|
|
|
|
|
|
|
|
|
săndel |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Într-o fabrică cu lițe,
șaibe, sârme, piulițe
meșterea un inginer;
îl chema așa: Săndel.
Știe bine orișicare,
totul merge cu motoare,
de când omul, puturos,
n-a mai vrut s-o ia pe jos.
Și nici calul la căruță
să-l mai pună: teleguță.
*
Vezi, era o vreme când
omul sta mai mult pe gând
și-i plăcea să se desfete
cu ce are, pe-ndelete.
Lucrurile fără zarvă
se făceau. Mai cu zăbavă.
Căci era mai socotit
viața să ți-o duci tihnit,
ca să poți să iei aminte.
Altfel timpul zboară, minte
și din tânăr cum ai fost,
te trezești bătrân și prost.
Erau multe bucurii,
chiar și pentru acei copii
care n-aveau telefoane,
laptopuri, casetofoane,
ci doar cretă colorată.
Fugi de-aicea, ciocolată?
N-auzeai nici pomeneală!
Era tot o migăleală
ca să faci o prăjitură
din șerbeturi și glazură.
Și, de vreți s-o spun pe față,
tot mai bună o dulceață.
*
Dar am luat-o prea la vale
(Vezi? iar grabă, nerăbdare),
și-am uitat să spun precis
că Săndel avea un vis.
Cum spuneam, acum motoare
toți avem, cu mic, cu mare.
Uneori așa pitite,
că o iei pe dibuite.
Bunăoară, ghici cum face
frigiderul bulburoace,
spumă albă de zăpadă?
Ia, frumos, o limonadă
și să ne gândim puțin!
Cu freon? Era să țin
un pariu, dar prea ușor
ți-ai dat seama: cu motor!
Da, e clar că voi acum
știți mai multe. Chiar duium.
Și gândiți puțin mai iute.
Noi o luam încet, cuminte.
Dar, vorbind așa, cinstit,
parcă-i totul prea pripit.
*
Cam așa gândea și el.
Care el? Păi cum: Săndel!
Inginer și visător.
(cum ar fi, cu capu'n nor).
Tot privind uimit la cer
să dezlege un mister,
s-a gândit să fac-o barcă.
Sau, mai bine spus, o arcă.
De fapt nu e prea ușor
s-o descriu: velomotor
ar fi mult mai potrivit
să îi spun, mai nimerit.
O corabie cu pânze
care urcă printre frunze
și se-nnalță sus, în zbor.
Gata, știu: veloplanor!
*
Ai văzut pe mări senine
când e soare și e bine
cum plutesc duse de vânt
mici corăbii, unduind,
după care o oglindă
pare apa, tremurândă?
Știi, problema lui Săndel
era cum s-o ia spre cer,
de se poate, mai ușor
chiar decât ar fi un nor.
Îmi vei spune curajos:
Stai puțin, la ce folos
o corabie cu vele
care urcă printre stele?
De ce nu un zepelin,
un planor, un submarin,
ori banalul avion.
Sau, mai simplu, un balon?
Hai să ne gândim puțin,
zboară sus un submarin?
Sau balonul cât se ține
peste ape, în plutire?
Dar un lucru mai presus
decât toate trebuie spus:
El, Săndel, voia să zboare
după care drept spre mare
să cârmească, dacă este
rostul ca să dea la pește.
(Căci, ca să v-o spun mai clar,
când și când era pescar).
Și apoi mai e un lucru
care pare glumă, hâtru:
Cum ar fi să urci la cer
cu grădină și cățel?
Ia imaginați un nor
(alb, pufos, încetișor),
unde poți când vrei să vii
cu prieteni, jucării!
Însă cel mai cel mai cel,
își dorea - v-o jur! - Săndel,
să se-așeze sus, pe punte,
păsărele cât de multe
obosite după zbor.
Dacă vreți, și un cocor!
*
Toamna, când te uiți în zare,
mii de păsări călătoare
vezi plecând rând după rând;
și mai vine-o vreme când
se întorc din nou acasă.
