare cunoscător al şi mai Marelui Text care este şi în care matale te plimbi ca vodă prin lobodă! Faci simple afirmaţii care, crezi cu sfinţenie, că dacă le-mpăunezi cu gongorisme răsunătoare, capătă validitate de adevăruri absolute. Între ce spun eu şi ce bolboroseşti matale nu-i decît o deosebire simplă: eu rostesc adevărul, băşcălios, dar simplu, lipsit de fasoane critice; matale joci tontoroiul lingvistic pe un pământ sterp, în care nu reuşeşti să faci să încolţească nici cea mai mică sămânţă, cu toată strădania matale luculliană (ops! am vîrît o vorbă pretenţioasă! da’ cre că te-am flatat!) Şi, ca să-mi demonstrezi că nu am dreptate, vii cu nişte afirmaţii găunoase (iarăşi şi iarăşi!), înfăşurate în aceleaşi poleieli ţipătoare, care, crezi mata, că dau pe spate spectatorii acestui circ lingvistic, căci altceva nu e. Par egzamplu, zici că „cuiele” sunt ceva dă nu să poate, care: //sugerează diversitatea categoremică şi superfluitatea "controalelor" făcute de "nătăfleţi" la adresa personajului invocat în subtext// Bre, mă leşi cu teoriilea asta gonflate? Hai, să admit că eu sunt prost! DA’ FAC APEL LA CINEVA DĂŞTEPT, DĂ P-ACILEA, SĂ VINĂ ŞI SĂ EXPLICE, ÎN CLAR, ceea ce eu sunt tincapabil a penetra, cu mintea-mi puţinică. Care te bagi, neamule? Mai vii şi-l invoci pe Aristotel şi pe Nichita, că adică, iote ce amărîtă de logică aplic eu, care nu are nici în clin, nici în mînecuţă cu ÎNŢELEGEREA ŞI INTERPRETAREA sacrelor matale texte. Ei, dacă aş pricepe cum e cu logica poetică care este, parcă-parcă m-aş mai lumina la creier. Mă mir că nu-i invoci pe Dalai-Lama, pe Lao-tze, pe Mahomed şi cămila lui fidelă, pe Papa Pius al nu’şcîtelea şi, de ce nu?... pe-alde leana lu ştefan, popescu & covrig – marii hermeneuţi, poeţi şi epigramişti din zonă. „Asta, sigur, în planul logicii aristotelice. Însă, ţi-am mai spus-o, dar văd că nu înţelegi, în logica poetică sunt posibile asocieri categoremice aparent incompatibile. De exemplu, Nikita are un vers: "n-ai să vii şi n-ai să morţi" Păi, mata pui în balanţă jocul gratuit, dar cu anume schepsis, vizibil din avion, al unor expresii care au un rol bine structurat în ţesătura poemului, le compari, zic, cu anafoarele matale cuvîntătoare! „Aşadar ce mai rămâne din comentariul tău? Nimic. Zero.” Rămîne esenţialul, mistăr cristaş: nu ai aplecare pentru literă, n-o simţi. O mimezi doar, forţînd nota, în speranţa că vei reuşi să convingi că ŞTII despre ce e vorba. Dar aici, în mod special aici, ŞTIINŢA, dacă este, abia vine după ceea ce toată lumea numeşte TALENT. Or, talent la matale, cîţi purici pe broscă! N-ar trebui însă să te mai agiţi atîta! Mai am cîteva ore şi mă vei şterge cu buretele din calea matale. (Sper să te ţii de cuvînt!). Prilej cu care te poţi lăfăi din plin în landul opulent în care-ţi vei expune jănialele-ţi capodoperete, fără să mai tremuri de grija că vin io şi te dau în gît! ps: dar şi mai caraghios e cum sări fănică icssulică să-ţi dea un pupic la bumb! dacă ar fi debitat alde grigoraş aşa o tîmpenie, venea cu tot arsenalul din dotare să-i sugrume.   Postat de catre ioan peia la data de 2015-02-01 10:48:00               Evident, Ioan Peia   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-01 07:25:33               oan Peia, Aceeaşi şi aceeaşi tocită, vetustă şi inadecvată Metodă Onomatopeic Interjecţionistă inadecvată unui text poetic. Acompanită de procese de intenţie făcute de la nivelul, imaginat, al neajungerii cu prăjina la nas! Tot ce ai scris, cu o singură excepţie, nici aceea îndreptăţită total, relevă incapacitatea ta de a înţele. Cum poţi considera ca neconformitate "cuie"? Depăşind aspectul prozodic strict, care, într-adevăr a avut o importanţă majoră în selecţia şi utilizarea cuvântului, el cuvântul, ca şi celelalte din vers, sugerează diversitatea categoremică