FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
DESPERADO
Text postat de adrian mihai
am sfredelit cu grijă infinită
și am săpat, din greu, mai rău ca-n mină,
în întuneric-beznă, nu-n lumină,
să-ți sfâșii pulpa, poama mea iubită!

nu cred că am, de-aceea, nicio vină
că oamenii, cu scârbă, mă evită,
de parc-aș fi fântână otrăvită
când năvălea oștirea sarazină...

a dracului de viață împuțită!
și ce obraji cu groase epiderme
au unii care lumea o incită

formându-i , într-atât, convingeri ferme,
de nu vrea nimeni, totuși, să mă-nghită?
(plângea, în mărul ionatan, un vierme...)


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Bineinteles ca este un sonet bine scris, fiindca ce altceva se putea astepta de la finul meu!

p.s.
Domnule Adrian Mihai,
Bine ati revenit!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-05-20 18:53:40
         
 
  mi se pare un sonet anecdotic atent construit si foarte curat, ca sa zic asa. am impresia ca in versul 11 mai trebuie o virgula, dar n-as baga mana-n foc. vot.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-05-20 18:24:42
         
 
  Vot.

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2014-05-20 13:54:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE