|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vreau totul, și totul îmi pare puțin
|
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Nu știa cum îl cheamă, de unde vine.
Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut,
venea parcă din ea, ca un vers de care-ți
aduci aminte avându-l pe buze înainte
de-a ști unde l-ai auzit.
Ionel Teodoreanu
- Dă-mi lângă tine un apus de soare
Să-ți construiesc pe corp cu fantezie
Castele de nisip și-un țărm de mare,
Culori din curcubeu, din poezie,
Să-ți desenez un istm către lagună,
Iar coapsele ca două continente
Le voi uni, să fie împreună
Și să vibreze,- n valuri, coerente.
Dă-mi lângă tine nopți cu perseide
Ori clipe verzi pe țărmul Mării Moarte
Și vom renaște-n zori din crisalide
Ca fluturii sub felinare sparte.
- Vino, iubite,-n vise să ne-ascundem
Lăsând în urmă iarna care vine,
Trupuri de foc, să ne întrepătrundem,
Când ești absent să te găsesc în mine.
Dă-mi lângă tine o poveste nouă,
Fă-mă să cred într-o minune veche,
Învinge-mă încet, și- atunci când plouă
Fii pasiunea vie, nepereche,
Ce-mi invadează firava făptură
Cutremurându-mi trupul de plăcere
Că poate între dragoste și ură
E-un singur pas
sau doar o mângâiere.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ah, am uitat de repetiția "Vino, iubite... iarna care vine,". nici asta nu sună deloc bine. |
|
|
|
Postat
de catre
disparut de pe net la data de
2015-01-22 15:18:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O fi depinzînd de imaginația fiecăruia dar "coapsele ca două continente" nu prea lasă loc fanteziei. Există bărbați care venerează țîțele XXXL sau fundul extra-bombat, dar sunteți primul, cred, căruia îi plac coapsele enorme și zdrențuite pe margini. De la celulită, probabil.
Două "coapse" unite și vibrînd sincron învaluri... numai un catamaran poate fi. Și parcă nici ăsta nu e prea feminin.
Ca realizare, nu am multe de zis, aceeași ciorbă reîncălzită de care s-au plîns și alții, dar nu vă acuz, în definitiv sunt destui cei care încearcă să intre în guiness book cu cel mai lung cîrnat din lume sau cu cei mai mulți oameni îmbrăcați în costume sumo.
Dpdv tehnic, versificația de mai sus e mai reușită ca altele pentru că a scăpat fără asonanțe; sunt însă destule supărătoare aritmii, mai ales în partea a doua.
|
|
|
|
Postat
de catre
disparut de pe net la data de
2015-01-22 15:16:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Depinde de imaginația fiecăruia, Radu. |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Grigoras la data de
2015-01-21 19:36:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Iar coapsele ca două continente
Le voi uni, să fie împreună
Și să vibreze,- n valuri, coerente."
domnule Grigutza, daca uniti coapsele, sansele sa obtineti vibratia lagunei sunt slabe; chestiune subliniata si de doamna, in versurile:
"Trupuri de foc, să ne întrepătrundem,
Când ești absent să te găsesc în mine."
parerea mea |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-01-21 17:47:30 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|