şi superfluitatea "controalelor" făcute de "nătăfleţi" la adresa personajului invocat în subtext ;i u;or de recunoscut contextual. Pentru tine este surprinzătoare folosirea cuvântului"caraşi" în sensul că, logic, aceşti peşti nu trăiesc în mare. Dar de unde tragi tu concluzia că "hău" denominează exclusiv marea? Asta, sigur, în planul logicii aristotelice. Însă, ţi-am mai spus-o, dar văd că nu înţelegi, în logica poetică sunt posibile asocieri categoremice aparent incompatibile. De exemplu, Nikita are un vers: "n-ai să vii şi n-ai să morţi" Aplicând MOI ai putea spune că avem de-a face cu un vers invalid. Noroc de faptul că eşti singurul sau printre puţinii care folosesc MOI. Şi, tot aşa, baţi apa în piuă şi cu privire la celelalte aşa-zise observaţii. În fapt, incapacităţi de-ale tale de a înţelege mecanismele poetice şi poezia. Excepţia? Utilizarea rimei de gradul 4 "rupt-o/frypt-o." Puteai să faci o sugestie. Nu sunt alte posibilităţi, sau nu am găsit eu, decât, fie să utilizezi repetiţia ori, cum am făcut eu, forţând oarecum stilul, să foloseşti o rimă imperfectă. Dacă vei privi şi originalul şi acolo vei găsi astfel de exemple. (înv. "lumine", "spân/bătrân", "ciupearcă/treacă") Aşadar ce mai rămâne din comentariul tău? Nimic. Zero.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-01 07:24:45               Domnule bard Peia, Am citit analiza dumneavoastra la parodia domnului profesor si mi-am dat seama ca este adevarul-adevarat dar numai in proportie de 120%. Ma asteptam la ceva mai mult, dar va inteleg ca si eu am zile mai proaste. Surpriza a fost ca nu am gsit nici o singura vorbulica sau vorba mai spumoasa care sa se lege de virgulele profesorului. Numai eu am gasit doua virgule in plus, trei lipsa, patru si jumatate folsite incorect, iar una folosita numai pe jumatate. Am impresia ca spiritul dumneavostra critic incepe sa lase de dorit. Ceeace este un semn de avitaminoza acuta.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-02-01 02:22:44               " Eu am încercat să păstrez, cât am putut stilul şi să induc filoanele filosofice " (cristash poet di oraş) moooamă, da' ce filoane filosofice i-ai introdus, nene! cred că i-a ajuns în gîtlej laponiţei!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 23:50:40               maestre al maeştrilor, nene cristach, ia zi-mi şi mie, mai jos cum citesc? Riga Frupto?! Na-ţi-o rupt-o? "-Votant fruntaş! Ploconul tău geanta mi-a rupt-o Dar eu maneaua zice-o-aş Cu Elinel şi riga Frypto." Da’ aici, lămureşte-mă: „Des cercetat de nătăfleţi La whisky, vin, pahare, cuie” E vorba dă cuişoarele dîn ţuică sau riga era fachir? „Răi peşti, rechini şi mulţi caraşi Din hău ieşeau să-l beştelească Făcându-l slab, uscat, iabraş Că nu voia el să rodească.” Bre, caraşii cum ajunseră-n mare? De dragul rimei? Apoi, ce nu voia să rodească? Şi ce? Riga? Adică, îi sărea sirenele pă punte, şi el nimica, nimicuţa? Nu, el nu fecunda nici de-al dreacu? Nasol moment! Păi, poate-şi păstra icrele pentru laponiţa, tati! „Cu trupul nud şi şoldul ud Ea se opri chiar sub un dud La Frypto mire-al damigenii.” Aouleu! Da’ dă ce taman supt dud? Ca să facă ţuică din dude? Nu era mai romantic supt o salcie, un tei, prin boscheţi? Da’ nu poci să mă apţiu şi să nu citez aceste superbissime ritmicităţi savnate: „-Rigă chel, plin de zel Mulţumesc Măriei Tale Eu mă duc să m-aleg Cea mai tare: Sunt pe cale!” Foaie verde trei migdale, Mînă caii, Simioane, Că mă doare-n amigdale! „Teamă mi-e, te pierzi curând De cu apa ai de-a face” Aci l-ai copiat pă cioclovină, marili clasic în viaţa de apoi! „-Rigă Frypto, rigă Frypto, Cel mai tare din sistem Vrerea-n inimă-ai înfipt-o! Eu de apă mult mă tem.” Oau! Da i-a-nfipt-o, nu glumă! Acuşa suspină dă mama focului, de dorul vrerii ăleia! „Iar Ştima Mării mi-e stăpână Ce cântă-n sufletul fântână.” Astea da versuri! Sunt siderat! Sunt amuţit! Sunt redus la tăcere! Nici nu mai îndrăznesc să spun că am scris frodată frun vers, la viaţa mea! „Dar Marea-n cercuri fel de fel L-a-ncercuit încet pe el Şi valuri mii fără sfială Tot biciuiau în pielea-i goală.” Aoleu! Asta-i porno d-a dreptu, breee! E sado-maso! Faci nonecoliteratură, neică? Bey editorilor, dormiţi? „Şi whisky-ul tare se borşeşte În apă inima-i plesneşte Şi zeci de aştri ca la semn Au explodat pe cerul demn Un Univers rupt de blestem.” Whiskey borşit? Unde-i fi văzut matale? În orice caz, semn rimează cu demn, la fel ca cristaş cu poezia. Şi...ooooo... finis coronat opus: „Cu vântul ştima şi cu-n val Ce apă-i toarnă în pocal Să-l dea pe gâtul plin de sete Şi niciodată să se-mbete Cu lostriţe ori chiar cu fete.” Paaam, pam! Bre, dacă tăceai poieţel rămîneai!ps: da’ gramaticam gramatica aia, fire-ar ea a dreacu, deduşi cu ea de pămînt, de-i zbucni borşu pă gură!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 23:45:50               te pomeni că matale fuşi ăla care născu, în chinuri, o "simfonie", nea cristaş? da, ce e drept... ce e drept, a fost o naştere grea, dar bine orchestrată! fugiţi, mă, de pe la geamuri, că a fătat un geniu, o capodoperetă de rezonanţă universală!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 23:20:13               Domnule bard Peia, Va rog sa nu ma mai provocati! De ce vreti neaparat sa va trag o placinta in vers alb care sa va faca mai minoritate de cat sunt eu (negru) la fata de invidie? Cand eu incerc sa conving toti puradeii din satra ca dumneavoastra sunteti cel ma mare bulibasa al versurilor patriotice care sug direct din ugerul Mioritei, dumneavoastra sa ma tratati ca pe ultimul minoritar?! Pai se poate?   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-01-31 22:45:10               Geampaliteratură!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 22:40:20               Vai, vai şi iar vai! Şi pe cine poate să impresioneze aceaste însălări de tipul doi pe faţă, doi pe dos, aglutinare de "versuri" împinse în maţul stilistic peian sub forma unui cârnat umplut cu pâlnia? Poate ceva ţaţe mai firoscoase ori, mai ştii, bibilici! Prin urmare, ăsta-i etalonul tău estetic Peia? Brava mă. Ţine-o tot aşa. Gampaliteratură, băiatu. Şi vii tu să-ţi dai cu părerea despre simfonii!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 22:37:29               Domnule Cioacă, Am spus că am rezerve pentru textele actuale scrise în vers clasic. Rezerve nu că, doamne fereşte, le-aş respinge. Pentru că nivelul de exigenţă se raportează la capodopere existente. Prin urmare, trebuie ceva deosebit pentru a depăşi sau atinge standardele deja impuse. Însă, iată, apar astfel de texte. Chiar recent am întâlnit unul aici pe Europeea. Altfel eu nu dihotomizez. Mie îmi plac şi olteneştii şi chiftelele şi pârjoalele şi perişoarele etc. Regretul meu este că nu mai întâlnesc acel gust specific pe care îl aveau olteneştii, la Carul cu Bere de acum peste 25 de ani. Şi, ca o curiozitate, la Carul cu Bere se poate citi pe nu perete "În muncă este viaţă!" N-am mai fost de mult timp pe acolo însă poate anul acesta o voi face.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 22:23:17               cioclovină, ce ştii tu despre versul alb, mă? şi, în general, ce treabă ai tu cu poezia şi ţara românească?   