|
|
|
|
|
|
|
|
|
Și umbrele trec, trec peste mine |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Azi îl sun pe Johnson - un prieten vechi și bun - și-l întreb dacă a urcat la Fereastra Zmeilor. El e în Făgăraș acum împreună cu soția, își sărbătorește ziua de naștere.
Îl întreb: "Știi, Johnson, cu cine m-am întâlnit aseară? Cu Ioan Es. Pop".
Johnson - adică Ionel - a fost coleg cu mine la Facultatea de Drept, într-un an chiar coleg de cameră. Dar ne cunoaștem de mult mai mult timp, era vestit în satul bunicii mele ca fiind cel mai puturos pionier, de fiecare dată când îl trimiteau cu vaca se întorceau separat, ea, mergând agale, el, tobă de literatură universală.
Acum e judecător la Curtea de Apel București, preferă să se deplaseze de la Târgoviște cu un maxi-taxi hodorogit, ca, în timpul drumului, să poată să citească. Seamănă izbitor cu un personaj din Eliade, un profesor bătrân care colecționa cărțile prăfuite apărute în BPT.
"Am postat acum câteva zile niște poezii ale lui" - continui să îi spun. "Pe facebook.".
"Păi cum dracu' să nu-l știu - se minunează el - nu-ți amintești când îi citeam poeziile în cameră? Am și acum Ieudul lui, cred că e undeva, la țară. Parcă o văd și acum în fața ochilor, formatul pe lung, cu coperțile verzi, hârtie puțin îngălbenită, de ceară. Eram înebuniți după Ieudul fără ieșire, a marcat o întreagă generație".
Aflu că nu a urcat la Fereastra Zmeilor, a rămas și acum aceeași putoare.
Încep din nou să mă uit prin bibliotecă după Ieud, după care decid să desfac cutiile de cărți rămase de la ultima mutare.
Nu, nu l-am găsit încă. În schimb, descopăr un caiet vechi, având coperțile albastre. Recunosc imediat scrisul după foile îngălbenite de timp, e un jurnal al lui Dragoș Popescu, poetul cu oasele de argint:
"în tinerețe aveam oasele de argint
și încheieturile ar fi durat șapte vieți
eu am visat cum că mama mi-a spus
frumoși sunt poeții și nu îmbătrânesc niciodată
poeții sunt eterni mai spunea
ca niște piese de șah
și sunt curajoși cum sunt lupii
pe tabla de șah a câmpiei
toată lumea are amintiri
toți parcă dorm cu ochii deschiși
dar eu văd lupii mei
alergând pe câmpie
aleargă pe ea
cu oasele lor de argint
cum se nasc amintirile false
se nasc și cele adevărate
și hrănindu-se unele cu altele
umplu de viață tabla de șah a câmpiei"
Mă gândesc să îl sun, dar amân acest lucru pentru mai târziu. Deocamdată simt nevoia să tac. Undeva, în adânc, sunt multe alte cutii, ferecate.
"Sau poate caut un mormânt
Pe care l-am săpat demult, cântând" - spunea Arghezi.
Simt cum mă copleșește trecutul, revăd imagini de demult "și umbrele trec, trec peste mine". |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
asijderi |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-01-10 16:27:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vot. |
|
|
|
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2015-01-10 15:35:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumoase umbre. |
|
|
|
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2015-01-10 15:33:18 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|