|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tot ce trebuie sa stii |
|
|
Text
postat de
eva popescu |
|
|
Se uita la ea cum soarele îi învăluia corpul. Stătea întinsă pe pat şi părul îi aluneca într-o parte. Era blond şi soarele îl făcea şi mai strălucitor. Privea în depărtare sau în direcţia lui. Nu ştia sigur. Dar i se părea că femeia asta matură tolonită nepăsător pe pat, în hainele ei cele mai bune era probabil cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată. Erau picioarele subţiri acoperite de blugi sau o cută a bluzei care îi aluneca pe la mâneci sau poate moliciunea părului ei. Era ceva. Dar nu ştia ce anume. Isabel îl evita sistematic. Isabel era frumoasă şi stranie. Emana feromoni.
In camera lui, mai târziu, Luca citeşte tratate de anatomie despre trupul femeii. Caută informaţii pe net, romane vechi despre sentimente şi sexualitate. Vrea să înţeleagă ce se întamplă când un bărbat şi o femeie rămân singuri. Vrea să se apropie de Isabel. Vrea să simtă bubuitul inimii în afara lui. Bineînţeles că e ceva prostesc şi absurd. Isabel are 27 şi el 14 ani. Diferenţele astea sunt întotdeauna notabile. Şi diferenţele contează foarte mult, mai ales când tatăl lui Isabel, domnul Dragomir, e chirurg şef la Spitalul de Urgenţă, iar el este totodată şi tatăl lui Luca. Lucrurile sunt abstracte iar conceptele lasă loc de interpretări.
Uneori Isabel iese la petreceri şi mai aduce câte un băiat acasă. Cu toate astea Isabel nu este căsătorită. Este ceea ce se numeşte fată bătrână. Dar Isabel nu este de fapt bătrână. Corpul ei este elastic şi se mulează foarte bine în haine. Intr-o zi, când era mai mic, Luca l-a întrebat pe un prieten de-al Isabelei ce înseamnă să fii iubitul cuiva. Istvan încurcat şi cu un glas misterios i-a spus că a fi iubitul cuiva înseamnă sa iei în braţe o fată şi să o săruţi. Luca ştia că nu este adevărat. Că trebuie să fie mai mult de atât, pentru că atunci când te îmbrăţişează o fată e ceva sfâşietor. Lui Luca i-a venit să plângă.
Luca are dormitorul lipit de cel al lui Isabel. Când iese seara la baie vede o dâră de lumină ieşind de sub uşă. Uneori vede şi o umbră. Picioarele lui Isabel goale, tropăind pe podea şi în inima lui totodată. O aude cum se uită la filme horror toată noaptea. Ţipătul lor trece prin pereţi. Până la Luca care se face mic. Oricum ştie că este acolo, imobilă, în patul ei, pe jumătate dezbrăcată, cu simţurile adormite.
Când mai stau târziu seara în living în serile de iarnă, uitându-se la patinaj, Isabel bea lapte dulce. Lui Luca nu i-a plăcut niciodată patinajul. I se pare un sport extrem de plictisitor- dar se uită pentru că îi place lui Isabel. Nu înţelege de ce trebuie să existe două concursuri pentru fiecare probă: calificările şi pe urmă concursul propriu zis. Şi Isabel moare după patinatori. Dar nu contează foarte mult dacă stă măcar câteva ore foarte aproape de Isabel. Oricum Isabel miroase în felul acela. A dragoste. Iar mirosul ăsta nu se găseşte oriunde. E ceva foarte rar, înnebunitor.
Chiar dacă este mai mic, Luca o cunoaşte pe Isabel. Isabel zâmbeşte rar şi e labilă psihic. Isabel e ca o felină poate să îl facă praf într-o secundă. Simte asta. Isabel nu se poate ataşa de bărbaţi pentru că îi este frică. Şi pentru că aşteaptă o experienţă. Ceva mai mult. O chestie definitivă care să o schimbe. În urmă cu un an, în octombrie, Isabel a descoperit un nodul la sânul stâng. L-a văzut şi domnul Dragomir. S-a speriat foarte tare. Şi doamna Dragomir a făcut cancer la sân când era de vârsta Isabelei(era deja mamă). Isabel şi-a facut multe analize. A plâns. Dar nu era cancer. Cancerul s-a amânat cu câteva luni sau câţiva ani. Dar Isabel tot nu zâmbeşte.
Luca s-a gândit mult la această chestiune, cum va fi când va fi. A gândit-o în cel mai mic amănunt. O va lua în braţe, poate chiar atunci pe canapea, cand vor privi la patinaj. O să o ţină în braţe un timp. Mai mult sau mai puţin. Nici el nu ştie bine cât. Şi pe urmă va face cum a văzut pe net, când a prins un calculator fără filtru. Lucrurile alea sinistre. Dacă asta înseamnă dragoste el o va face. Se gândea cum pot să aibă lucrurile alea vreo însemnătate sau legătura cu dragostea. Dar daca ei îi place asta. O va face. Şi vor uita de cancer şi de tot. Oricum el o să o iubească aşa bolnavă când va fi.
Luca s-a gândit că Isabel e foarte fragilă aşa şi nebună când iese cu toţi băieţii ăia. Şi toţi vor aceleaşi lucruri. Iar ea se îmbracă cu hainele alea mulate şi poartă lanţuri lungi de argint care îi ajung până la abdomen. Şi abdomenul ei este mereu descoperit, un spaţiu larg între blugi şi tricouri. Se suie uneori pe fotoliu dansând provocator şi câteodată fumează câte o ţigară mentolată. Îşi aprinde bricheta cu un zgomot şi trage fumul cu nesaţ în piept. Toţi ştiu că Isabel o să moară de cancer ca doamna Dragomir. Şi ea ştie. Cancerul nu e ceva cu care să lupţi. Dacă eşti însemnat o paţeşti. Cancerul poate fi chiar purificator câteodată.
Luca a fost cu domnul Dragomir la facultate şi a văzut un cadavru. El predă şi Anatomia la studenţi (pe lângă postul de chirurg). Era o femeie disecată întinsă pe o masă. Domnul Dragomir era liniştit şi le explica pe unde vine aorta si vena cavă si restul vaselor. El s-a gândit la femeia asta. Şi i-a părut rău de ea. Apoi s-a gândit cum ar fi să facă dragoste cu ea. Şi i s-a făcut rău. Sunt gânduri ciudate care îi trec prin cap lui Luca şi nu le poate controla. De exemplu într-o zi a văzut o femeie în tramvai. Era gravidă în luna 8. Şi el a avut un impuls să o lovească. Direct în burtă. Ar fi vrut să se dezumfle ca un balon. Domnul Dragomir nu ştie asta. Probabil că l-ar închide într-o casă de nebuni. Nu ştie nici că o iubeşte pe Isabel. Că nu-i pasă de genele ei, de genele lor şi de posibilul ei cancer.
Făra dragoste nu poţi să trăieşti. Fără dragoste nu există alinare. Tam tam. Asta o să îi spună. Când vor fi ei doi singuri, în situaţia aia. Aşa o să îi spună şi Isabel o să fie fericită.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
PS. Nu este locul unor dezbateri teologice aici. Şi, credincioşi ori atei, în opinia mea, ar trebui să avem un respect faţă de religie. Chiar dacă, în viziunea, demonstrabilă a ştiinţei, fosforul alb pare a sta la temelia unei, unor "minuni".
De ce trebuie respectate convingerile religioase ale oamenilor? Pentru că ele ţin de latura profundă a structurii şi personalităţii umane. Şi, aşa cum respectăm omul ca fiinţă anatomo - fiziologică şi psiho - sociologică tot aşa trebuie să-l respectăm şi din punctul de vedere al convngerii sale religioase. Ca o condiţie a existenţie ori necesităţii coexistenţei paşnice pe planetă. Altfel deschidem cutia Pandorei şi putem da frâu liber tenebrelor talibanice. Asumarea concepţiilor religioase sau eliberarea omului de credinţe sunt acte de profundă individualitate.
În plus, religia a fost secole de-a rândul un fel de coloană vertebrală a unităţii neamului. Şi, fie şi numai pentru aceasta, ar trebui respectată.
De aceea, repet, nu aici trebuie să realizăm dezbateri teologice. Sunt extrem de multe site-uri specializate unde ne putem manifesta pe această temă.
Aici, evident, în limitele regulamentului, putem aborda problematica din punct de vedere literar sau ca reverberaţie având conotaţii literare în viaţa omului. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-25 08:29:29 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Autoarea bate campii. Fara gratie si fara talent literar. Punct." KV. O opinie. Pe care o respect dar, pentru cele spuse mai jos, evident, nu o împărtăşesc.
Textul de mai sus, fără a fi o capodoperă, cu toate micile greşeli, pe care ar trebui de urgenţă să le corecteze, este un text bun. În analiza unui text, oricărui text, trebuie văzute originalitatea, abordarea şi problematizarea subiectului, coerenţa şi validitatea şi, nu în ultimul rând stilul. Iar acest text îndeplineşte, în viziunea mea, toate aceste criterii.
"Va rog respectuos sa-mi precizati daca ma considerati inclus in aceasta lista"KV. Răspuns: nu. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-25 08:12:50 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ps. acu dacă mă asiguri că între tine și val navara nu e nimic, zic și io că Harmodius și Aristogeiton era hetero. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-24 23:56:19 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
nu, latunski, nu voi a a te atrage-ntr-o capacană hurmuzachiană, era doar un șpriț de glumă... chiar dacă scriu satire bunicele îmi permit uneori luxul să fac cîte-o glumă năroadă, ai vreo problemă?!
ce să zic, nu ești ultima echidnă, tigru tasmanian, ornitorinc literar asta e sigur și ți-am dat deja rezon. da, probabil că stînd și persistînd în astfel de atitudini ”scrie doar despre cele bune” nici Oedip, nici Legăturile primejdioase, nici damele lui Brantome, Decameronul sau sadismele marchizului nu s-ar fi scris. ceea ce vis-avis de tecstulețul de mai sus, cu tot cu steaua ta de comisar roșu-aprins, îs toate niște repere de neatins. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-24 23:49:10 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
err: îngeraşii... îngeraşii, de!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-24 16:11:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
aşa, ca o paranteză, nu musai ironică:
de cîte ori mi se pomeneşte numele Margueritei Yourcenar, de a cărei "piatră filozofală" am fost încîntat cîndva, mă cuprinde un rîs vinovat! de ce?
la noi, în sat, era o vorbă, care califica pe cineva ce se cam repezea la treabă aşa, fără să chitească un pic mai 'nainte: "diha, mărgărito"!, i se zicea, pt a-i tempera elanul exagerat, făcîndu-se aluzie la o iapă, probabil mitică, a cuiva, care se repezea-n ham cînd nu prea era nevoie. şi-atunci era strunită din zăbală şi vorbă. ori margherita noastră - bipeda, de - avea, pare-se, neşte elanuri olecuţă cam lesbiene, deci biblice! că multe iubiri ruşinoase mai întîlnii şi pe-acolo, prin sfinţenia de carte, eu, băiet cu educaţiune pudică, curat ţărănească, şi anume care ţinea morţiş că îngeraţii - mînca-i-ar mama şi tata! - se fac prin comuniunea, mai puţin sfîntă dar sănătoasă, dintre un bărbat şi o femeie! fie ea şi pe snopii din vremea secerişului, iar nu pe divanele elevate ale persoanelor supppţiri !!...
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-24 16:09:24 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dar e ciudat, e foarte ciudat, credeam că dacă sînt pe un sait literar și convențiile sînt aidoma. Îmi pare rău că sînt doar ultima găină de pe acilea. Nu cred că că pot să mă exprim la justa altora valoare. Sigur că n-am greșit ținta. Doar că n-am concurat la valorile europeene. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 16:02:44 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gaspadin Recheșan, Eva-i soru-mea, bre! Și tu crezi că eu trebuie să trec la finalizare, precum Amnon, ăla din Biblie? No, că acum mi se contabilizează și visele adolescentine ale lui Luca. Hallal! Cred că faci ce faci doar pentru a-ți satisface apetitul de contradicție. De mult vrei să intru în mocirla bălăcărelii hurmuzenistice. Never, gaspadin, te-am „citit”. Talentul domniei voastre este mult peste posibilitățile mele de a-l depăși. N-an=m sevă pentru așa ceva. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 15:20:30 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gaspadin Recheșan, Eva-i soru-mea, bre! La care mă gîndesc incestuos. Ai ceva contra? |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 15:07:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
e clar, gaspadin eva asta a lui popov, e nepoata de frate a ninei l. şi te-a uns c-un laptop marca soyuz, o copie necenzurată a peliculei xxx "maica odă soldatului" şi un antal de basamac de perje! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-24 14:49:01 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Drept pentru care am să mai renunț la o steluță de pe capela mea de comisar sovietic. Trăiască secera pictorului Grigorescu și ciocanul zeului Thor! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 14:34:00 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Și, referitor la textul de mai sus, chiar că-i ceva de el! Problema ta nu-i că nu gîndești ca Luca, e doar că nu ai gîndit niciodată ca el, la vîrsta lui. Nu mă determina să spun mai mult. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 14:31:06 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
„Fii fara grija, Latunski, cand vom trece (unii, mai devreme, altii, mai tarziu, Slava Creatorului!) dincolo, vom afla totul, chiar daca nu se stie la ce ne va folosi”
Păi, mai e ceva de spus? Că eu nu știam cum să încleiez (că de lemn încleiat e logosul universal) această dispută prietenească, „sine ira et studio”. Bogdaproste! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 14:23:24 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
a, şi nu putem "conchide, odata pentru totdeauna,"!!
chiar nu putem.
fie şi pt simplul fapt că suntem oameni raţionali!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-24 13:36:59 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"lumea nu putea sa apara din nimic," (k.vianu)
faceţi rost de "taofizica" lui fritjof capra şi lăsaţi-vă dus de raţionament. ajungi să crezi şi asta, domnu vianu! dacă nu ai tendinţe habotnice şi nu iei totul ca pe o ipoteză, un fel de: hai să vorbim că n-avem ce face. la fel ca şi relilgia, în ansamblul ei.
deci, pardon!, dle vianu, "confuziile" mele, tranşate sever de către sistemul dv. de valori, se înscriu perfect în sfera rezonabilităţii sănătoase, a incertitudinii.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-24 13:35:58 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bun, si, ca sa conchidem, odata pentru totdeauna, mie mi se par suficiente revistele porno pentru "educatia" tineretului, nu mai e nevoie sa se insiste si in literatura pe tema devierilor comportamentale legate de sexualitatea umana. Care e complexa, de acord, dar de ce sa nu incurajam (sic!) normalul? De ce sa scoatem paduchii in frunte? Ies ei singuri, dupa prostul lor obicei! Daca exista Binele si Raul, pe care Creatorul le-a considerat necesare echilibrului lumii, suntem liberi sa alegem una din cai, cu mentiunea ca Raul se face usor, iar binele cu mari eforturi. Asadar, pentru ca binele este handicapat din start, avem datoria sa-l promovam, pentru ca Raul se promoveaza singur. Ce dracu e asa de greu de priceput? |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-24 11:11:22 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Autoarea bate campii. Fara gratie si fara talent literar. Punct. Fii fara grija, Latunski, cand vom trece (unii, mai devreme, altii, mai tarziu, Slava Creatorului!) dincolo, vom afla totul, chiar daca nu se stie la ce ne va folosi atata cunoastere dintr-odata, fara maini si fara picioare, adica fara influenta asupra lumii asa-zis materiale.
Pe mine nu ma intersecteaza cum arata Doamne-Doamne, daca are adica si el "toate cele la locul lor", conform cu "dupa chipul si asemanarea..." ci faptul ca lumea nu putea sa apara din nimic, necum cuvantul si constiintza binelui si a raului, care desi nu se vad se manifesta. Omul mi se pare a fi, simultan, culmea splendorii si culmea abjectiei, ca si tie, numai ca eu inteleg, sdpre deosebire de tine, de ce e nevoie de doua talere la balantza. Nu, Latunski, nu exista extraterestri sau nave de-ale lor, atata timp cat nu le-ai vazut aterizand la Casa alba sau la Cuca Macaii, in judetul Gura-Vaii. Daca o fi fost voia Lui sa-i creeze, El i-a asezat, sunt sigur, la distante cosmice convenabil de mari, astfel ca fratii nostri galactici sa nu ne calce never pe bataturi pe noi, si nici invers. De ce? Pai, daca intre noi ne avem precum cainii, si ne smulgem unii-altora bucatica de la gura si femeile din mana, ia gandeste-te cam cum s-ar purta doua specii diferite genetic, cum presupunem c-ar fi acei extrauterini? Nu, Dumnezeu, oricum sau orice o fi El, a facut lumea dupa matura si indelunga chibzuintza, altfel n-ar putea sa se eziste pe lume alde Cioaca, epigramizdul raspopit, Bacilica dilie, cea mestera la facut cozonaci si altii, ejusdem farinae. Pai, zi si tu, nu e splendid pe lume? |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-24 10:52:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
„Domnilor editori, nu vă lăsaţi manipulaţi de acest tip de şantaj machiavelic şi tăiaţi în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impoliteţe. Este o blasfemie!” (em. cristescu)
waw! waw! waw!... da’ un rug instalat în curtea evropeică, spre a fi traşi în frigare „şantajiştii” „blasfemicii” „propensiunicii conflictogeni”, nu ar fi apppsolut necesar, dom’le? păi, cum s-ar fi putut menţine credinţa a dreaptă, inchizitorială, dictată de popii cei îndrituiţi a judeca ce e bine şi ce e rău pe lumea asta? o, god, şi ce furtuni dogmatice au stîrnit heliocentriştii, pe vremuri! cum fu giordano „blasfemicul” scrădit la focul purificator al credinţei popeşti!
ce e drept, „tăiatul în carne vie”, cristescian (poate cristic?!) e ceva mai blînd, da’ eu, spre ex., aplecat mai mult spre plăcerea conflictogenică, aş prefera şi ceva sare pe tăieturile corijatoare.
dom’le, eu zic să-i echipezi pe nenea editorii cu cevaşile tichiuţe ascuţite pe scăfîrlie şi cu nişte macete din tantal, să ia hotărîri incisive şi fiabilitate maximă la inciziuni.
„El, acest text, poate zgâria oarecum, percepţiile timpaniene ceva mai talibane.” (tot onor torquemada!)
ai putea să ne explici, onorate domn, cum pot fi zgîriate neşte percepţiuni? că parcă nici metaforic nu prea merge. abia timpanele putînd fi – tot metaforic, desigur – deranjate de atare intruziuni semantico-kristo-derridiene!
„De aceea spun eu; citiţi, citiţi marii scriitori, citiţi capodoperele. Dar nu scrieţi niciodată ca ei.”
păi, unii dintre noi citirăm, dom’le, da’, iote necaz! pîntre ăia mari se află şi cei trecuţi de Înalta-Vă Autoritate Diriguitoare pe lista celor interzişi! ce ne facem? p-ăia mari, da’ neagreaţi de către gusturile dv., de „prejudecăţile” dv. literare, îi aruncăm la coş?
„Ce regret este că mulţi tineri au foast speriaţi de prejudecăţile unora cu privire la literatură.” (derrida din bucureşti!)
păi, cum ’sei mai sus, sunteţi unul cu astfel de prejudecăţi, dom’le! ştiţi, chestia aia „eco”, de care vă tot cramponaţi, e tot o prejudecată, fir-ar! şi, culmea! una care-i inhibă pe ăi tineri, care-s departe de a mai fi îngeraşii pe care-i invocaţi dv., în lungile puseuri criticiste de pe aici! şi, probabil, de pe la catedra pe care, cu onoare, o ocupaţi!
„Scrisul presupune ORIGINALITATE.” (derrida eco-loco)
păi, în ce ar consta „originalitatea” pentru care, văd, ne dăscăliţi? se limitează ea, cumva, la aprecierile exclusiviste ale dv.? la gusturile dv.? că, dacă ne tot vorbiţi despre aiasta, cu atîta patos, înseamnă că aveţi capacitatea evaluatorie de a o face. ori, după cum judecaţi textele poetice, în lungile dv. poliloghii semantico-intertextualiste, şi, mai ales, după cum le produceţi, numai de aşa ceva nu poate fi vorba. pe scurt: sunteţi caduc, vetust, banal. iar cînd încercaţi să ieşiţi dintre ostreţele pe care vi le-aţi tras singurel în jur şi săriţi pîrleazul prin vecinătăţuri, adică în modernităţi cam abrazive, odată vi se rupe lancea sanchopanzatică în două, şi vă treziţi vorbind despre cai verzi!
rezumativ: dom’le, şi faptul că încercaţi să impuneţi direcţii şi să sancţionaţi deviaţiunile tematice – chipurile, democratic! – tot cenzură se cheamă că faceţi.
zo! chiar şi iniţiatorii de şcoală literară făceau acelaşi lucru! aşa că... mai înmuia-ţi-o!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-24 10:37:41 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
precum rabi low din lvow între doi împricinaţi, aş zice "amîndoi aveţi dreptate!" dar cum de curînd aflat-am că apocrifele-s scrise iniţial în coptă v-aş coace de mai mare rîsu'.aşa că mă reîntorc spre text. ăsta, nu ăla biblic. cred, io, că marea nemulţumire a dlui Kosta vine, nu atît din subiectul propus ci din faptul că autoarea dezinhibată sau nemotivată nu propune o alternativă literară în imaginii ţîncului prezumtiv incestuos, nu vine cu un contrapunct al unei iubiri sănătoase. cît despre ceea ce afirmă gaspadin latunski, dincolo de aparenta persiflare a textului biblic, nu văd decît deschiderea spre lumesc, homo sum, nihil humani a me alienum puto ceea ce io traduc oameni suntem, nimic din omenesc nu ne pute! :)) |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-24 10:02:15 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Iar la acuzația că sînt ateu, răspund că nici eu nu știu ce (cum) sînt. Nu pot crede că Universul a apărut din nimic, deși chiar și evoluționiștii afirmă cevașilea pe-aproape. E posibil să nu aflăm niciodată adevărul. Ce știu cu siguranță este că sîntem niște sugari părăsiți în scara unui bloc, fără nici un bilețel, că nu știm cîte zile avem de la naștere, cine-i mama, cine-i tatăl. Mai știu că religiile sînt necesare, altfel cei mulți și săraci cu duhul ar lua-o mai la razna decît cei care care-și pun întrebări. Mirarea mea se răsfrînge asupra faptului că unii dintre pretinșii credincioși nu știu nici măcar ce sărbătoresc ei la Crăciun, la Paște. Hallal cler și educație religioasă!
Dar, imaginați-vă o navă extraterestră aterizînd în fața Casei Albe, sau în Piața Roșie, imaginați-vă că ocupanții ei ne-ar dezvălui toate și adevăratele taine ale Universului. Ar fi necesar să rezervăm un continent doar pentru ospicii.
Și chiar mărturisesc că Biblia mă fascinează. Pe drept cuvînt că nu există carte mai de valoare. Cîtă poezie există în „Cîntarea Cîntărilor” și în „Psalmi” nu găsești la nici unul din marii poeți universali. Cîtă înțelepciune laică, liber-cugetătoare, atee găsești în „Ecleziast”, n-o să afli nici la Schopenhauer, nici la Nietzsche.
Dar, cum pot să cred eu, necondiționat, că onor Creatorul a dictat și grozăviile,masacrele, crimele, violurile, canibalismul chiar; cum pot să cred că Mîntuitorul a existat dintotdeauna în „treimea sfîntă”, apoi brusc, vine și schimbă placa în iubire, toleranță, iertare și-alte cele. Mă chinui să repet „Tatăl Nostru”, dar nu mă pot abține să mă întreb de ce (și de către cine) trebuie să i se sfințească numele. Cumva, de către Înalt Preasfințitul? Apoi: „nu ne duce pe noi în ispită”. Adică, întîi ne duce în ispită, pentru ca apoi să ne mîntuiască? Asta nu-i o logică perversă?
Dar, foarte puțini își pun asemenea întrebări. Și nici nu mai scot altele pe interval, chiar și pe aceste nu le-aș fi făcut publice, doar că de la unii mă așteptam la o mai mare flexibilitate. Amin.
|
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 09:15:12 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Citind si neintelegand ce citesti, domnule Latunski, poti ajunge sa crezi ca Biblia promoveaza incestul ca fiind o atitudine sexuala normala. Caci, iarta-ma, dar eu asta inteleg ca vrei sa spui alaturand cele doua texte. Si nu te cred in stare de naivitate. Nu trebuie sa fii expert in teologie ca sa intelegi. Dar daca ai ales sa fii liber cugetator, de ce sa te mai obsedeze textele sacre?
Altfel, sa traiesti si sa fii sanatos, eu polemici cu tine nici nu vreau si nici n-as putea purta, si tu stii bine de ce. Kosta |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-24 09:13:01 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Sunt câţiva membri care folosesc strategia victimizării şi a acuzelor nefondate, pentru a se face remarcaţi, a produce disensiuni pe site şi pentru a-şi alimenta propensiunea conflictogenă."
Va rog respectuos sa-mi precizati daca ma considerati inclus in aceasta lista. Altfel, confuzia poe care o creati cu aceasta afirmatie va spori si mai mult aproape-resentimentul meu fata de ce se intampla pe site de la o buna vreme incoace, de cand au navalit (acesta este cuvantul!) aici o seama de ipochimeni, care n-au prea multe in comun cu literatura, poate doar cu litera-tura-vura. si toate acestea de dragul entropiei. Al l;ibertatii devenite libertinism. Chestie la care nu ader si cu care nu voi fi niciodata in consens, fapt pentru care ma si manifest in sensul aratat de dvs, si ar trebui sa ma lasati s-o fac, in numele aceleiasi libertati pe care o clamati cu atata inversunare. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-24 08:57:57 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce-am zis eu, si ce ati inteles dumneavoastra! Eu am zis ca n-ar trebui sa scoatem la lumina, sa evidentiem devierile, de orice fel ar fi ele. Mai ales cele sexuale. Pofta lubrica a adolescentului pentru sora lui nu mi se pare un subiect demn de luat in seama din punct de vedere literar. Pe de alta parte, mintea care naste asemenea aberatii nu mi se pare tocmai "kosher", daca se intelege ce zic. Nu, pe Europeea nu este cenzura. Exista numai postatori de mana a treia, care, orice-ar zice sau orice-ar face, sunt "nomina odiosa", pe cata vreme exultestii spirtuali si alte minti turmentat-diabolice tre' sa sara rau de tot calul pentru a fi bagati in seama ca delincventi ai regulamentului ioropeic. Oare, de ce? Mister. Ca nu exista texte egale ca valoare? Corect. Dar ca se incurajeaza productiuni slabe si agramate, de dragul incurajarii tineretului creator, de dragul libertatii duse la extrem? Corect si asta! De ce va inflamati? Da, mi se pare scarbos sa vorbesti de dragoste, care e cel mai inaltator sentiment omenesc, dar sa te gandesti de fapt cu pofta la ce i-ai face sora-ti. Nu vi se pare nimic in neregula? Nu credeti ca o autoare tanara ar trebui sa inceapa explorand alte alea? Ma rog, daca eu sunt "taliban" ma multumesc cu eticheta, dar ma gandesc cu groaza la eticheta voastra. Cam ce ar trebui sa scriem pe ea? Faceti, va rog, un efort de imaginatie. Nu le serviti autorilor incurajandu-i pe calea aceasta, a amatorismului agramat si lubric. Cat despre acuzatiile pe care mi le aduce Latunski, m-am obisnuit ca el sa ia in deradere scrierile sfinte si nu ma mai ostenesc sa-i ofilesc atitudinile. Biblia insa vorbeste de cu totul altceva decat ati inteles dumneavoastra, iar pe domnul Peia, care confunda abitir credinta cu popii, l-am iertat de mult, ca nu stie ce spune. Sa va fereasca Dumnezeu sa aflati pe propria piele de ce ar trebui sa credeti. Atat. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-24 08:51:10 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Onoratei doamne Stefan nu i se poate reprosa starea in care se afla Revista Europeea." Kosta Vianu
Nu contest că sunt publicate aici şi texte slabe şi comentarii foarte slabe. Însă pentru aceia care cunosc şi înţeleg spiritul atelierului, acela al prevalenţei celei mai importante valori ale spiritului uman "dreptul la liberă exprimare" asupra valorii textuale, "starea în care se află Revista Europeea" este una firească. Ba, aş spune, chiar foarte bună. Tot mai mulţi membri înţeleg să publice aici simţindu-se liberi şi putând aborda orice subiect respectând, din propria voinţă şi conştiinţă, minimele cerinţe de exprimare civilizată într-un spaţiu public. Cerinţe care ne fac, unii altora, comunicarea suportabilă. Sunt câţiva membri care folosesc strategia victimizării şi a acuzelor nefondate, pentru a se face remarcaţi, a produce disensiuni pe site şi pentru a-şi alimenta propensiunea conflictogenă. Şi care încalcă periodic Regulamentul. Însă Atelierul are mijloacele informatice necesare pentru a ţine situaţia sub control. (O paranteză. Rog editorii să nu mai valideze niciun text sau comentariu în care cineva îşi va mai permite să ne acuze de cenzură folosind strategia ticăloasă: eu încalc regulamentul şi-ii acuz apoi că mă cenzurează. Îi complexez astfel şi ei pentru a scăpa de posibila anatemă, îmi vor valida textele ori comentariile acuzatoare. Mefistofelică strategie care, am văzut, asupra unora, mai slabi de înger, are efect. Nu de alta daar unii membri, poate mai puţin familiarizaţi cu tehnicile de autoapărare în raport cu tehnicile de manipulare, chiar ar putea lua de bună ideea cum că aici există cenzură. Şi ar putea fi influenţaţi în a legitima conceptul! Domnilor editori, nu vă lăsaţi manipulaţi de acest tip de şantaj machiavelic şi tăiaţi în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impoliteţe. Este o blasfemie!)
Freud, domnule Kosta a abordat problematica despre care vorbiţi, din punctul de vedere al psihiatriei sau psihologiei. Textul de mai sus o abordează din punct de vedere literar. Şi nu o face rău. Şi nimeni nu-i poate interzice să o facă. Faptul că subiectul vi se pare "scârbos" nu poate fi un argument în a interzice abordarea sa literară. Om sunt, spuneau latinii, şi nimic din ceea ce este omenesc nu îmi este străin. Ori literatura, în principiu, are ca obiect discursul organizat şi ficţional despre tot ceea ce este omenesc. Important este cum este realizat acest discurs. Iar textul de mai sus a făcut-o elegant, inteligent, într-un limbaj ecoliterar şi fără a cădea în scabros, lubric, mizerabilism, etc. Cel mai apropiat exemplu care mi-a venit în minte, cu privire la tratarea literară a unui subiect neconform paradigmei sexuale a normalităţii, a fost "Alexis"-ul Margueritei Yourcenar. Regret că volumul este răvâşit pe undeva prin biblioteca mea şi deşi am pierdut aproape o oră căutându-l nu am dat de el. V-aş fi redat câteva pasaje. Cât priveşte "confuzia" pe care o invocaţi, mă tem că domnia voastră confundaţi autoarea cu personjul. Ceea ce, literar vorbind, nu este recomandabil. Cel puţin în cazul de faţă. Lecturând acest text, nimeni şi nimic nu vă dă dreptul să interogaţi, acuzator, autoarea astfel: "Atat sa mai insemne iubirea pentru dumneavoastra?" Vă rog, cu toată deferenţa, distinse coleg, să încercaţi să faceţi diferenţa între autorul unui text şi ce va fi însemnând iubirea pentru el (poate fi şi acesta un subiect literar) şi personajele dintr-un text. Nu mai insist. Cu siguranţă înţelegeţi despre ce vorbesc.
"De unde n-ai ce alege, n-ai nici ce culege, se stie, pe sistem!" Vă contrazic. Avem, am de unde alege. Am deja o selecţie de peste 50 de autori cu texte bune şi foarte bune. Am depăşit mia de pagini de astfel de texte. Doar că trebuie ceva efort. De altfel, mă repet poate, pentru găsirea unei pepite de aur, de cele mai multe ori, trebuie să prelucrezi tone de steril. Este adevărat că întâmplarea, şansa ori hazardul pot scoate la iveală astfel de pepite. Prin urmare nu vă îngrijoraţi. Şi nu cădeţi în defetismul ori acuzele unui alt distins membru europeic, îl numesc aici pe domnul CTA, care vede totul în negru şi care nu găseşte nimic bun în spaţiul bleu. În plus, domnule coleg, dacă tot ce s-ar scrie ar fi doar capodopere, viaţa noastră literară ar deveni plicticoasă. Literatura înseamnă, printre altele, bucuria şi plăcerea lecturii. Care nu sunt, nu pot fi funcţii continue. Ci secvenţiale şi antitetice.
În ceea ce priveşte textul invocat de către distinsul nostru coleg, latunski, rămânem pe poziţii ireconciliabile. Ideea sa a fost magistrală. Şi îmi menţin părerea. Şi, dacă doriţi, putem discuta pe această temă. Şi nimeni, aici, nu a acuzat textul biblic de pornografie. Nici direct nici subtil! Şi nici textul de mai sus nu are nici măcar conotaţii pornografice. El, acest text, poate zgâria oarecum, percepţiile timpaniene ceva mai talibane. Atât.
Evident că, de asemenea, ne situăm pe poziţii divergente şi în ceea ce priveşte încurajarea scrierii unor astfel de texte. Da, îmi asum şi încurajez astfel de texte precum şi toate tipurle de experimente literare. Literatura a progresat şi progresează prin noutate, prin originalitate, prin experiment, prin creativitate. De aceea spun eu; citiţi, citiţi marii scriitori, citiţi capodoperele. Dar nu scrieţi niciodată ca ei. Sunt patternuri care le aparţin. Sunt brand-uri ori mărci, cum am spune astăzi, deja consacrate. Iar orice scriere având astfel de modele nu poate aspira decât, cel mult la statutul de pastişă ori parodie. Scrisul presupune ORIGINALITATE. Şi, închei aceste însemnări, parafrazând un celebru evanghelist: dacă originalitate nu e nimic nu e!
PS1. Europeea este un proiect deschis şi viu. Ce regret este că mulţi tineri au foast speriaţi de prejudecăţile unora cu privire la literatură. Ei cred că gustul, gusturile lor sunt unităţi de măsură. Nimic mai fals. Gusturile, toate gusturile sunt relative. De aceea spuneau anticii " de gustibus non disputandum"
PS2. Invitaţi tineri să publice aici. Fără tineri, zadarnic europeim! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-24 07:04:33 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ar fi multe de spus, mai puține despre text și mai multe despre comentarii. Întîi, dacă nu remarca altcineva textul îl înstelam eu. Plecînd de la premiza că autorul este o autoare care intră cu bisturiul în mintea unui adolescent. N-o condamn prea tare pe pudica și fundamentalista Amelia, care crede că toți „bătrîneii” sînt libidinoși și vizionează casete cu bulinuță. Mai de rîs sînt bătrîneii care au uitat ce gînduri le treceau prin minte în perioada de tranziție de la pubertate la adolescență. Gînduri curate, frumoase, despre cum o să reușească ei în viață, cum o să cînte în corul bisericii, o să descopere merele de aur și o s-o salveze pe Leana din turnul zmeului. Mai adaug și faptul că unii bătrînei nu prea mai citesc literatură contemporană (drept pentru care le recomand măcar „Cimitirul” lui Teleșpan). Că e de bine (sau de rău) tendința extirpării inhibițiilor ancestrale – n-am de unde cunoaște. Probabil e o modă exacerbată, trecătoare. Mă gîndeam să nu comentez, ci doar să postez (sub incidența anonimatului) un fragment din Sartre, Sade, Miller, sau, mai contemporanul José Frèches. Atunci să fi văzut vrăjeală!
Cel mai-mai mă surprinde reacția onorabilului Kosta. Mai ales mă surprinde aerul inchizitorial de tipul „contra lui Celsus”. Eu n-am afirmat că Biblia este un text pornografic. Am citat doar cîteva paragrafe. Că nu sînt în măsură să înțeleg subtilitățile din ce-am citat, că nu pricep mesajul sacru ce derivă din, iar e adevărat. Întotdeauna am fost un autodidact, nu aveam de unde să știu că domnia-sa a devenit titrat și în teologie. De parcă n-ar fi fost suficient că este cel mai în măsură să taxeze pe necunoscătorii limbii mioritice; și grammar-nazi doar cu cine vrea domnia-sa, ignorînd „miticii” și alte creaturi antediluviene. Și mă simt vinovat că n-am înțeles subtilitățile și mesajul din ultimul text al domniei-sale, „Java Sport”. Doar m-am prins că este scris într-o limbaj impecabil, fără nici o greșeluță.
p.s. și-apoi, unde vedeți voi incestul în textul de mai sus? Dacă eu văd o limuzină și mă gîndesc că ce bine ar fi să fie a mea, sînt hoț de mașini?
p.s. (cf. Cioacă) și, n-o să iert niciodată textele „sacre”, atîta vreme cît sutaniștii vînd doar manuale de istorie sfîntă (cu ce le convine lor), iar prețioșii nu citesc textele sfinte de la „a” la „z” .
Howght!
|
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-24 06:53:54 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Catren neburuienos adresat domnului neintransigent
În plasa lor când ai să pici
Te vor vâna aceşti Mitici,
Căci trec prin ochiul de năvod
Orice... nărod. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Bordusanu la data de
2014-04-23 17:33:06 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Traducerile succesive ale textelor sacre nu au putut sa surprinda toate subtilitatile textului originar, iar pe aici nimeni, dupa stiinta mea, nu are calificarea sa o poata face." (K. Vianu)
dle kosta,
dacă ar fi să luăm în seamă afirmaţiile dv., am ajunge la următoarele neplăcute concluzii:
1. nea traducătorii ăia succesivi au comis o blasfemie cutremurătoare, drept pt care ar fi trebuit trăsniţi de Marele şi Primordialul Autor care Este, din elementarul motiv al vicierii mesajului său Sfînt şi Atotputernic.
2. cu toate că blasfemia ar fi trebuit detectată şi îndreptată de către Mai-Marii Interpretori ai ai Adevărului Absolut (şi care au avut şi au, pare-se, Legitima Autoritate a cercetării Sfintei Declaraţii de Dependenţă a omului de Voinţa Nemărginitului), totuşi, ea s-a perpetuat secole, chiar cîteva milenii de-a rîndul, lăsîndu-ne a crede că incestul e chiar o chestie divină şi, prin urmare, nemarcată de păcătoşenie!...
corolar: una din marile nedumeriri, în legătură cu Atotoputernicul este aceasta: dacă El este întocmai alcătuirii noastre pămînteşti (precum Sfînta sa Mărturie, redactată în la feld e Sfînta Carte, agrăieşte) se naşte fireasca întrebare: el, dumnezeu, ce sex are?
e şi dumnezeu şi dumnezoaică, în acelaşi timp?
e hermafrodit?
şi dacă da, concepîndu-ne, nu se cehamă că a incestuit cu sine însuşi?
păi?!...
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-23 15:32:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
eu n-aş fi atît de intransigent, domnule Kosta, pînă la urmă, generaţia postdecembristă scrie ce, cum şi unde poate. nu mesajul e beteag, ci exprimarea! da' de încurajarea catrenelor buruienoase marca cioacă and miticii ce spuneţi, c-acolo năvodul valoric e rupt de tot? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-23 11:08:43 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Incurajarea unor asemenea texte nu imi pare c-ar produce nimic benefic. Non multa, sed multum, pare ca ar trebui sa fie deviza oricarui Mecena, fie el si contemporan. Incurajand cunoasterea aproximativa a limbii, nu veti aduce lumii scriitori de valoare, ci dimpotriva. Iar Europeea ar trebui, dupa umila mea parere, sa aiba un filtru valoric cu "ochiuri mai mici". |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-23 09:45:15 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Si, nu, in niciun caz, Biblia nu este un text pornografic, asa cum subtil incearca sa sugereze Latunski, iar doamna Stefan aproba. Traducerile succesive ale textelor sacre nu au putut sa surprinda toate subtilitatile textului originar, iar pe aici nimeni, dupa stiinta mea, nu are calificarea sa o poata face. Asa ca, avocati al diavolului sau nu, atei convinsi sau numai neinteresati de credinta, puteti lasa textele sacre in pace, altele sunt acolo, si nu este dat oricui sa le citeasca adecvat. Nu mai amestecati, va rog, sula (scula cu care ciubotarii dau gauri in pielea ciubotelor) cu prefectura, n-au nici in clin, nici in maneca. Mi se pare blasfemiator ce faceti, onorabile Latunski. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-23 09:39:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Onoratei doamne Stefan nu i se poate reprosa starea in care se afla Revista Europeea. Cu redactor sau nu, textele reflecta valoarea autorilor care publica aici, ma rog, a selectabililor. Si gustul (de gustibus...) selectorilor. De unde n-ai ce alege, n-ai nici ce culege, se stie, pe sistem! |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-23 09:32:12 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dincolo de stangaciile evidente de exprimare, schiopatari care tradeaza o prea subtire cunoastere a limbii in care autoarea are pretentia sa scrie literatura, subiectul e unul scarbos. Mult mai bine a schitat Freud problema atractiei sexuale intre rude, subiect jenant care ar putea face, evident, obiectul unor lucrari de medicina, necum al unei proze scurte, care nu are nici sansa de a spune totul in asa de putine cuvinte. Maladivul, senzationalul desantat, faptul divers atroce vad ca au devenit singurele (aproape!) subiecte demne de luat in seama de tinerii autori(?). Iar daca lumea in care, de bine-de rau, vor fi siliti sa traiasca, va fi asemenea lor, destula pedeapsa! Nu! Parerea mea! Mai ales ca autoarea pare sa confunde dragostea cu... f...l mecanic. Atat sa mai insemne iubirea pentru dumneavoastra? Pentru ca vad, din comentariile de mai jos ca dumneavoastra chiar va luati in serios. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2014-04-23 09:28:31 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
offtopic>
dna Ştefan, să înţeleg că dumneavostră editaţi revista europeea? Puteţi să-i comunicaţi dlui Corbu nedumerirea mea? vb pe email, e mai prudent! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-23 07:40:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce mai, pe colo, pe dincolo, pe după cireș. O provoc pe stimata și pudica Amelia să scrie un text de două sute de cuvinte - despre imensa bucurie a unui puști de paișpe ani selectat să participe la olimpiada de istorie. Cu tot ce-i trece lui prin cap în momentul respectiv. Apoi, mai vorbim. Că mi se pare mie doar, ori mare dreptate am? - cum că distinsa n-a comis nici un pasaj bele-tristic, bele-comic, bele-arte și celelalte. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-23 05:06:47 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"un text pînă la urmă anemic ca desfăşurare şi mesaj adună 3-4 opinii nu probează valoarea lui" Probează oare nonvaloarea lui? Şi de ce anemic? Dimpotrivă, spun eu, pentru ce şi-a propus să exploreze şi să valorifice literar, textul este chiar viguros.
PS1. Eu cred că gestul de a înstela acest text, pe lângă faptul că nu mi se pare a fi nejustificat, cel puţin ca încurajare, a surprins şi valoarea textuală. În opţiunea lui latunski. Opţiune pe care o împărtăşesc. Iar justificarea înstelării a fost făcută de către rebelul nostru coleg, MAGISTRAL! Pasajul biblic este revelator. Felicitări distinse latunski. Domnule Recheşan, cu celelate aprecieri ale domniei voastre, în mare, sunt de acord.
PS2. Aţi scris recent, domnule Recheşan, un text analitic la adresa Europeii. Având comentariile închise, am început, într-un topic separat, să vă răspund. Din păcate, am fost întrerupt de alte priorităţi. Şi, n-am mai avut timpul să continui. Până şi dacă o voi mai face, vă spun că aveam atunci a vă face o propunere. Conceptul Europeea are şi o revistă. În care valorile Hyde Park-ului, respectiv, Atelierului literar, pot fi decelate şi promovate. În revistă nu poate publica oricine. Ci pot fi publicate doar texte selectate şi asumate de către un colectiv editorial. Că nu o folosim, că nu a avut succesul pe care eu îl proiectasem, nu analizez acum. De ce am spus toate acestea? Pentru că vreau să vă fac o propunere: nu vreţi să ne ocupăm de această secţiune a Europeii? Adică să fiţi Redactor şef? Am mai făcut propunerea. Însă, din păcate, totul a fost un fiasco. Şi, iarăşi din păcate, timpul trece şi eu singur nu mă pot ocupa. Ce spuneţi? Dacă da, vă voi da parolele de acces să vă familiarizaţi şi să dezvoltaţi proiectul. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-23 04:14:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pervers, nepervers, mai sunt şi alte opinii. Textul este valid. Literar vorbind. Asta nu înseamnă că nu poate exista şi opinia contrară. Literatura, prin definiţie, cred eu, este ori ar trebui să fie spaţiul alterităţii, al diversităţii şi toleranţei textuale. Nu al adevărului. Nu al realismului. Nu al încremenirii! Ci, al validităţii.
"ndigoul folosit de personajele literare de mai jos, monstruoasa coalitie care, iata, isi da mana cu mana la momente importante. Cum ar fi vizionarea pe sub mana a casetelor cu bulinuta."
"Va faceti mana pe aici, experimentati cu batraneii,"
Cu toată eleganţa de exprimare a pasajelor, prin voalul textual scump, pare că, în loc să se simtă o serafică gleznă ori linia sveltă a unui picior de gazelă, un fel de terminaţie a piciorului lui "Ucigă-l Toaca" pare a-şi manifesta preznţa. Da, avem de-a face cu argumenum ad hominem! Fireşte, la plural, în varianta "copitei extraliterare". Fie ea şi de gazelă. Procesele de intenţie, un fel de TVA inclus, "bulinuţa" întregesc peisajul.
Textul, dulce textul... |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-23 03:50:50 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Erată: "Blondul poate fi şi mat, de exemplu" |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-23 03:32:09 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Acribic vorbind, câteva imprecizii ca se nu le spun incorectitudini de exprimare, ar trebui corectate.
"Era blond şi soarele îl făcea şi mai strălucitor." Bşondul poate fi mat.
"Privea în depărtare sau în direcţia lui." Imprecis. Care lui? (probabil a Soarelui dar nu se înţelege)
"tolonită" parcă "tolănită" se spune. Sigur aici este vorba de un typo.
"tatăl lui Isabel" De fapt de mai multe ori "lui Isabel" Corect "Isabelei"
"Uneori Isabel iese la petreceri şi mai aduce câte un băiat acasă. Cu toate astea Isabel nu este căsătorită."
Să înţelegem că femeile căsătorite ies la petreceri şi mai aduc, în viziune auctorială, câte un băiat acasă?
"Luca care" - trebuie evitat.
"Îşi aprinde bricheta" Sigur că întâi se aprinde bricheta. Însă din context rezultă că îşi aprinde ţigara.
"predă [...] la studenţi" - studenţilor |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-23 03:30:16 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce-i drept, e drept. Talentul nu poate fi pus sub obroc. Va faceti mana pe aici, experimentati cu batraneii, iar apoi va consacrati in Hustler.
Tam tam
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2014-04-22 23:10:59 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Experiment, neexperiment, textul e pervers. Si prinde acolo unde nici presa de scandal nu mai poate potoli umorile deja scapate de sub control. Exemplele apar mai jos cu prisosinta.
Proiectul regizoral al frazei scurte, de care nu am amintit intamplator, banuind raspunsul, e un fiasco. Procedeul modern din filmografie ascunde golul de idei, se pune accent pe imagine, schematica, fireste, decadenta, incercanata. Nu ma mira nici indigoul folosit de personajele literare de mai jos, monstruoasa coalitie care, iata, isi da mana cu mana la momente importante. Cum ar fi vizionarea pe sub mana a casetelor cu bulinuta. Nu, nu se vorbesc defel prostii, totul e curat. Ca lacrima unui copil de 14 ani.
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2014-04-22 22:50:15 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Textul de mai sus este un text experimental. Pare schematic pentru ca e scris cu propozitii foarte scurte special pentru a concentra toata atentia pe mesaj. Ma interesa modul in care este receptat. Oricum dupa comentariile voastre mi-am facut o idee :). |
|
|
|
Postat
de catre
eva popescu la data de
2014-04-22 20:23:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ps. firesc mi s-ar părea ca editorul v.n. să-şi motive gestul, şi-ncă repegior, pînă n-apare cioacă cu al său catren de bun venit adresat autoarei! inepuizabilul senior europeic a spîrcuit cam tot ce se putea de paşte, îi lipseşte doar trofeul unei incest în panoplie! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-22 12:23:04 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
părerile fiind împărţite, iaca pun şi eu în balanţă cîteva observaţii, nu musai obiective.
1. subiectul nu e greţos, nu trebuia să răsfoim biblia sau estetica urîtului de rosencrantz ca să aflăm asta
2.tratarea şi tehnica narativă, probabil că nu-s cele mai izbutite dar comunică un pdv auctorial. sau poate nu, propune dar nu dispune de mijloace literare adecvate.
3.constatarea că textul a stîrnit controverse mi se pare riscantă, faptul că un text pînă la urmă anemic ca desfăşurare şi mesaj adună 3-4 opinii nu probează valoarea lui
4.un minus evident este aerul artificios, miştocăresc-naiv-vag cinic de "asta e dacă v-am şocat problema voastră, mie nu-mi pasă!"
5.da, graba înstelării cred că ţine nu de diskinezia postpascală a editorului navara ci de o anume predispoziţie personală! latunski, probabil a cedat unor partispriuri ale verişoarei domnişoarei nina, mai ştii? că oameni suntem şi nimic nu ne este străin, nici frunza evei nici incestul primordial! :))
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-04-22 12:19:14 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eva Popescu, primul lucru pe care ar trebui să-l faci, dacă ai încredere în textele tale, este să priveşti la rece şi cât mai puţin emoţional, comentariile colegilor noştri. Mulţi sunt exigenţi, extrem de exigenţi. Şi trebuie să înţelegi dacă şi unde vor fi având dreptate. Însă, după cum vezi, textul tău a născut deja controverse. Şi ce-şi poate dori mai mult un autor? Să-i fie citite textele, dezbătute, interpretate, plăcute ori contesate. Iată, textul tău a atins acest deziderat.
Privit prin prisma unui puritanism intransigent şi din perspectiva credinţei religioase textul tău şochează. Potenţialul incestuos virtual oripilează spiritele caste. Şi nu putem nega, de plano, existenţa unor astfel de spirite. Însă, cum ştim, viaţa nu este alb şi negru. Aşa cum realitatea validează o astfel de existenţă, tot ea, realitatea, validează şi alte mulţimi infinite de tipologii. Printre care şi pornirile incestuoase latente ori manifeste. Iar faptul că un scriitor abordează astfel de tipologii nu-i poate fi reproşat ori interzis. Sigur, textul tău, nu este reportaj ori anamneză medicală. Şi nu ştiu dacă este un text de sine stătător ori face parte dintr-unul mai larg în care latenţa să devină manifestă. Dacă este un text autonom, de sine stătător, atunci el poate că percepe un episod pasager din existenţa unei familii şi a relaţiilor interfamiliale. Cu accent pe cele două "destine": unul în plin proces hormonal-formativ, iar celălalt aflat într-un fel de cumpene existenţiale "bătrânitatea", "maladia incurabilă" raportată şi la ereditate, un fel de inadaptare erotic-socială şi altele. Destine pe care textul le surprinde în fraze precise, tăioae şi aproape reci. Tehnica narativă în care un eu-auctorial imprecis şi tanscendent situaţiei serveşte textului. Iar textul, în viziunea mea, este un text valid, literar vorbind. Validitatea sa este confirmată inclusiv de către sentimentele de greaţă şi disconfort intelectual pe care le induce unui lector exigent şi puritan.
Ce nu trebuie să uite lecorul, orice lector, este că oamenii nu sunt îngeri. Că oamenii au păcate, fantasme, îndoieli, imaginaţie, uneori bolnăviciasă şi multe, extrem de multe alte calităţi şi defecte. Important, poate cel mai important, este faptul că oamenii sunt deveniri. Adică tranzitivităţi temporale respectiv căi de evoluţie ori, din păcate, de involuţie. Şi acestea se manifestă în procesul formativ-deformativ al fiecărei fiinţe umane. Îmi place să cred că textul de mai sus problematizează o astfel de situaţie. În sensul limpezirii ei în procesul formativ al unui copil care, cu un interior bulversat hormonal şi percepţional, într-un context deloc confortabil evoluează sub ochii atenţi ai lectorului. Şi care poate induce lectorului diverse tipuri atitudinale, diverse percepţii şi diverse căi de evoluţie. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-22 11:43:31 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
din pacate, subscriu opiniei d-nei Amelia. mai exersati. sau abordati o tema ceva mai optimista, mai senina, de ex, vizita lu' mama soacra, cu aruncatorul de flacari dupa gugustiuci, decapitarea unei pisici gestante, sau, la limita, cu exegeze m. buricea. cu stima, jean clonaru. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2014-04-22 08:05:55 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pentru că împărtăşesc băţoşenia didactică a Ameliei Cojocaru; pentru că mă simt rănit în esenţa valenţelor mele sacre; da, pentru că e un text scîrbos, greţos, slab spre foarte slab scris:
- reproduc mai jos un text scris sub atenta îndrumare (sau măcar cu tacita binecuvîntare) a unui autor sfînt. Text admirabil, urmat de finalizare. Aşa să ne-ajute Dumnezeu!
Cartea a doua a Regilor
Capitolul 13
1.După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.
2.Şi s-a chinuit Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina surorii sale Tamara, căci aceasta era fecioară şi lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.
3.Avea însă Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David.
4.Ionadab era om foarte şiret. Acesta i-a zis: "Fiul regelui, de ce slăbeşti tu aşa pe fiecare zi? Spune mie!"Iubesc pe Tamara, sora lui Abesalom, fratele meu", a zis Amnon către el.
5.Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, şi te fă bolnav; iar când tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă să vină Tamara, sora mea, să mă întărească cu hrană, pregătind mâncare înaintea ochilor mei, ca să văd şi să mănânc din mâinile ei!
6.Şi s-a culcat Amnon şi s-a făcut bolnav şi a venit regele să-l cerceteze. Atunci Amnon a zis către rege: "Lasă pe Tamara, sora mea, să vină şi să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau două şi să mănânc din mâinile ei".
7.Şi a trimis David la Tamara acasă să-i spună: "Du-te acasă la Amnon, fratele tău, şi-i fă de mâncare!"
8. şi s-a dus ea acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Şi a luat ea făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte şi le-a copt;
9.Apoi a luat tigaia şi a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să mănânce. şi a zis Amnon: "Să iasă toţi de la mine!"
10.Şi au ieşit de la el toţi oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara: "Du mâncarea în odaia cea din fund şi voi mânca acolo din mâinile tale". Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise şi le-a dus lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund.
11.Dar când le-a pus înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: "Vino şi te culcă cu mine, sora mea!"
12."Nu, frate, a zis ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se face în Israel; nu face ticăloşia aceasta!
13.Căci unde mă voi duce eu cu necinstea mea? Şi tu vei fi în Israel cu unul din cei fără de minte. Vorbeşte cu regele şi el nu se va împotrivi să mă dea după tine".
14.El însă n-a vrut să asculte cuvintele ei, ci a silit-o şi s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.
15.După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, aşa încât ura cu care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Şi i-a zis ei Amnon: "Scoală şi pleacă!"
16."Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a mă alunga este un rău şi încă şi mai mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie".
17.Dar el n-a vrut să o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea şi i-a zis: "Alungă pe aceasta de la mine afară şi încuie uşa după ea".
18.Ea însă era îmbrăcată cu haină pestriţă, căci astfel de haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Şi a scos-o sluga afară şi a încuiat uşa după ea.
19.Iar Tamara şi-a presărat cenuşă pe capul său şi-a rupt haina cea pestriţă, cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.
20. Atunci a zis către ea Abesalom, fratele ei: "Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi zdrobi inima pentru fapta aceasta". Şi a şezut Tamara părăsită în casa lui Abesalom, fratele său.
21.Şi a auzit regele David de toate cele întâmplate şi s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut.(Biblia Cornilescu) |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-22 07:58:35 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
gretos, chiar gretos
nu-mi pot imagina cum cineva, om cu capricii literare si, de ce nu, profil uman, poate instela asemenea text. Nu, nu tine de Pasti, nu s-a remarcat vreo persoana cu valentele amintite, aici, care sa respecte, inteleaga intelectual (nu sa traiasca, Doamne fereste!) Pastele. Deci sa-si puna, cumva, o cheie de bun simt o zi, doua, noua.
Intreb ca o persoana cu nivel mediu de cultura (asa cum ma aflu) si cu gusturi literare necizelate dar care s-au infiripat, in timp, alaturi de dvs.
Aceasta mizerie de tip "the dreamers" autohton, vulgara, schematica intru a fi pe gustul domnilor Lazaresti, slab (spre foarte slab) scrisa, cum a avut sansa de a impresiona pe cineva?
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2014-04-21 22:24:08 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|