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 22:14:13               - răDuleo, ţaţă de asfalt, ce-ncaleci zilnic obeliscu, de presupus c-ai ton înalt – zi-i o mazurcă, lent, cu pliscu; - covrige, găurit cu sula, eu sunt un cuc din zid ieşit, aşa că mîngîie-mi pendula cu ceva sfanţi, că-s răgushit! - nenică fane, patefoane, pe datorie să mă laşi, c-avui fro şapte meleoane da’ le dedui la nevoiaşi; că sunt milos şi blînd, creştine, şi doldora dă sentimente, dau şi izmana de pe mine cînd este vorba dă talente; aşa că zi-mi un tril din nai, o şiekspirească-n ritm andante, cum fusă friptă-n jărăgai clapoana blondă-a lu pazvante; cînd riga băss, zis ienikel, ca un docher crescut la baltă, a izgonit-o din castel – şi fără sfanţi... şi vorba-ailaltă! - covrige, nu le ai pă toate, mă crezi un fraier demodat, păi, unde-ai pomenit că poate să cînte broasca pe uscat?! majur în game sunt, la fix, şi le plasez în filarmonici, pe şiekspir l-am făcut din pix, că-s demn urmaş al lu al donici; da’, ce îmi ceri, e peste poate, păi, cum să fac cuplete rele, cînd am avut estimp de toate şi un chimir plin de lovele? mai multe n-ai putea să-mi dai, deci nu te-ncînt cu-a mele slove, c-am fost, cu 2 şi un fîrtai, în foarte, foarte strînsă love;   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 22:12:44               "Poate, domnule Ştefănescu, aţi remarcat, de-a lungul timpului, rezerva mea pentru versul clasic. Ei bine, unul dintre motivele acestei rezerve este că se poate scrie aşa cum aţi propus la infinit. La un fel de maşină de umplut versuri-cârnat. Şi nu voi scrie aşa nici cu un Kalaşnikov în faţă." (domnul profesor Emanuel Cristescu) Domnule profesor Cristescu, Daca poetii care scriu versuri clasice sunt un fel de masini de umplut carnati, atunci poetii care scriu versuri albe sunt un fel de intreprinderi de fabricat chiftele. Nu cumva vreti sa sugerati ca chiftelele sunt o minunatie iar canatii nu fac nici doua parale? Ati incercat vreodata si carnaciorii oltenesti? Bineinteles ca nu, ca daca i-ati fii incercat nici nu v-ati mai atinge de chiftele. p.s. Pentru a creia carnociori oltenesti se cer nu numai talent, mestesug si mirodenii alese dar si multa putere de munca. Pai eu cu efortul depus pentru creearea unui singur carnacior oltenesc asi putea sa va pun pe tava doua chilograme de chitele.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-01-31 21:01:50               În general, eu încerc să las comentariile lectorilor mei aşa cum sunt. Doar ştiţi principiul "Habent sua fata libelli!" Poate, domnule Ştefănescu, aţi remarcat, de-a lungul timpului, rezerva mea pentru versul clasic. Ei bine, unul dintre motivele acestei rezerve este că se poate scrie aşa cum aţi propus la infinit. La un fel de maşină de umplut versuri-cârnat. Şi nu voi scrie aşa nici cu un Kalaşnikov în faţă. Asta spre a nu mai spune că, scriind astfel, textul contrapunctic şi sincopat barbian ar fi măcelărit prin nivelare stilistică banalizantă. (Ion Barbu este unul dintre poeţii mei preferaţi) Ştiu că este inutil ce scriu acum însă mai ştiu că pot fi unii interesaţi. Lor mă adresez aici. Am iniţiat aceste provocări parodice din considerente axiologice şi pragmatice. Am constatat că se pierde prea multă energie pe texte care niciodată nu vor putea intra într-o antologie. Şi, prin exemplu personal, am sugerat abordarea unor texte valoroase, clasice sau moderne însă de răsunet. Revenind la textul meu. Sugerez celor care vor să înţeleagă despre ce este vorba să procedeze astfel: -deschideţi un fişier word -Inseraţi un tabel cu două coloane şl un singur rând. -Copiaţi în prima coloană textul lui Ion Barbu -Copiaţi în a doua coloană textul meu. -Aliniaţi rândurile. -Lecturaţi în paralel. -Apoi comentaţi. Sigur, vor fi fiind poticneli, vor putea fi imaginate variante mai bune. Textul l-am scris la prima mână. Şi, evident, poate fi perfecţionat. Însă raportarea parodică trebuie să se facă la referenţial. Altfel vorbim despre altceva. Eu am încercat să păstrez, cât am putut stilul şi să induc filoanele filosofice necesare care să justifice icompatibilitatea categoremică a celor două personaje exploatând, într-un registru uşor-satiric, trăsăturile lor de personalitate. Trăsături uşor recognoscibile. Spuneam într-un comentariu la un text parodic de-al domnului Kosta Vianu că "o condiţie necesară a textului parodie o reprezintă recunoaşterea rapidă a modelului prin forme stilistic textuale ţintite şi, nu obligatoriu dar recomandabil, prin respectarea unor caracteristici structurale ale textului parodiat." Poate mă înşel însă prin prisma unei astfel de viziuni ar trebui evaluată o parodie. PS. Şi, nu în ultimul rând, o variantă mai bună mai strălucitore decât a mea ar fi convingătoare.