|
|
|
|
|
|
|
|
|
Privirea din Duminica Învierii |
|
|
Text
postat de
Gabriel Dragnea |
|
|
Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...
Pașii noștri călcau tot mai nehotărât
Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci
De unde nimeni nu-și putea potoli setea.
Ne ridicam brațele spre un cer fără nume
Strigând numele celor nenăscuți.
Și am deschis Cartea Amintirilor,
A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,
Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,
Vorbele ce nășteau ecou peste generații,
Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,
Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.
Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul,
Fiorul în Cartea Amintirilor.
Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...
Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile
Când ne-am dorit să uităm zborul
Printre pașii mult prea grăbiți, ruginiți
Și obosiți care ne striveau strălucirea.
Ne-a rămas doar privirea din Duminica Învierii
Ascunsă, curată și nepătrunsă de întunericul criptelor,
Mormintelor construite de neșansă.
Aceștia sunt ochii noștri care vă oferă ultimele priviri
Păstrate în taină între copertele Cărții Amintirilor.
E ultima voastră șansă de a redeveni vii,
În suflet copii și corăbii peste mări pustii...
E ultima noastră șansă de a ne recupera aripa,
Clipa și dorul,
Să încercăm să ne reamintim...
Zborul.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Si l-am vazut pe Papa
si el mi-era vazduh
copilaria lor sfartecata
a strans-o
si mainile lui strangeau
si a strans si el
induplecat
si-a cerut scuze
si mi-am zis
Cristos Fericit
Da-le-n pacate de cuvinte |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2014-04-13 05:22:16 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|