|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Lia Tudoran |
|
|
Ă®n mine mersul tatei se conjugĂÂŁ feminin
vreau sĂÂŁ Ă®nvĂÂŁĂÂľ sĂÂŁ iubesc un bĂÂŁrbat mai mult decĂ¢t pe tata
de aceea jumulesc penele timpului
Ă®n apa fiartĂÂŁ genetic pe lĂ¢ngĂÂŁ sĂ¢nge
tata scrie mamei scrisori cu o caligrafie impecabilĂÂŁ
eu le primesc în mine ºi le citesc cu degetele
aceleaºi degete ca ale lui ieri
uneori privirea mea e atĂ¢t de bolnav cĂÂŁpruie
Ă®ncĂ¢t arborii neamului meu Ă®Âºi ascund trunchiurile
netrĂÂŁdĂ¢ndu-Ă‚Âşi vĂ¢rstele
sau focurile ce le ard a moarte
pe dinĂÂŁuntru
în mine mersul tatei se curge pe zebre
marcate cu pasta de dinĂÂľi stoarsĂÂŁ destoinic
de toĂÂľi taĂÂľii de ieri
de taĂÂľii tatĂÂŁlui meu
de istorie
de fiecare datĂÂŁ cĂ¢nd pĂÂŁĂ‚Âşesc a mine
de fiecare datĂÂŁ cĂ¢nd vreau sĂÂŁ urlu tatei
despre cum îl iubesc
un calup vesel Ă‚Âşi Ă®nciudat de realitĂÂŁĂÂľi
mi se Ă®nfige Ă®n gurĂÂŁ
tĂÂŁcĂ¢ndu-mĂÂŁ
hai femeie azi fii tu
s-ar putea sa nu te doarĂÂŁ
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erată:
DEPIND, deci exist :)
(astenie de tastatură) |
|
|
|
Postat
de catre
Lia Tudoran la data de
2006-02-21 10:49:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ayana,
Răspuns: depinde, deci exist! :)
Daniel,
Şi eu :)
Mulţumesc.
prietenesc,
li |
|
|
|
Postat
de catre
Lia Tudoran la data de
2006-02-21 10:48:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ma intreb de ce cateodata zestrea genetica vine impreuna cu pachetul cu dependente de iubire, de sange, de durere. De ce prezentul este victima unui trecut ce nu ii apartine. Partea buna e ca si aceasta e un moment in care se naste poezia. Cred ca asta e un fel de multumesc la ceva despre care eu nu as putea scrie niciodata. |
|
|
|
Postat
de catre
Rheea Munteanu la data de
2006-02-20 22:46:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De reţinut!
Se poate aşeza poezia aceasta în curriculum, obligatorie pentru cei ce vor să treacă la materia "poetică".
Mereu te urmăresc ...
Daniel |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel PuiaDumitrescu la data de
2006-02-20 21:49:27 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Ama, Lory.
E important pentru mine ca acest poem a ajuns undeva, cu tot cu privirea lui de pe dinauntru.
In rest, poema e simpla... ca si mine, de altfel...
hapciu în pumnul lui dumnezeu, asta e viaţa mea :)
prietenesc,
li |
|
|
|
Postat
de catre
Lia Tudoran la data de
2006-02-20 18:36:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
frumos Li...de la inceput pana la sfarsit
Lory |
|
|
|
Postat
de catre
BBBB aaaaaa la data de
2006-02-20 17:10:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
în mine mersul tatei se curge pe zebre
marcate cu pasta de dinţi stoarsă destoinic
de toţi taţii de ieri
de taţii tatălui meu
de istorie
Am primit lumea ca o moştenire pe care nu ne este îngăduit să o deteriorăm şi pe care fiecare generaţie este obligată să o lase mai bună posterităţii. Instinctele care veghează în noi, ideile care ne călăuzesc, cunoştinţele pe care le avem despre lumea care ne înconjoară, care ne constrânge şi pe care în acelaşi timp o stăpânim, totul este opera lentă a trecutului, precum spunea Blaga “cu greutatea trecutului ne-am obişnuit, ca şi cu greutatea atmosferei : nici n-am putea trăi fără ea”
se apropie primăvara
din lada de zestre îmi scot la aerisit amintirile
şi le agăţ la rever ghiocei azi nimic nu mă doare
pământul îşi primeneşte albastrul cu ziua de luni
Ama |
|
|
|
Postat
de catre
Adriana Marilena Simionescu la data de
2006-02-20 16:41:18 |
|
|