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 20:29:58               uite un model de versificare, de dormit cu el sub cap (ideea nu contează, important e să păstrezi rima, ritmul): - Neluţă, frate iscusit, Fusăi az'noapte la o nuntă, Şi capu' meu nepreţuit Cu mahmureala se confruntă. - Aleodoare Covrigel, Mă ştii, sunt tonomat de marcă, Şi-am să te dreg c-un cânticel, Da' scoate lozu' şi mă-ncarcă. - Bre, n-am un sfanţ, am dat la naş! Bon. Zi-mi atunci de riga Crypto, Cum trase el pe cosoraş Ciumpearca aia, cum a fript-o, Şi-a pus-o şefă la castel, De importanţă planetară. (Estimp, eu o să dorm niţel, C-o ştiu oricum pe dinafară). - Sunt ăl mai ăl dintre poieţi, Şi te servesc chiar moca, însă, Îmi zisă oarece băieţi, Cu bucurie rău ascunsă, Că mâine-o să mă pui în barcă Taman în pragu' bătrâneţii, Şi după ultima mahoarcă, Fac cunoştinţă cu obleţii! Nu m-ar durea că-s pe făraş, (Să fiu cinstit, mă doare-n bască, Că la manele-s meseriaş) Da' mi-e de Ţara Românească etc   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-01-31 19:49:38               "citeşti şi caşti!" (Marturisire autobiografica a domnului bard Peia) Domnule bard Peia De ce trebuie sa imitati dumneavoastra in permanenta un cocos care canta "cucurigu" dupa ce a calcat o gaina? Sau sa plagiati o gaina care fredoneaza "cor-cor-cor" dupa ce, cu mari eforturi, a imbogatit cuibarul cu inca un ou? Mai ales cand diferenta dintre anunturile celor doua oratanii extrem de folositoare si anunturile dumneavoastra este ca de la cer la pamant? Cocosul vrea sa ne spuna prin anuntul lui ca el si-a depus samanta pentru ca viitoarea generatie de puisori sa poata sa apara, gaina se corconeste pentru a ne anunta ca fara eforturile ei "Oul dogmatic" al lui Ion Barbu nu ar fi avut nici o sansa sa apara, iar dumneavoastra?!... Dumneavoastra ce vreti sa ne anuntati prin marturisirea lipsita de orice de orice jena, si anume ca va troznesc falcile de atata cascat la buchisirea unei opere corbuliene de importanta supra-majora pentru literatura europeeica moderna si contemporana? Ca sunteti un critic literar la care gusturile s-au oprit din faza lor de dezvoltare cand erau in scutece? Sau ca sunteti un cascat care nici nu-si da seama pe langa ce opera literar trece? De ce vreti dumneavoastra sa fiti poreclit si "Gura-casca"? Nu va ajung toate poreclele pe care ati reusit sa le colectati pana acum? Doamne-Dumnezeule, cat de lacomi pot fii capitalisti astia. Pana si la porecle!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-01-31 18:41:22               pentru un novice, nu-i rău deloc, ai câteva găselniţe de top, dar poţi mai mult, frate Cristescu! exerciţ, mult exerciţ, şi lecturi asidue din maeştri, recomand! vot!   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-01-31 18:37:50               asta da. e supercapodoperetă! citeşti şi caşti! cred că face barbu cîrcei pe ficaţi cînd vede ce urmaş de seamă al poeziei îl face marţ! încă o dovadă grăitoare că primul text nu poate fi scris de covrig. în schimb, jocul ăla secund şi bîzdîgania de mai sus, pe care nu am rezistat nici s-o pigulesc măcar la lectură, sunt manufacturate cert de marili covrig. la mai mare!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 13:19:03	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE