|
|
|
|
|
|
|
|
|
Epopeie |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Stau pe vine, că fac yoga, meditez diverse teme...
Actual: mă cert cu maţul, la final, că am probleme
Cu nişte intruşi nemernici ce se ţin de mine scai,
Infiltraţi, precum băşilă, d’aia rag ca un buhai.
Şi cum simt că prin izmene bate vânt de primăvară,
( Ce mireasmă transcendentă ! simt in ea dor de la ţară...),
Cum, de-atâta pragmatism, mi s-au rupt in tur chiloţii,
Cum n-am ac să pun in aţă, iau la rând şi injur hoţii.
N-am o poză, ca să-i sperii, da’ se vede dupe glas,
Că imi şterg la gură ochii şi imi creşte barba-n nas.
Iar de cujet despre dânşii, pute-a ars de la Ohaba,
Parcă-mi pieptăn neuronii cu o greblă, nu cu laba.
Ptiu ! bătu-i-ar rânza mea, care rumegă şi-o piatră,
( Nu e singura minune, limba de la sine latră...),
Ce zic piatră ? Zic rahat, d’ăla bun, de Istambul,
Mi-l indes cu făcăleţul, niciodată nu-s sătul...
Toate le-am făcut pe dos, şi de lume nu duc doru’,
Am ieşit urlând; de ce ? Mi-am băgat in ea picioru’,
Că nu mi-a priit botezul, băteau ăia in tilinci,
Cum s’- audă că mă innec in produsul din pelinci.
De prin vremi indepărtate mi-a trecut copilăria,
Lustruind in lung Mossadul şi frecând la cap pe CIA.
Văd aevea, parcă ieri, nasul meu voia să plângă:
- Făceam lucru manual, toropit de mâna stângă,
Văd şi azi, plin de talente, jeniul meu nemuritor
Desena, eminamente, harta lumii pe covor...
Cum să uit ? Ce timpuri bune, imi rădeam limba cu briciu’
Când boscorodea pe dânsa , fâră voia ei, şoriciu’,
Când mi-am dat la intors faţa şi-am rămas fără obraz,
După ce, crescut sub unghii, aveam umbră de la praz,
Când, intunecat de ciudă, conversam cu nişte ciori
Cum să intru-n marea artă, fără cuib şi puişori.
Erau vremuri tare faine, mă mai domina nativul,
De vânam mai multe raţe, foloseam prezervativul...
Mai târziu, prazul sub unghii se făcu un mare lan’
Pot să mă ascund acolo când mă taie mai aman,
Şi dovleacul de pe umeri, colţuros şi plin de muchii
L-au impodobit, de-a valma, şi mătreaţa, şi păduchii.
Si cum mintea nu-i intreagă când se varsă pe hârtie,
I-am luat, aşa, in ciudă, o juma de pălarie.
Sunt destui nemernici care imi tot bagă pixu - n gură,
Să nu pot scuipa pe foaie şi să pun iscălitură,
Da’ io nu mă las, trăsni – i –ar, le consum in grabă pasta,
Să vedem, cum se descurcă , pe acasă, cu nevasta
Ce le cere-o socoteală, post restant, şi pe dreptate,
Nu să-mi umble mie, dracii, cu din alea pe la spate.
Mă luai cu vorba lungă, când, in fapt, a mea e scurtă,
Şi uitai, precum mi-e felul, să imi trag spuza la turtă.
Dar rezolv, fără eforturi, de indată, clar, problema:
- Huuoooo, ţiganilor, otrepe din americi, anatema !
Ce holbaţi la mine ochii, nu aţi mai văzut un dreac?
Vreau ca să vă strâng de oaie, să vă muşc de prepeleac !
Băi, bandiţilor, in mine conştiinţa mă dărâmă,
De la Râm mă trag ! Mă rog, poate, totuşi, de la râmă...
Chiar de mi-a trăit tot neamul in raia, cu turcii, frate,
Le-am intors cuminte şnurul, m-am purtat cu demnitate.
Doar când văd că este groasă, peste câte am răbdat
Protestând cu gura mare, stau şi eu mai aplecat...
Nu ştiu ce dereac se-ntâmplă, de n’-o iau pe scurtătură,
Parcă n-am destule alea adunate vrac in gură...
Ce mai tura-vura, loaze!, tata meu, Traian, săracu’,
Că de ălalalt nu zic, sună rău şi dă ca dracu’,
( Să nu zici de nici o mamă, da’ să ai surori şi fraţi,
Fabicaţi după formula „ ce te bagi unde mă baţi ”),
Mă făcu dăştept nevoie, m-a proptit intr-un condei
Şi m-a pus să-i ţin năravul, şi-am jurat că e ok,
Dacă altfel nu se poate, mă ţin dârz şi rămân... Hei,
Ce vă zgăibăraţi privirea către tur la brăcinari?
Nu-i dau jos, aşa, de-a fechea, pentru nişte găinari
Care doar pretind din vorbe că se trag din traco-geţi.
Dar, dacă-mi lăsaţi e-mailul, ne-nţelegem,
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|