|
|
|
|
|
|
|
|
|
Recviem (7) |
|
|
Text
postat de
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC |
|
|
încet
fără grabă
târăsc după mine
ca pe o neputință dezbrăcată de oase
zilele încercănate
supte de vlagă
nopțile la fel de grele ca pietrele de moară
plictiseala asta râncedă
miroase a moarte
hoiturile clipelor putrezesc
în cimitirul minții mele
nu există nici o cruce
nu n-am să plâng
iubito
tu n-ai existat niciodată
deși
uneori
când umbrele-mi închid pleoapele arse de coșmaruri
mă ții de mână
ca și cum aș fi ultimul tău păcat
că și cum ai fi o fericire imposibilă
îmi pătrunzi
dincolo de măști
dincolo de carne
dincolo de șoapte
nu vreau să mă trezesc
știu că sufletul ăsta
a murit cândva
în altă viață
odată cu tine
6.06.2014 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domol, ca intr-o dimineatza
suprarealista
mai tarai dupa mine fantoma amintirii chipului tau
esti doar un hoit
locuind in golul impasibil
ramas in creierul meu inutil
in inima mea putrezita
nu ma vait
sunt silit sa constat
ca lipsesti
desi n-ai venit deocamdata
decat ca imagine
neadevarata
uneori
cand imi revin din pumni
cand veselul cosmar in care ma locuiesti se destrama
ca o carpa teribil de stoarsa
de ultima picatura de vis
imi aduci iar aminte
dulceatza pacatului
tinutul de mana
plimbarea pe marginea vie a somnului
noi doi
ca doua fantome livide
privindu-se-n ochii de sticla
ca doua papusele de carpa
am murit in viatza aceasta
suntem morti in cealalta
doua masti
doua carnuri
doua soapte ce n-au existat
din clipa cand nu s-au soptit
niciodata
|
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-06-10 14:27:55 |
|
|