|
|
|
|
|
|
|
|
|
caricaturi de politicieni/nici cu mâinile ȋn cătuşe n-am să tac |
|
|
Text
postat de
dea cris |
|
|
șobolanii ar asedia până la roca mamă
mirosul de suine cu euro ȋn servietă descreşte concurența
iepele ȋși saltă coada pentru o existență luxuriantă
unii cu păianjeni ȋn buzunare scot fluturi pe gură
şi suferă de -pnee la microfon ȋn campanii electorale
din cauza lor
tinerii cu frunți inestimabile se orientează spre alte trenuri
cu fiecare zi rămânem mai puțini
nu ne caracterizează cabotinismul din respect pentru posteritate
sângele din ’89 ar trebui să reflecte o cupă cu şampanie.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
deci, bei, inculţilor şi împachetaţilor la minte, ia luaţi seama colea, la demonstraţiunile impecabilamente irefutabile ale coanei hermenika:
„Încercările de şobolanizare a culturii şi a lumii sunt deja fapte. Care merg până la esenţa monadică, excelent exprimată poematic "roca mamă". Şi, din păcate, se manifestă asemeni undelor care pătrund printr-o fantă având drept centru de propagare caricaturile invocate. Şi cuprinde spaţii din ce în ce mai largi. Generând o nouă lume, coruptă cu "mirosul de suine cu euro ȋn servietă" în care prostituţia existenţială este dur prezentată”... etc etc etc! (tante)
ca va zică: şobolanii culturii rod, ai dreacu, pîn la bazalt, rod tăticu, taman ca neşte sfredele leibniziene, hrănite cu monade – pînă la măduva tuturor culturilor făcute grămadă: agricole, viticole, pomicole, testicole, ridicole!
deeci undiliiii alea, care să propagără pîntr-o fantă, stttrrrîmtă, sttrrrîmtă, căci pesemne că era vergină in/fanta – spectroscopic vorbind, nu vă gîndiţi la prostii! –undilii alea, cum ziceam, propagară neşte „caricaturi”... ăăă... „invocate”!... bine, bine, caricaturili ca caricaturili, da’ undili e unde e, care, unde, pe oriunde, o iaoră razna pîn spaţii, pîn calea lactee, pîn proxima centauri, pîn la mama dracu-n praznic, fără haturi, fără paznic.
dupe care, hăt, la periferia universului – un fel de mahala astrală! – născură neşte lumuliţe noi, da’ corrrupte rău în fund! unde toţi gaşperii o suinau existenţial, se prostituau cabalin, o păienjeneau arahnidic şi o fîlfîiau fluturînd, de mama focului. talmeş-balmeş ca la naşu, ce mai!
şi pîntre toţi ipochimenii, era una fffoarte lucidă şi combativă kritikoasă – cum ajunsese acolo, în cocina aia universală, nu se ştie! – care, dom’le, şi cu mîinili bătute-n chiroaie, şi cu buzili cusute, nu tace nici de-a dreacu. deci n-o va împiedica nimeni să denunţe zoologia infamă!
tu-i’ pneea măsicii ei dă viaţă!
„O asemenea lume este neroditoare, sufocantă! Şi singura şansă de salvare pe care noile generaţii smart "tinerii cu frunţi inestimabile" o găsesc constă în părăsirea ei, în plecare către alte zări, către alte lumi, poate nu mai bune, dar mai prietenoase, mai ademenitoare. Brain drain-ul zilelor şi spaţiilor noastre. „ (tantecuţa)
nasol foarte că lumea aia e „NE-RO-DI-TOA-RE”, tantico!
da’ acilica picai în derute: păi, dacă lumuliţa aia era NERODITOARE, tante, ATUNCI CUM DREACU DE SE PRĂSI?
pîn spori, ca păpădia (popular: beşina porcului!) purtaţi în cele patru... vînturi?
aşa o fi, bre tante, da’ sporii, sporii... de unde şi pînă unde apărură ei, în parşivul ciclu reproductiv? den pămînt, den iarbă verde? den obectu calului, sus, în vîrfu dealului?
apoi, cum să fie sufocant ceea ce nici măcar nu e reproductibil? a?
poate vine frun tînăr din ăsta, smartofonit la maximu cel mai mare, şi ne iesplică. mă rog, se vede treaba că e greu să mai vină, dacă o tunde. păcat! o să rămînem cu mare confuzii metatextuale, în minţile noastre nebrenduite. sau, mă rog, ne brain drainuite!
inestimabilă doamnă hermenică, „vâna ancestrală” a „forţelor şi valenţelor” matale, de „perenitate şi tărie naturale”, e atît de „cabotină”, că ar trebui să primească un premiu de excelenţă în cabotinaj lingvistic. anume, în arta de a te freca, olteneşte, la urechea stîngă, cu mîna dreaptă. sau invers. şi în abilitatea de a inventa o frazeologie atît de bombastică, analizînd nimicul cu moţ, încît, dacă curcile ar fi lectoriţe, ar rîde de s-ar prăpădi!
vivat papagalii din jungla criticismului gratuit!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-06-01 18:00:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sunt schiopi, orbi si chiori cu imaginatie opulenta si mai oameni decat unii oameni intregi (din punct de vedere fizic).
Va mutumesc pentru timpul acordat acestui text. |
|
|
|
Postat
de catre
dea cris la data de
2014-06-01 12:18:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce-mi plac mie inteligenţii post factum! Şi care se aduc singuri în autocontradicţie!
Cine naiba o fi scris: "ce să însemne, spre pildă, „șobolanii ar asedia până la roca mamă”? ce e aia „roca mamă”" Şi celelalte prin care ne spunea că nu înţelege sau nu se înţelege nimic? (Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-25 14:20:04 revede'i mai jos comentariul)
Ca acum după ce i-am pus lanterna în mână să declare “ încifrarea aia caraghioasă, pe care ar pricepe-o şi un prost.” Iac'aşa nici măcar "performanţa" aceea nu aţi atins-o domnule coleg!
Iar chestia cu şchiopii e superfluă şi fără valoare de adevăr. Că pot să o spun şie eu. Mai ales că am şi îndreptăţire. Orbul faţă de textul de mai sus este chiar distinsul domn Peia. Care pe lâmgă că nu înţelege, după propria-i mărturisire, mai încearcă să dea şi lecţii. Fără să fi probat că, în prealabil, şi-a însuşit el însuşii lecţiile necesare!
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2014-06-01 12:12:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
of, doamne, nu degeaba se spune că, în ţara orbilor, chiorul este împărat!
...şi-şi difuzează edictele bramburite la megafoanele orwelline, aş completa eu!
aplicat, topo stereo '70, adică coordonatelor locului: şchiopii dau lecţii de mers pe frînghie!!!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-06-01 10:45:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Distinse domnule Rudy (asta în loc de un posibil reciproc "bă nene tenorule") de ce te îmbeţi matale cu apă distilată? Lumea este frumoasă în principal pentru că este variată. Şi poezia la fel! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-06-01 05:28:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, domnule Peia. Aveţi dreptate. Dar involuntar. Adică, atunci când spuneţi ceea ce, în concepţia dumneavoastră, nu ar fi poezie:
"foloseşte, adică vorbe şi expresii care, împreunate, după un fel de cifru semantic [aparent] NM bezmetic, şi reşuşeşte să realizeze cele mai flagrante (mez)alianţe terminologice posibile. citind, ai sentimentul că o pisică tocmai alunecă pe acoperişul de tablă, disperată că o să pice în gol. simţi va zică, nişte scrîşnete oribile în timpane, de peste o sută de decibeli!"
Ei bine, din păcate, pentru dumneavoastră, tocmai acolo aveţi dreptate. Şi bine a ales, ca reacţie comportamentală, ŞR formula: "nu ştiu poziţia distinsului Peia dar a mea este contrară lui" (citat aproximativ)
Cu micile intervenţii pe care le-am făcut în pasajul de mai sus, da, INVOLUNTAR, vă apropiaţi de ceea ce este poezie! Care se deosebeşte mult de mnemotehnică, de simpla împerechere de rime, de scrisul cu maşina de tocat carne ori de făcut nesfârşiţi tăiţei! Sau de imitaţiile ori de sintagmele tocite până la os de atâta utilizare.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-06-01 04:35:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
tante,
pe scurt, ca să nu mai consum combustibilu cu matale: explicaţiile savante, pe care încerci să le dai, ating culmea ridicolului. încerci să acreditezi ideea că noi, profanii, nu suntem în stare să citim nişte amărîte de vorbe în doi peri, un fel de zoo/lirică bramburită, cu şobolani, scroafe, iepe, pianjeni, fluturaşi şi alte orătănii, puse să joace ţintar într-un fel de fabulă, semnată de bulă, în chip de poet universal. Care, bulă, nu are nici măcar meritul de a găsi, dracului, nişte vorbuliţe de duh, nu cimilituri ieftine, de căruţaşi şcoliţi la facultăţili lu birică.
tot încaleci, tante, pegasul hermenutic, ca ileana cosînzeana pe mătură, să demonstrezi că raţa-mpunge! nu-mpunge!
ceea ce nu pricepi matale, tante, căci nu pricepi, căci nu ai cum pricepe, e că nu încifrarea asta, de doi bani, morsele ăsta, bătut la ţeava de calorifer, e problema în textul scrîntit de mai sus (ca şi în altele de aceeaşi factură).
nu e nevoie s-o plimbi de căpăstru, monadico-penibil, de la ana la caiafa hermenelii, încifrarea aia caraghioasă, pe care ar pricepe-o şi un prost.
nu e nevoie de aparatură tehno-intertextualistă hazlie, ca să afli că şobolanii, scroafele, iepele, păianjenii, flutureii şi alte jigănii, ba rod nu'ş ce monade, ba se insinuează prin servietele nu'ş cui, ba se expun, spre fecundare, ba ţes pînze perfide pîn poznarele cui se nimereşte, ba dau din aripioare, ca fluturei de la mansardă, închipuind un fel de scenariu lumesc, în fond, fefe previzibil!
problema, tante, nu e ce încearcă să pună autoarea, mai mult sau mai puţin sibilinic, ci CUM spune, tante, CUM agrăieşte!
foloseşte, adică vorbe şi expresii care, împreunate, după un fel de cifru semantic bezmetic, şi reşuşeşte să realizeze cele mai flagrante mezalianţe terminologice posibile. citind, ai sentimentul că o pisică tocmai alunecă pe acoperişul de tablă, disperată că o să pice în gol. simţi va zică, nişte scrîşnete oribile în timpane, de peste o sută de decibeli!
nu merge, tante, nu merge. cel mai grosier simţ al esteticii lingvistice, dacă nu altceva, şi tot ar refuza astfel de rezolvări expresive.
bre, o compunere – fie ea poetică au prozaică – are un anume puls subliminal, un anume ritm interior, o anume modalitate de a cadra cu îmbrăcămintea în care e aşezată de mînuţa scriitoare. ăv cors, dacă mânuţa aia e scriitoare de texte credibile, iar nu de vagoane!
ai pricipit?
şi mai lasă-ne cu analizele şi sintezele, tezele şi tantitezele, textele şi metatextele!
scoboară pe pămîntul reavăn al exprimării oneste şi n-o mai fredona la flautul fermecat al locvacităţii gratuite, că e tare caraghios, zău aşa!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-30 23:39:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ba nene elena, lasa draq cheile ca sunt rupte da la prima incercare da citire a acestei nascociri stupide.Nu mai emite judecati da valoare cand nu esti in stare sa faci o poezica plauzibila de 3 randuri.
Rudy |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2014-05-30 22:25:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exerciţiu de lectură
Lumea şobolanilor, a suinelor şi a iepelor sau salvarea tinerilor cu frunţi inestimabile
Încă de la versul "șobolanii ar asedia până la roca mamă" suntem aduşi într-un univers, poate şocant însă uşor recognoscibil.
Încercările de şobolanizare a culturii şi a lumii sunt deja fapte. Care merg până la esenţa monadică, excelent exprimată poematic "roca mamă". Şi, din păcate, se manifestă asemeni undelor care pătrund printr-o fantă având drept centru de propagare caricaturile invocate. Şi cuprinde spaţii din ce în ce mai largi. Generând o nouă lume, coruptă cu "mirosul de suine cu euro ȋn servietă" în care prostituţia existenţială este dur prezentată în poem prin "iepele ȋși saltă coada pentru o existență luxuriantă" Iată lumea în care, se pare, trăim. Iată lumea pe care autoarea o denunţă cu vehemenţă şi talent. Denunţare pe care şi-o asumă, ab initie, indiferent de posibilele consecinţe nefaste: "nici cu mâinile ȋn cătuşe n-am să tac"
Şi sintagmele "unii cu păianjeni ȋn buzunare" şi "scot fluturi pe gură" denunţă ipochimenii care înşeală, păcălesc şi fac promisiuni în campanii electorale de li se taie respiraţia, "suferă de -pnee".
O asemenea lume este neroditoare, sufocantă! Şi singura şansă de salvare pe care noile generaţii smart "tinerii cu frunţi inestimabile" o găsesc constă în părăsirea ei, în plecare către alte zări, către alte lumi, poate nu mai bune, dar mai prietenoase, mai ademenitoare. Brain drain-ul zilelor şi spaţiilor noastre. Golirea de creiere sau cum spune poeta "cu fiecare zi rămânem mai puțini" Aceasta poate fi decriptată, poate, ca un fel de salvare temporală în alte spaţii. Seminţe smart "tinerii cu frunţi inestimabile" ajunse pe soluri fertile ,pot salva o naţie, o lume, de la prăpădul pe care lumea şobolanilor, a suinelor şi a iepelor l-ar produce şi asupra lor.
Şi, cu toate acestea, adică în ciuda acestor dezastre sociale, vâna ancestrală are forţa şi valenţele ei de perenitate şi tărie naturale, anticabotine, "nu ne caracterizează cabotinismul" afirmă autoarea. Şi "din respect pentru posteritate" şi pentru sacrificiile făcute, "sângele din ’89", trebuie "ar trebui", spune autoarea, să reflecte întoarcerea la normal, firesc bun, frumos, adică la fast, simbolizat poematic prin cupa de şampanie.
O cheie de lectură care ne permite să interelaţionăm cu acest frumos şi acuzator text. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-30 21:29:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ba tocmai despe asta este vorba. Că matale Teteo, nu aţi înţeles nimic din poem. Acuma, că nu aţi înţeles n-ar fi mare lucru. Dar că vă daţi cu părerea despre ceva despre care nu înţelegeţi este rizibil!
Dar, pagubă-n ciuperci! Nu sunteţi singurul şi nu se face gaură în cer din asta! |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2014-05-28 12:09:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu e vorba de-nţeles, tante, e vorba că e o bulilbăşeală de vorbe fără cap şi coadă. se vede din avion că autoru/autoarea face poezele cu telu: pune-n fel şi fel de creme şi sosuri, bate cu energie, folosind unealta gastronomică şi iote ce salată de ciuciuleţi iese!
cît priveşte subtilităţile lu gheorghe ion, poet proletculist notoriu, admirator subversiv de elene savante, las-o-n fasole că-i prea groasă!
acuş m-am lămurit ce fel de izvoare culturnice îţi inundă lu matale spiritu!
mutatis-mutandis, chiar ai ceva din proletcultism!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-28 10:47:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fuga, fuguţa şi învăţaţi expresia "mutatis-mutandis"!
Celebrele poeme, într-o epocă în care cenzura era atotputernică, aveau, pentru cine ştia să citească, multă, foarte multă subversivitate. Aşa ca şi poemul de mai sus. Care este un poem subversiv. Scoaterea din context, ca argument, poate merge prin spaţiul stâng şi proxim al Dunării giurgiuvene. Nu aici. Mai încercaţi.
Dar, a propos, puteţi spune ce n-aţi înţeles din poemul de mai sus?
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-28 10:21:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ps da, m-am mirat şi eu că l-aţi ales taman pă ionel ăla gheorghe...de ce nu pe Ginsberg, O' Hara sau Kerouak că tot fac oac-oac, poetesele pe lac. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-05-28 09:54:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
stimată doamnă, dacă nu-s vegetarian nu am voie să consum pe lîngă un atricot zdravăn şi-o sălăţică?
bon, textul de mai sus e mai degrabă troscot amestecat cu pălămidă veştedă, dar că veni vb, aşa de comparare. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-05-28 09:49:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da' matale, tante, eşti poetesă?
chiar am vrea să ştim.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-28 09:17:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mă uitai, măi uitai, tante, aproape că nu mai ştiam de existenţa tipului (ce aiureli consumă doamna!), şi răsfoii colo, colo, da' nema apropiere de bîzdîgăniile de mai sus.
nu mai zic de faptul că ion gheorghe, produs al "fabricii de literatură" proletcultistă, mare admirator al "savantei" lu pingelică - ins care, dacă-mi aduc bine aminte, a fost acuzat de plagiat din Lao Zi - e ultimul făcător de texte asupra căruia aş mai întîrzia cu cetitul. da, da' matale văd că le ai cu reşapaţii eştia.
să dau totuşi un fragment ditr-o poezică de-a tipului, să ne lămurim:
"Galbenă ca diploma voievodală,
Fotografia: un caminon. Acolo-s bărbaţi
Cu şepci, femei tunse scurt şi studenţi -
Agitatori cu capete descoperite -
Ca şi cum toată ţara ar fi fost un templu
Ori o mare sală de întruniri.
Astăzi sunt directori şi savanţi:
Toarnă-n oţel proiecţiile minţii lor prea
Mîndre: maşini, camioane, maşini."
Vechi camioane - pag. 110, Elegii politice, Cartea Românească, 1982.
tare, nu?
ca să nu mai zic de asemănarea cu cimilitura de mai sus, pe care o vezi matale, da' nimeni altcineva.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-28 09:16:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Recheşan, acuma că tot ne-aţi spus că nu sunteţi şi nu puteţi fi un Petronius al poeticii, chiar vreţi să şi credem ce spuneţi dumneavoastră?
Sunt total de acord cu sintagma "cuvîntul meu de nonpoet" |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-28 09:13:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
tulaiii, doamna ştefan, dar dumitale chiar compari cocoru' cu goanga de bălegar? adus la zi, adică în scîrba şi dispreţul gramaticii şi a unei corenţe elementare? pe cuvîntul meu de nonpoet că aveţi apetenţa rară de a pune deştul entuziast...ăăă numa pe fleacuri şi gîngăveli! da' mă rog, e dreptul fiecăruia de a se face de rîs în public cum ştie mai bine,n-o fi europeea aula academiei dar nici birtu' gării din Lehliu-gară! plus că faceţi un mare deserviciu corpului profesoral din ciclul gimnazial: aburind-o pe tanti asta care predă biologia şi tehnologia plantelor la clasele V-VIII îi deturnaţi atenţia de la cele umane şi fireşti...nu mai insist că e inutil! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-05-28 08:22:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Teteo Pe.uţă*,
Care ar fi logica aceea potrivit căreia un poem bun ar exclude un alt poem bun?
Ai putea mătăluţă dumneavoastră să cauţi pân bebleotecă Elegii politice, Ion Gheorghe?? Poemul de mai sus cam de pe acolo vine însă personalizat, original şi adus la zi.
*tante hermenika sau întoarcerea la Vechiul Testament! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-28 07:44:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
tante hermenika,
fără caterincă, textul de mai sus e o caricatură posta-avangardistă, o imitaţie zborşită, care miroase, cale de o poştă, a nimic cu zorzonele!
şi ca să ştii şi matale, că poate-nveţi pînă la umră, cu arată o poezie adevărată, iaca un par egzamplu:
Poem
Cât de inutile mirarea, şfârşeala şi jalea.
Durerile mari anunţă linişti bolnave,
Căderile mari cheamă căderi şi mai mari.
Călăresc un bivol de fum pe străzile vii.
Ghemotocul uitării spulberă aerul cald.
Şuvoiul ne umple plămânii,
petale-arămii, rotocoale de smirnă, se scutură de prin păr
peste braţe şi pieptul muşcat de fluturi portocalii.
Bivolu-i negru, păşeşte încet.
Pe nări îi iese pucioasă şi scrum.
Din coaste ţâşnesc scântei albăstrui
la fiecare abatere de la drum.
Spatele drept, zvâcnitul nebun,
nici nu ai zice că e un bivol de fum.
Încremenit e mersul meu prin oraş,
doar inima ta, o pavăză roşie, moale, mi-ascunde puterea.
Nimic nu se clatină,
dar şi când se va clătina.
Nici o lance nu caută ropotul cald al sângelui la tăiere,
dar şi când îl va căuta.
Pe străzi e linişte în noaptea asta. Bivolul păşeşte încet.
Inima ta, ca un veşmânt de abur cald îmi înveleşte rănile aspre, uscate.
Trei frunze se desprind din copac şi-şi caută drum prin aerul tare.
Eu vin către tine desculţ, călare pe-un bivol,
înfăşurat în pielea ta ca un lup
în pântecul mamei lupoaică.
În jur zăngăne arme şi-o lună plină şi roşie
acoperă cerul nebrăzdat de vreun nor.
Cosmin Perţa
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-27 14:42:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mie de altceva mi-e si frica si rusine, concomitent: data fiind stranietatea pseudonimului, am incercast sa-mi imaginez cam de la ce ar proveni prescurtarile la sange. Dar, dac-o fi "cris" de la Cristescu si "deea" de la zeita, fireste scris gresit? Nuuuu, ar fi prea de tot, se sparie gandul!
Asa ca, mai molcutz cu critica, sa nu starnim apropitarele, mai stii? |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-05-27 14:26:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ps cu tot cu agramatismele ei vagi (sîngele ar trebui să"reflecte" ce. la ce?, eventual să se reflecte într-o cupă de zarea zborşită) şi pH-ul sălciu al clonei autoare! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-05-27 13:41:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
p'onoarea mea de user euroeic, absolut dezinteresat de "polemica" pro şi anti dea-cris-ică de mai jos, dacă discursul hipoestetico-subliminal al dnei Ştefan şi replica lui ioan peia nu conţin mai multe lirisme pe mm pătrat de pagină blio decît căzneala de mai sus. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-05-27 13:39:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Şi feriţi-vă de iepele care au cozile ridicate! Multe pericoşle vă pasc. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-27 10:12:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Până mai înţelegeţi ce-i cu bordeleza, pătlăgelele şi gunoiul de la iepe, puneţi în vermorel şi ceva extract monadic în diluţie 1 la 7 maxim sau minim 1 la 10, depinde de unde priveşti şi stropiţi poemul cu grijă. Metauniversică. Aproape sigur scăpaţi de mana cre vă împiedică să vedeţi despre ce este vorba. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-27 10:09:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Dar niciodată un agnozic nu ne va putea descrie parfumul unui crin imperial!"(tante)
încep cu cincluzia, că asta mi-a plăcut tare!
probabil că clona clonei dv., doamna, d-aia e aşa de ameţită de parfumul "crinilor imperiali", de nu mai ştie încotro s-o apuce:
- către ioropa merkălarilor, alături de "ilegitimu", de!
- ori către buldogii loco, care mîrîie şi ei în tandem sicret cu acelaşi "ilegitim"? că de liberalism... oooh, cum a pierit el, mînca-l-ar mama, ca măgaru-n ceaţă, otrăvit dă parfumu ăla amperial!...
o-ntrebare: „agnozicii” este anosmici? sau acosmici? că nu mă prinsei.
dar să trecem la oiţele noastre hermenăuce, care pasc pe cîmpia albăstruie:
deeeci ce am înţeles io dîn suppptilu comentariu al lu matale:
1. că multiversu e metauniversu!
pfiuuu, frăţică, ce revelaţiune! va zică d-aia nu pătrundeam io faza cu „iepele” care „ȋși saltă coada pentru o existență luxuriantă”.
deci, stăi niţel să prinz ideea: iepele e multiversu, că e mai multe. iar herghelia în care nechează hermenutic, e metauniversu ăla.
da, dom’le, estraordinar şi plenipotenţiar, cum de nu mi-a trecut pîn minte?
da’ acilica mă-ncurc niţel: „tinerii cu frunți inestimabile se orientează spre alte trenuri".
bine, bine... tinerii, cum ar veni, fincă e mai mulţi şi ei, este multiversu.
da, trenurilii, trenurilii, de ce e şi ele esprimate la plural! prin urmare, ce fel de metaunivers e ăla, care el trebuie să fie unu, da’ este mai mulţi? că io o ştiam p-aia cu cei patru evanghelişti, care eraoră doar doi. ori matale eşti cam pe dos. matale eşti blasfemică? te dai în contra religiei? aoleo! poate revii cu neşte „explicativisme”! că-mi place cum le zici. dorm cu „explicativismele” matale supt pernă. şi mă visez savant.
„Fără lest, fără verbiaj exagerat. Un poem bun poate fi asemuit cu o gleznă abia intuită sub faldul unei rochii de mătase ori de voal. Poemul nu trebuie să fie logoree, mnemotehnică, ştire, reportaj, etc”, mai zici matale.
şi asta... doamne, ce mi-a plăcut!!!
că şi „explicativismele” matale sunt ffoooarte laconice, adecă scurte şi la obect – nu tu ...ăăă, cum ’seşi?... „verbiaj”, nu tu „logoree”! – dom’le, ce bine e să le ştii pă toate! da. şi sunt tare limpezi şi concise „explicativismele”, ce mai. chiar dacă obectu e cît o plăcintă d-aia, monadică, metauniversală şi cosmopolită, dă să îndestulează fro dooj dă persoane şi mai rămîne şi pentru pisică!
ooo, dar să trec piste comparaţiunea cu „glezna miresei”!!...
cum le zici matale, tante, mai rar!
deeeci, poemuţa de mai sus e un „multivers monadic în sensul de mai multe universuri într-un text esenţă.” şi – fabiulossss!... e taman asemeni unei glezne de vergină, carele, în noaptea nunţii este fffoarte diafană şi ruşinoooasă, mie-mi spui!... adecă ceva dă genu: „bine, fă, tu nu eşti vergină”! „da’ ce, sunt eu vinovată că mă găsişi aşa tîrziu!”
acu, mnemotehic vorbind, asta e: glezna miresei era cam scrîntită, iar cu memoria sta prost! se mai întîmplă.
acuş am treabă. tre să dau cu zeamă bordeleză la pătlăgele.
mă mai îndestulez dîn plăcinta matale hermenăukă mai tîrliu.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-27 08:36:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vedeţi, domnule Peia? Dacă spuneţi unde aveţi dificultăţi vă pot ajuta. Când faceţi inferenţe, mai ales în spaţiul poetic, evitaţi principiul fluidelor, adică, al minimei rezistenţe şi maximei probabilităţi. Şi nu rămâneţi la prima vedere ori primul rezultat google.
Presupun că “multiversul” adică, “metauniversul” vă este limpede acum. Dacă priviţi textul în sens “monadic” îl puteţi înţelege ca pe o unitate spirituală indivizibilă, adică, unitară, redusă, structural vorbind, la poem. Acesta este sensul poetico-metaforic al sintagmei “multivers monadic”
Prin urmare, poetico-filosofic şi axiologic, un poem este o unitate spirituală indivizibilă (a nu se confuda cu subsistemele, strofă, vers silabă, semn grafic; acestea ţin de structura internă a sistemului unitar care este poemul; la rândul lor, pot fi analizate ca structuri unitare în alte planuri analitice) care poate oglindi (reflecta, cuprinde, conţine, etc) lumea. Aşa cum „monada” „ghindă” conţine toată pădurea iar „monada” „grâu” tot lanul. Şamd.
Coroboraţi cu:
MONÁDĂ ~e f. (în concepția diverșilor filozofi) Unitate indivizibilă, materială sau spirituală, din care este alcătuită lumea
MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)
Este clar? Sau mai clar? Dacă întâmpinaţi, în continuare, dificultăţi, nu ezitaţi: am o componentă SMURD-comprehensivă care vă poate descarcera şi ajuta!
În rest, domnule coleg, nu aveţi organ percetiv pentru astfel de texte. Asta este. Dar niciodată un agnozic nu ne va putea descrie parfumul unui crin imperial! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-27 06:55:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Mi-a scăpat o pârdalnică de cacofonie."(tante)
mai e o caofonie care v-a scăpat, doamna, dar nu-i nimic, axiologic vorbind, ce mai contează!
"ridi(că co)ada"
apoi,
cum sunt un încet la minte şi m-am împotmolit în această expresiune jănială "multivers monadic", sării iute la domnu DEX, ca să mă lămuresc cu monada aia (că, pe vremea cînd încercam să o pricep de la chiar domnu leibniz eram cam mititel, nu-mi încăpea-n tărtăcuţă!).
şi ce găsii în DEX?
MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea.
astfel încît tare aş dori să ne faceţi a pricepe cum vine aia: "multivers monadic"?!!
că io, limitat la cerbel cum sunt, aplicînd, in extenso, înţelesul filozofic la cel poetricesc, gîndii aşa: că unitatea indivizibilă a fulminantului poem, şi anume una aia miiică, mică, taman cît sexu dă furnică – adică un fel dă atom ceva mai zgubilitic, pretind unii mai pricepuţi – unitatea aia, zic, e mai multe!
dă unde mai trag şi următoarea concluziune: că dacă există „multivers monadic” – un fel de monada cu grămada, cum ar veni!... – apăi musai tre să eziste şi „unuvers monadic”. deci ăla ar cam fi monada monadei, nu? ai cam nemerit-o, ce mai. sunt o promisiune în cîmpu hermenuticii hermenăuce! păi, dacă am aşa tante prefesoară!...
„Ce urmăresc eu în poezie? Şi ce încurajez? Întâi noutatea şi unicitatea stilului. Apoi subtextul, conotaţiile, trimitele culturale, etc.” (tante)
acuma, ce urmăriţi matale în poezie, nu-i o problemă. problema e că nu prea reuşiţi să prinzi de pe urmă ce urmăriţi. mai ezact, o tooot luaţi pe enşpe cărări ocolitoare, care mai de care mai sofistike, şi, asemeni aşchiei lui bulă, care ocolea hambarul, gluga de coceni, coteţul, casa şi se înapoia al punct fix (!) – tot aşe şi domnia voastră intertextualistă. e dată naibii aşchia aia, ce mai!
apăi, nu prea mai am vreme de dxitracţie, dar o vorbă tot o spui:
teoria ca teoria, tante, da’ praftica ne omoară!
„Cel mai greu, în poezie, este să ai propria personalitate, propriul stil, propriul text.”, zici matale.
mie-mi spui?!...
da’ ce greu e să te abţii de la bătutul cîmpilor hermenăukăi!
banc scurt: cică, în rusia, munca e trudă şi ştiinţa e nauka!
parafrazînd: pe europeea, poezia e grea, iar critica e hermenăukă!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-27 00:18:05 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
apropos de politicieni, doamna Stefan, poate ne spuneti/comentati cate ceva despre taifunul de azi, am si eu o parere, dar ma tem ca-i alaturea cu drumul. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2014-05-26 21:09:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
îşi face prezenţa. Evident, îşi fac! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-26 21:03:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-a scăpat o pârdalnică de cacofonie. O semnalez acum. Trebuie, fireşte, eliminată. "simplifică concurența"
Ce urmăresc eu în poezie? Şi ce încurajez? Întâi noutatea şi unicitatea stilului. Apoi subtextul, conotaţiile, trimitele culturale, etc. Făcute cu inteligenţă şi o anume discreţie, fără explicativisme şi excesivă transparentizare. Fără lest, fără verbiaj exagerat. Un poem bun poate fi asemuit cu o gleznă abia intuită sub faldul unei rochii de mătase ori de voal. Poemul nu trebuie să fie logoree, mnemotehnică, ştire, reportaj, etc. Un poem trebuie să fie un multivers monadic în sensul de mai multe universuri într-un text esenţă.
Poemul de mai sus îmi place ca ansmblu şi pe bucăţi. Nu am timp să fac un comentariu aplicat dar, fără să fie o capodoperă, este un poem bun.
Percepţia axiologică poate ţine de apartenenţa la diverse curente ori şcoli de gândire de tipul europeea, onomatopeea, ignoreea, naiveea, şi multe altele!
dea cris, oricine ai fi, ai un stil aparte, recognoscibil fără mari eforturi. Nu scrii cu maşina de tocat carne şi nici cu raboteza. Scrii personalizat, subtil inteligent. Respectă orice punct de vedere dar mergi pe drumul tău. Se pare că ai dat de el.
Cel mai greu, în poezie, este să ai propria personalitate, propriul stil, propriul text. Care să fie inteligent, valid, subtil, şi nonimitativ. Câtă originalitate, atâta valoare. Dar fără artificialitate, fără ostentaţie, fără truisme. Fie şi dacă remarc doar, "șobolanii ar asedia până la roca mamă" şi originalitateaşi conotaţiile îşi face prezenţa. Textul de mai sus este un poem de atitudine socială, sarcastic, având nuanţe de pamflet şi, evident, în afara tiparelor obişnuite pentru mulţi.
Succes. Şi nu te lăsa copleşită.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-26 21:00:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ii rog pe editori sa stearga penultimul meu comentariu.
Atata timp cat au cenzurat comentariul domnului Rechesan. Multumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
dea cris la data de
2014-05-26 18:19:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pe bune? De obicei savurati H2SO4 sau H2CO3 ? Cred ca pentru dumneavoastra e tot aia. Va lasati dominat din nou de gena SRY. |
|
|
|
Postat
de catre
dea cris la data de
2014-05-26 17:59:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cum sa va spun,ma ghidez dupa:" Gandeste liber, gandeste creativ!"
Aceste comentarii, domnilor, sunt ca un pahar cu vin rosu, au efect fortifiant pentru mine.
Ma amuza nespus pH slab-acid al domniilor voastre.
|
|
|
|
Postat
de catre
dea cris la data de
2014-05-26 13:16:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exprimarile din acest text, caruia, mie cel putin, "nu-mi vine" sa-i zic poietrie, din varii motive, sunt bizare. Formularile nefericite abunda:"...ar asedia pana la...", "simplifica concurenta", "ridica coada", "sufera de -pnee" (?!) etc.
Cui foloseste incurajarea unor asemenesa bizarerii? Nimanui, dar mai ales autorului/autoarei (caci pseudonimul este la fel de bizar ca si textul). Iar expresia "frunte inestimabila" este fortata pana la dementza. "Inestimabil" are sensul de imposibil de evaluat, de "extrem de pretios". Ar fi de lamurit despre ce fel de frunte este vorba, nu de alta, dar ca sa fim pe deplin lamuriti. Am putea crede, bietii de noi, ca e bvorba de bietele iepe cu existenta luxurianta (alt termen folosit extrem de impropriu. Din dorinta de a soca, autorul/autoarea face sarituri extreme cu parapanta semantica, riscand sa-si franga aripile poetice. Nimic profund, insa, doar rizibil. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-05-26 09:03:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aaabolut clar! textul de mai sus este echivalentul unui foaaarte profund sistem filozofic, nu poate fi înţeles decît de către hermenuţii lu peşte. autorul poate să alerge pe cîmpii oricum şi oricît, el ştie ce spune. numai că unii cititori, subdezvoltaţi mintal şi neexperimentaţi în suppptilităţi speculative, nu au empatia necesară pentru a putea pătrunde în profunzimile insondabile ale ideilor expuse.
ce să-i faci, neşte amărîţi de novici şi ei!
se poate observa, în schimb, ce înghesuială de lectori pricepuţi este la comentariile pozitive provocate de text. cu argumentaţii aplicate, solide, competente! ceva dă să sparie gîndu'!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-26 08:44:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Orice cititor poate interpreta sau construi textul. Daca un cititor vine cu o interpretare ampla, sigur nu a avut timp sa caste sau sa fie invadat de urticarie,dar nu inseamna ca inca a inteles textul. Oricum ar fi, toti cititorii trebuie respectati. |
|
|
|
Postat
de catre
dea cris la data de
2014-05-26 04:47:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un limbaj ininteligibil, pretenţios, artifical, împotmolit într-un fel de simbolistică gregară. nimic nu-i coerent, totul e forţat, produs în vicioasă tradiţie post- avangardistă. împletiri stridente de noţiuni care se potrivesc între ele ca un anume obiect, cu rosturile prefecturii! genul ăsta de abordări textualiste compromit definitiv sinceritatea şi decenţa actului poetic, îl transformă într-un fel de retorică sforăitoare, pompoasă, complet nedigerabilă. vorba aia: citeşti şi caşti!
ce să însemne, spre pildă, „șobolanii ar asedia până la roca mamă”?
ce e aia „roca mamă”, în primul rînd? poate mama gheea, dar dacă ăsta-i habitatul bietelor rozătoare, de ce ar fi prilej de satiră? şi dacă mai vorbim şi de asediul nevinovatelor rozătoare, în fabulistica asta insipidă, chiar că ne ia cu urticarie!
„mirosul de suine cu euro ȋn servietă simplifică concurența”
aida, de! mai întîi, cum „simplifi(că co)ncurenţa” mirosul ăla? vorbă să fie, că înţelesu-i în „servietă”! poate că vor fi fiind folosite la contrabanda cu carne de porc servietele alea? să mori de rîs, nu alta!
apoi, „existenţa luxuriantă” nu este numai a „iepelor” ridicătoare de coadă. herghelegii care le întreţin duc o existenţă şi mai luxuriantă, ba chiar folosesc „iepele”, în chip de mijloace de destindere, relaţia stăpîn-sclav reiterînd aceeaşi milenară tendinţă a inşilor cu abundenţe ilegitime de a se folosi de restul muritorilor, prinşi în capacanele circumstanţiale ale existenţei. dar, trecînd peste asta, acest mod de by-passare a expresiei, prin trimiterea către ziceri populare, îmbinate cu sintagme festonate, se potriveşte fix ca nuca-n perete! parcă ai vrea să împerechezi papagali cu sconcşi şi să pretinzi patent pentru crearea unei noi specii!
„unii cu păianjeni ȋn buzunare scot fluturi pe gură
şi suferă de -pnee la microfon ȋn campanii electorale”
ce să-ţi spun! iote ce mai mîndreţe de fabulist care, cică, se exprimă poetic!
cine dracului umblă cu păienjeni în poznare, mai ales dintre cei la care se face aluzie? ce vor fi fiind? colecţionari de arahnide? dacă sunt, atunci folosesc şi ei, ca tot omul pasionat de aşa chestiune, un insectar, nu se hazardează în a-şi burduşi buzunarele cu material zoo.
aaaa, ştiu, vine tante hermenika să-mi iesplice cum că acilica e vorba dă chestii suppptile, de simbolistici rafinate, de intertextualilzări, de întrepătrunderi şi rezonanţe elevate, de una, de alta, că numai ăia cu glagorie pot percepe astfel de echilibristică expresivă, nu neşte proşti ca noi! mda, mda, cunoaştem!
apoi, că suferă ăia cu campaniile electorale de sughiţuri pneice la microfon, chiar că e o găselniţă nemaipomenită, de o originalitate absolută, n-avem ce zice.
„tinerii cu frunți inestimabile” (!!!!)
oooauuu! ai că de aşa ceva chiar că n-am mai auzit!
inestimabilă stimabil(ă) poet/poetesă, lasă-ne! că or avea tinerii ăia frunţi, nu e de contestat, anatimia-i imparţială în privinţa asta. dar că sunt şi „inestimabile”, apoi asta-i de hazul posteriorului!
în logica aceleaşi expresii, ar urma că sunt şi „tineri cu frunţi”... stimabile! să fie antonimul fizionomic al „inestimabilităţii”?
oh!
„nu ne caracterizează cabotinismul din respect pentru posteritate
sângele din ’89 ar trebui să reflecte o cupă cu şampanie.”
pe cine nu „ne” caracterizează cabotinismul ăla? pe „noi”, carele facem excepţiune serafică de la regulă? şi cîţi de puţini „suntem”? poate e vorba de elita adînc cugetătoare şi, mai ales, doldora de „morală”, elită mult ridicată-n slăvi de chiar elita însăşi? anume dintre aceia care fac radiografii cardio/copro/culturale, pentru uzul lămuritor al „posterităţii”? gen kakapatievici? sau liichenievici, preşievici, kaconskievici, etc.? că parcă aşa am înţeles de la prozeliţii lor, că ei esteră esenţa, spuma, caimacu omenirii celei pervertite!
în fine, dacă sîngele din 89 ar fi prilej de sărbători udate cu şampanie, ne-am lămurit cum stăm cu simbloistica holistică (derivată de la hol!) a poetului/poetesei anonime, căci, pe aici, se paortă intens anonimatul, ca o dovadă supremă a curajului şi tăriei de caracter ce “ne” caracterizează.
pe “NOI”, ăi puţini, da’ bine eugenizaţi!
ba, încă, şi poieţei, pe deasupra!
ps: e pierită tante după limbaje umflate cu pompa, pierită rău, cade-n extază cînd dă peste un vociferant din ăsta, în doi peri!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-05-25 14:20:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sa lasam timpul sa fie decident. In literatura,si nu numai, oamenii n-ar trebui impartiti pe criterii: sex, religie,etnie, profesie, activitate literara( premii literare), varsta, rasa etc. Mesajele textelor trebuie sa fie ca un tatuaj definitiv in sufletele oamenilor. Multumesc pentru intelegere. |
|
|
|
Postat
de catre
dea cris la data de
2014-05-25 10:42:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un bun şi original poem de atitudine socială. Ne spui mai multe despre tine dea cris? Ai un stil propriu şi, în opinia mea, ai confirmat. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-25 02:26:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În context nu trebuie utilizat "datorită" ci "din cauza"
"cabotismul"? Ce este? Poate "cabotinismul".
În rest OK. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-05-24 21:58:05 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|