|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poem naiv |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
În fiecare zi la orele 16 mă așezam în fața ferestrei
n-am să înțeleg niciodată de unde atâta precizie
pe-atunci ceasurile mi se păreau de neînțeles ca și trecerea timpului
singurul instrument de măsură erau bătăile inimii
m-așezam în fața ferestrei și așteptam să vină de la serviciu
strada mi se părea un animăluț adormit în culcuș
nu știu de unde imaginea asta poate pentru faptul că orice pui care își așteaptă mama
vede în spațiul din jurul lui o căsuță
o așteptam să vină și să îmi facă cu mâna
atunci inima creștea în mine atât de mult încât simțeam că pot s-o apuc în căușul palmelor
ca pe un fruct
inima pe-atunci avea un contur
tot ce vedeam părea viu pipăibil cu mâna
chiar și zânele alergau cu tălpile ude
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|