|
|
|
|
|
|
|
|
|
când orice gară ar da să urce în primul tren |
|
|
Text
postat de
Barbu DG Valeriu |
|
|
ca orice tristețe care se respectă
elegantă, discret pedantă, cu aer lejer preocupat,
aceasta de la șapte și un sfert
( tristețile au mersul lor mai precis decât cel al trenurilor)
contrar manierelor alese, trece ca un fulger
mă confundă cu vreo haltă oarecare, cine știe...
surâde subțire de după rictusul șui
și se prelinge mai departe
așa ofensă... de-a dreptul inacceptabilă
iar eu care îmi ridicasem până și pălăria
îmi pregătisem mimica adecvată, protocoluri...
fiindcă nu se cade să întâmpini oricum
o tristețe-fără-motiv |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ai văzut vreodată o inimă stând în genunchii ei?
așa stă scriiciosul în fața cetitorului... |
|
|
|
Postat
de catre
Barbu DG Valeriu la data de
2014-10-27 20:00:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu știu cum se întâmpinã o tristețe, dar știu cum se întâmpinã un poet: cu ridicat de pãlãrie, mimica adecvatã, reverențe, protocoluri. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2014-10-27 18:17:12 |
|
|