Cărui dintre noi îi pasă
unde stau? De spui pe jos,
eu îți spun, periculos
poa' să fie. Vreo pisică
șmecheră, afurisită
sau un câine mai nervos
ți le-nhață, os cu os.
Iar pe apele întinse
pot să cadă iar, învinse
de atât amarnic zbor.
Poate doar vreun vapor
de zăresc sau, cine știe?
vr'un planor cu măciulie
în catarg, trecând în zbor.
Doar atunci, încetișor,
se așază: Somn ușor!
*
Ei, visând la toate-aceste
și umblând pe căi celeste,
domnul inginer Săndel
s-a gândit la un model.
Cu elice și motor?
Nu! Ci înhămat la nor.
(Totuși are și-o turbină,
când e vremea prea senină
și nu bate pic de vânt,
să nu cadă la pământ.)
*
Spun direct și răspicat,
toate astea le-am aflat
într-o zi, citind o carte,
cu imagini coloarate.
Erau fel și fel de schițe
din condeie și penițe,
desenate cu migală,
cu creion și cu cerneală.
Doar un lucru era clar:
cerul, ca un chihlimbar.
Și-un catarg suind spre stele
mii și mii de rămurele.
(și, sub vela-zburător,
pitulat un norișor).
Cocoțate sus, pe ele,
ici și colo, păsărele
ciripind nevoie mare;
poate că un pic cam tare.
Iar pe punte, tolănit,
nu un câine, ci-un pisic.
(mofturos și foarte șic).
Pe o masă, desfăcute,
hărți cu lumi necunoscute
unde n-a pășit vreodată
vreun picior de om sau fată,
toate pline de albastru:
Fluturi mii în dans măiastru
și o gloată de pitici
stând să numere furnici.
Ar mai fi de precizat
că la cârmă, ne-nfricat,
sta un pui de cimpanzeu,
pus pe ducă, teleleu,
ce nutrea un gând avan:
să ajungă căpitan!
(Și, cu asta, mă opresc:
Ca să nu vă plictisesc.)
*
Voi, copii, poate că știți
că există-acei părinți
care ziulica-ntreagă
fac ce fac și tot aleargă.
Și când se întorc acasă
ba n-au timp, ba nu te lasă
să vorbești cu ei, ba zic
să-i mai lași, de poți, un pic.
Poate pare un mister
dar așa era Săndel,
până când o rândunică
i-a spus tare, fără frică:
"Timp ar fi, domn' inginer,
să mai stai și tu nițel;
mie-mi pare că tot una
ești cu piesele din fier
care se rostesc întruna:
Parca-i fi un roboțel!"
Iar Săndel s-a scărpinat
mult în barbă și-a oftat.
Și dând totul la o parte
s-a gândit să scrie-o carte.
Despre-o fabrică cu lițe,
șaibe, sârme, piulițe,
unde a-nceput ușor
să viseze - un motor.
Morala:
Vreau să spun aici, copii,
că motoarele sunt vii;
sau o snoavă și mai mare:
unii oameni sunt motoare.
P.S. (adică post-scriptum sau când mai ai ceva de spus deși pare că ai terminat și te-ai iscălit)
A zburat sau n-a zburat?
mă vei întreba decis;
îți voi spune, ca-ntr-un vis,
el la cer s-a ridicat,
într-o zi, când tot lucrând
la bizara lui mașină,
i-a venit, așa, un gând,
să o ia, haihui, spre lună,
unde poți pluti, ușor.
Hai salut! Mă duc să zbor.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De ce? |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-24 00:21:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De ce? |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-24 00:09:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si crezi ca tema nu merita mai mult de-o carpeala? ambele variante sunt slabe. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-06-23 23:31:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radule, întrevarea mea este simplã și clarã. Altminteri, înainte de Naum a fost Homer, dup-aia Virgil, ca sã nu spun de Shakespeare... |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-23 23:24:35 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Florentin, sufletul e mult, dar sufletul n-ajunge. citeste cartea lui Apolodor (de vreo 10 x) si daca la un moment dat o sa-ti vina sa te lasi, mai ai o sansa. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-06-23 23:11:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Primul, e mai stimulant pentru imaginatia cititorului. |
|
|
|
Postat
de catre
Septimiu Zugravescu la data de
2015-06-23 21:27:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Care final vi se pare mai ok:
"A zburat sau n-a zburat,
mã vei întreba decis,
îți voi spune, ca-ntr-un vis
el la cer s-a ridicat
într-o zi, când tot lucrând
la bizara lui mașinã,
i-a venit, așa, un gând
sã o ia, hai-hui, spre lunã,
curios peste putințã:
nu cumva tot universul
rãsucit e cu cheițã?
Cãci planeții, știm cu toți,
se învârt ca niște roți,
parcã-i totul o morișcã.
Hai, salut, mã sui în brișcã!"
sau
" A zburat sau n-a zburat?
mă vei întreba decis;
îți voi spune, ca-ntr-un vis,
el la cer s-a ridicat,
într-o zi, când tot lucrând
la bizara lui mașină,
i-a venit, așa, un gând,
să o ia, haihui, spre lună,
unde poți pluti, ușor.
Noapte bună! Somn ușor." ?
|
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-23 18:13:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Care final vi se pare mai ok:
"A zburat sau n-a zburat,
mã vei întreba decis,
îți voi spune, ca-ntr-un vis
el la cer s-a ridicat
într-o zi, când tot lucrând
la bizara lui mașinã,
i-a venit, așa, un gând
sã o ia, hai-hui, spre lunã,
curios peste putințã:
nu cumva tot universul
rãsucit e cu cheițã?
Cãci planeții, știm cu toți,
se învârt ca niște roți,
parcã-i totul o morișcã.
Hai, salut, mã sui în brișcã!"
sau
" A zburat sau n-a zburat?
mă vei întreba decis;
îți voi spune, ca-ntr-un vis,
el la cer s-a ridicat,
într-o zi, când tot lucrând
la bizara lui mașină,
i-a venit, așa, un gând,
să o ia, haihui, spre lună,
unde poți pluti, ușor.
Noapte bună! Somn ușor." ?
|
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-23 18:13:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Septimiu Burdihan, îți tare mulțumesc pentru observații.
Inițial și eu mă gândeam la o călătorie, dar apoi m- am răzgândit, mărginindu-mă doar la sugerarea acesteia. În cele din urmă poemul se termină tot cu o "călătorie", dar de un alt tip.
Dacă îmi mai vin idei, posibile modificări dar, în esență, cam asta ar fi povestea.
Am deja grafica, intenția ar fi de a publica un volum cu două povești, fiecare reprezentând o fațetă.
Mai exact, întors pe o parte sau alta, volumul va avea două coperți, adică două fețe/fațete suprapuse invers-proporțional.
Celălalt text se numește Povestea lui Bonț-Tiribonț, un mic poem dramatic, postat, de asemenea, pe acest site și la care voi lăsa un semn. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-21 13:28:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Maestre Florentine, acest poem este pre gustul meu, chiar daca are si scapari.
Target-ul lui este constituit din tipi copti care vor sa-si aminteasca de vremea copilariei cand visau la zeppeline, nave din Jules Verne cu care sa exploreze lumea si fetite cu ochi migdalati pe punte care sa priveasca mijit orizonturi intretaiate straniu de apusuri.
Ce observ: la "Ia imaginați-vă un nor" ai pierdut ritmul.
Cand revezi poemul, recita-l, asculta-ti cadenta vocii, astfel iti vei da seama mai lesne de strofele in care o iei razna cu iambii si troheii.
Numara silabele primei strofe, noteaza-ti-le.
Tu ai 9-8 silabe in prima strofa, iar intonatia urca usor la capatul versului (iambic).
In ce priveste spiritul ludic, recunosc ca m-ai captivat, m-ai dus pe puntea ta, si apoi mi-ai taiat caimacul cand mi-era poezia mai draga.
Ma asteptam la inspiratie debordanta, aventuri stil Hector Servadac, masinarii steampunk precum in Wild Wild West, dezlantuirea curiozitatii exploratoare.
Probabil ti s-a taiat inspiratia.
Ar trebui sa continui aventurile inginerului si sa dezvolti ideile intr-o carticica pentru copii.
Uite ce pot face patru maini dibace: un scriitor si un grafician care-si conjuga bucuria de a inventa aventuri pentru copii.
http://www.elefant.ro/carti/carti-pentru-copii/grupe-de-varsta/viii-iii-ani/vanatorul-de-furtuni-cronicile-lumii-de-margine-vol-ii-68312.html
Citeste cartea asta, si observa ingredientele din reteta de succes. Este o carte foarte bine scrisa.
Ca sa-ti revezi textul e bine sa-l lasi la racit, apoi sa te intrebi: ce ar gasi aici un copil interesant? Copiii sunt creativi, dar repede le pierzi atentia. Asadar, mereu o alta aventura, un alt mister, un alt taram de descoperit!
Nu stiu daca ai citit serios Leonid Dimov, insa te-ar putea inspira. Are el niste poeme de genul asta, cu o sclipitoare imaginatie si melanj de arhetipuri.
Uite stilul sau:
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/d/leonid-dimov-6zuztnu/cina-cu-marina-6zucphc.html#.VYWUr1Kp5qA
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/d/leonid-dimov-6zuztnu/decor-6zuztnu.html#.VYWUulKp5qA
Impresia este pozitiva, as citi asa ceva, as da copiilor mei, dar atentie la structurarea mesajului. La tine e putin labartat, pare a fi multa vorbaraie, pe cand copiii asteapta magie si culoare.
Nu degeaba Peter Pan a avut succes, pentru ca avea pirati, crocodili, zane, toate la gramada.
Succes la scris!
Daca ai da unor copii sa citeasca fiecare capitol scris, ei ti-ar putea da multe indicatii valabile.
Daca nu ai copii, sfatul meu nesimtit este ca ar trebui sa te pui pe treaba. Copiii trezesc in tine simtaminte nebanuinte. Cand ai un copil altfel vor rodi ideile tale. Scrii pentru el.
Asta ti-o zic din experienta.
|
|
|
|
Postat
de catre
Septimiu Zugravescu la data de
2015-06-20 19:43:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cinstite Burdihan, dacă tot e să-ți manifești spiritul critic, ți-aș fi îndatorat dacă mi-ai spune cum ți se-arată textul ăsta. Intenționez să-l public într-o carte cu desene, voie bună și culoare. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-20 13:59:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-ar fi placut sa las un comentariu mai elaborat. Din lipsa de timp si concentrare (dirijată pe alte planuri) las doar un semn. Imi place mult subtila ironie prinsa in jocul de-a copiii. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2015-01-29 14:33:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Două genii de sens contrar se anulează reciproc. (Ca și cele de același sens). |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-01-29 13:53:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicio problemă, înseamnă că suntem două genii de semn contrar. Bye! |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-01-29 13:19:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu mi se pare ok varianta propusă de tine (o găsesc forțată), dar sugestiile sunt oricând binevenite. Eu sunt un geniu comunicativ. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-01-29 12:00:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Florentine, fiindcă un geniu în plus pe capul tău era prea mult, până acum nu m-am băgat.
Dar având în vedere că de luni dimineața maestrul pare că se va întoarce la vechile sale îndeletniciri legate de creșterea găinușelor nipone, îndrăznesc să-ți propun o variantă pentru strofa 1, în aceeași notă ludică pe care ai ales-o:
Într-o fabrică de lițe,
Șaibe, sârme, piulițe,
Născocea un inginer
Oarecare, nea Săndel.
dacă și numai dacă ți se pare ok, voi reveni cu alte mici sugestii. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-01-29 11:46:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
După cum vezi, l- am repostat. Aștept. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-01-29 11:21:16 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|