|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mai mult ca poemul |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Poemul, cum o amforă,
Ascunde
Mirări
Și semne
Vinuri
Și semințe
Despre lume și însemnele ei.
Cât despre înțelepciune,
Înțelept este doar nebunul.
Spălate sunt mâinile noastre.
Corabia cu pânzele devenite amintiri
Ne leapădă ca aripi încolțite
Pe fluturi mari, cât ploile de toamnă. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
deci nemernicul ăsta își postează mizeriile la ora la care cenzorii lu pește sforăie sau îi doare-n "zambilica" egzematească - probabil duduia din pantelimon e zambilica de care vorbește alcoolicul, și, cum o mănîncă des, el a devenit dependent! - iar cînd se trezesc cenzorii, iote că e prea tîrziu! în felul ăsta bețivul ordinar, care, evident, la ora asta e-n boscheți, a făcut ce a avut chef!
HELOOOOOO, MESIU CRISTESCUUUUU, matele vezi doar ce-ți convine? ce zici de povestea asta? care se repetă, desigur, dar eu sunt cel vinovat, normal!
ciotca de bețivi și parașute masculine joacă țurca la matele-n curte, iar turcu plătește!
mișto!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-03 23:56:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aici nelu peia isi da arama pe fata. el traieste numai din polemici. il mananca ca pe zambilica. ar vrea nivel 100. sa-l ajutam, propun. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2014-04-03 23:00:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pdap, cît tapaș, cîtă gargariseală pe tema literaturii, a tipăririlor și lecturii, a amportanței scriitorașilor și poețeilor! de parcă lumea ar sta numai în producția de vorbe la hectar. nu aveți ce face, asta e, îngrijoraților și preocupaților de soarta, vai a culturii. căci de culturile ălelalte, care vă dau păpica cea de toate zilele, nu vă prea pasă. ce v-aș mai da hîrlețul în mînă, poețeilor, învîrtitori de vorbe-n gol și de șurupppelnițe-n fundul telefoniei, să vedeți și voi cum se cîștigă, cu sudoare, codrul!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-02 12:24:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"M-ar interesa și invocata prezumtivă "banalitate" "corabia cu pânzele devenite amintiri unde ar mai putea fi întâlnită."
ce eroare!
ar însemna că dacă nu găsești pe google formularea în cauză, expresia respectivă este de o originalitate frapantă. poți scrie cele mai mari prostii, dar dacă ele nu sunt găsibile în alte medii informatice, gata, ai rupt gura tîrgului cu aiurelile tale.
corabia aia cu nu-ș' ce pînze, nu numai că e de o banalitate înfiorătoare, dar aduce a producțiile absolvenților de gimnaziu, care plimbă un caiețel de la unul la altul, unde își împărtășesc, la modul liric, impresiunile lor nostalgice. adică ceva de genul:
"cum dorește căprioara
apă rece, de izvor,
tot așa-ți doresc eu, ție,
fericire-n viitor
și mult spor!" (punctuația îmi aparține, căci apppsolvenții habar n-au de gramatică!)
poate că intervine priceputul extinctescu, să salveze situațiunea, să ne îndemne a lua notițe de la geniala întocmitoare de poezele, helena.
că el se pricepe. la linkit!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-02 08:57:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru un text, odată publicat, intervine apoi șansa lecturii. Anticii spuneau despre cărți "Habent sua fata libelli, adică, în traducere, "cărțile își au destinul lor". Prin extensie se poate spune și textele, ba chiar și autorii, își au destinul lor. În fapt, versul original, cu o paternitate incertă, este "Pro captu lectoris habent sua fata libelli". Prin urmare, cititorii decid destinul cărților, respectiv textelor. De altfel, într-o însemnare mai veche am și spus că, pe fond, asistăm la un triumf al lecturii (corespunzător tipului le lector despre care, de asemenea, am vorbit recent, în textul "Oenolectorul".
De acea, respect toate opiniile cititorilor și, de regulă, intervin rar cu posibile răspunsuri. De ce o fac astăzi? Din motive exclusiv didactice pentru a nu se crea o paradigmă eronată în evaluarea texteor.
Faptul că distinsul coleg Eugen Bot spune că titlul și primul vers sunt, în opinia domniei sale "neinspirate" este absolut în regulă și le iau ca atare. Este o opinie care, evident, trebuie respectată.
Unde am ceva comentarii? Iată: "Un poem care începe cu cuvântul (sic!) poem..." sugerând că acesta, adică faptul că începe, ar fi o greșeală. Personal nu văd nicio rațiune pentru ca un poem să nu poată începe cu acest cuvânt. Ce l-ar face neeligibil, ori indezirabil? Ori ce context produce această idiosincrasie? Dan Mircea Cipariu, spre a da un singur exemplu, are chiar un ciclu ori un volum în care însuși titlul începe cu "poemul matriță" asignat diverselor sintagme ca de exemplu " bunjee jumping", "îngerul", "fuga din Egipt"...etc. Apoi care ar fi motivația respingerii enumerării ca procedeu poetic? Sunt poeme întregi în literatură care cuprind enumerări. Unele cap coadă. Fie și dacă amintesc celebrul "If". Niciuna spun eu. Însă aștept eventuale argumente.
Pentru faptul că exprimă judecata valorică "facilă și lipsită de orice fel de valențe lirice." nu comentez. Este opinia sa, gustul său preferința sa. Presupun că se subânțelege că și eu am aceleași drepturi. În rest nu am a comenta mai mult decât că în text nu sunt clișee ci expresii originale, ca nuanțare, având într-adevăr trimiteri culturale celebre. De exemplu "spălate sunt mâinile noastre" face într-adevăr trimitere la celebra "s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont" dar, google vă poate spune că, în forma în care am propus-o eu, nu a mai fost utilizată de nimeni. Și are o funcție poetică, una cognitivă și una filosofică în poem. M-ar interesa și invocata prezumtivă "banalitate" "corabia cu pânzele devenite amintiri unde ar mai putea fi întâlnită. Pentru că una este să spui că îți place de ceva ori nu și alta este să afirmi sentențios "clișeu", "megaclișeu", etc. Acestea din urmă ar necesita, pentru credibilitate, niscaiva trimiteri, dovezi, ori probe.
Despre poem nu mă voi exprima. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-04-01 23:26:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În amfore uitate
De-ascunzi mirări și semne,
Nici mâinile curate
De tine nu sunt demne. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Bordusanu la data de
2014-04-01 22:59:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
te-ai fript, eugenie grandet!
cre' că habar n-ai cu cine stai de vorbă!
spiritul lui balzac te mai poate scăpa de mînia autoarei.
iartă-l doamna, că nu știe ce face!
eu, oricum, poci pentru ca să rîz, căci stau la mititica, ce să-mi mai facă?
deci, spun: mai mult ca poemul e oemul! (așa se zice pe la noi, cei fără de pretenții literaturnice fiindu. adică, nu uim!)
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-01 22:01:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Titlul și primul vers sînt, în opinia mea, neinspirate. Un poem care începe cu cuvântul poem ...
Apoi vine o enumerare ce se întinde pe o jumătate de text. O enumerare facilă și lipsită de orice fel de valențe lirice. Apoi vine înțelepciunea, însoțită de înțelept și de nebun, preluată din gândirea aforistică a zeci de autori care au lăsat câteva ziceri memorabile pe această temă. Aici, însă, e rupt din context. Lasă senzația de umplutură. Apoi vine megaclișeul cu spălarea mâinilor.
corabia cu pânzele devenite amintiri - o altă construcție facilă, banală și perimată.
Astfel încât ultimele două rânduri aproape că nu mai contează.
Nu am găsit în acest text nimic personal, niciun fel de emoție ori de trăire, din păcate. Cu alte cuvinte, este un poem care ar fi fost unul cu mult mai reușit dacă ar fi rămas nescris.
doar o părere,
Eugen
19:54
|
|
|
|
Postat
de catre
Bot Eugen la data de
2014-04-01 19:56:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|