PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Neadevăruri esenţiale II Text postat de Elena Stefan Dacii nu au avut alfabet Există documente [0] care arată că secuii au preluat - de ce nu ? - în bună convieţuire cu vlahii alfabetul dacic. Iar faptul că au preluat, conservat şi transmis din generaţie în generaţie până în timpurile noastre nu ar trebui să ne facă să afirmăm : « au furat » ci, dimpotrivă, să le fim recunoscători. Şi să mulţumim acelui nobil Kézai care a scris ceea ce veţi vedea mai jos. Avem pe aici pe cineva care locuieşte la Viena şi care are ceva timp liber? Ar putea lectura, (eventual fotografia şi posta paragraful), o cronică maghiară scrisă de Simon Kézai şi dedicată regelui LADISLAV AL III-lea care a domnit între 1272 - 1290. Spune Haşdeu în "Alfabetul dacic al lui Dekeneu": "Biblioteca Imperială din Viena posedă un exemplar din secolul XV, după care s-a şi făcut ediţiunea lui Endlicher. Niciodată şi de cătră nimeni autenticitatea acestei cronice n-a fost supusă bănuielei şi nici că putea să fie, deoarece pe la 1340, abia cu vro jumătate secol în urma autorului, noi o găsim deja prescurtată în limba germană de Enric de Muglein [1] Într-un loc Kézai zice: “Zaculi Hunorum sunt residui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cognoverunt remeasse, redeuntibus in Ruthenie finibus occurrerunt, insimulque Panonia conquestata, partem in ea sunt adepti, non tamen in plano Pannonie, sed cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt, unde Blackis commixti litteraris ipsorum (Blackorum) uti perhibentur” Adecă: “Săcuii sînt resturile hunilor. Aflînd despre rentoarcerea ungurilor în Panonia, ei le-au ieşit înainte la hotarele Galiţiei şi dempreună cu dânşii au cucerit Panonia, din care au şi căpătat o parte, nu însă pe şes, ci la munte învecinaţi şi amestecaţi cu vlahii, de unde se vede că au şi adoptat literele vlahice” [2] ..... Aşadar, un cronicar maghiar ne spune, sînt acum şase secoli, că românii posedau atunci un alfabet propriu al lor, “litterae Blackorum” care nu era nici lătinesc, căci lătineşte scria însuşi Kézai, nici slavon, grec sau german, de vreme ce pe “sclavi, greci, teutonici” [4] Kézai nu-i confundă niciodată cu românii” [0] B.P. Haşdeu, Istoria critică a românilor, Editura Minerva, Bucureşti 1984, pg. 545 şi 619. [1] În KOVACHICH, Sammlung kleiner noch ungedruckter Stűcke, Ofen, 1805, in-8, t.I p. 1-94: Chronik der Hunnen. [2] ENDLICHER, Rerum Hungaricarum monumenta Arpadiana, Sangalli, 1849, in-8, p. 100. – prima ediţiune a lui Kézai este de HORANYI, Viennae, 1782, in-8. [4] ENDLICHER, 101. Din descoperirile din ultimele decenii cu privire la strămoşii noştri citate de către regretatul academician Augustin Deac “ • descopenirea de către istoricii români a celei mai vechi cronici turceşti, intitulată Ogusmame, în care se menţionează existenţa în secolul al IX-lea e.n., mai precis pentru anul 839, a unei Ţări a Românilor la nordul Dunării şi în teritoriile din nordul Mării Negre, până spre Nipru; • descoperirea Atlasului german din anul 1826. în care pe o hartă ilustrând popoarele Europei de răsărit la anul 900 e.n., pamântul românesc se întindea din Pannonia până la Nipru, specificându-se: Walahen oder Rumuny; • descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a “ţării Ardil”, adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, spunându-i, după topica limbii maghiare, Erdély; • descoperiirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog. care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor conace, biserici şi cetăţi voievodale româneşti în secolul al X-lea, adică tocmai de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare, lucrare care, deşi apăruse în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde preotul a fost transferat de către autorităţile ecleziastice, această carte nu s-a găsit în nici o bibliotecă din România. Motivul se cunoaşte! • descoperirea Cronicii împăratului german Friederic Barbarossa în care pentru anul 1189 se atesta existenţa unei ţări româneşti numită “Walahia” între Dunăre şi Munţii Carpaţi condusă de un principe; • descopenirea surselor documentare privind lucrarea ilustrului cărturar român din secolul al IV-lea, Aeticus Dunăreanu, intitulată Cosmographia, scrisă în limba română cu alfabet geto-dacic şi tradusă apoi în limba latină romană; • descopenirea în lucrările lui Homer-lliada şi Odiseea, a unor cuvinte, nume de persoane şi alte expresii ca bătălie, Poarta Schciană din limba daco-românească; • descoperirea a sute de cuvinte daco-româneşti în limba greacă a dorienilor, plecaţi din Transilvania pe la anul 1200 î.e.n., • descoperirea, într-o lucrare de studii sociale a învăţatului grec Pithagora din secolul al V-lea î.e.n. a unor cuvinte neaoş românesti, ca spre exemplu cuvântul “moşneni”; • argumentarea ştiinţifică a folosirii unor cuvinte româneşti ca mied, meiu, colibă etc., în opera ambasadorului bizantin Panites Priscus, aflat în anul 448 la Curtea neîmblânzitului Atila în al cărui blazon figura ca fiind şi “rege al dacilor”. Sunt toate acestea descoperiri semnificative, care corectează aprecierile mai vechi ale unor filologi români şi străini, care după “cercetările” lor, cuvinte româneşti scrise nu apar, chipurile, decât abia din secolul al IX-lea e.n. “ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Domnule Ioan Peia, Am primit. Mulţumesc. Este un volum impresionant şi este în contextul celor susţinute aici.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-10 12:50:53               eu tot n-am înţeles şi n-o să înţeleg de ce trebuie să scoatem cartea xistenţială de identitate ca să dovedim lui ics şi lui igrec că vorbim româneşte şi suntem AICI!... asta să o facă ăia care s-au tot fîţîit de colo-colo, prin lume, şi nu au mai mult de vreo 70 de ani de cînd ocupară teritorii care nu le aparţineau - prin '47 parcă, - şi care au pus gheara pe finanţa mondială. noi nu avem de ce. toate disputele astea de natură istorică, în ceea ce ne priveşte, nu sunt decît un fel de sport gratuit, neomologat încă la concursurile de cultură generală!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-07 15:44:13               doamna Elena, am trimis coletul cu cele două volume. mîine ar trebui să ajungă la dv.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-07 15:22:42               Iar cea a domnului CTA a depăşit limita bunului simţ acuzându-mă de lipsă de discernământ. Ceea ce am vrut să spun este că nu sînteți destul de perspicace ca să simțiți slăbiciunea argumentelor pe care ni le serviți. Că n-aveți nas pentru domeniul în care vă avîntați atît de tumultuos. S-ar putea deci să fiți dus de nas de unii și mai entuziaști ca dv. Oricum, se pare că și dv. vreți să ne duceți de nas pe cei care ne arătăm un pic mai rezervați.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-07 09:28:32               "Domnului Cioacă Pe când un text, fie şi versificat, despre văduvioare? Nu de alta dar, se pare, femeile se plâng toată viaţa că sunt bolnave şi mor...văduve. Sau, mă rog, văduvioare!" (doamna Elena Stefan) Doamna Elena Chestia cu " femeile se plâng toată viaţa că sunt bolnave şi mor...văduve. Sau, mă rog, văduvioare!" este traznet! Ideea este prea frumoasa sa nu incerc ceva. Nu cred ca voi reusii dar de incercat tot o sa incerc. Sia cum sa va spun si eu una nostima si destul de personala. Eu, printre alti frati si surori o am si pe Onita, care in sase saptamani va implini 83 de anisori. Onita a fost una dintre surorile mele favorite fiindca atunci cand m-am nasut eu ea era deja fata de maritat si instinctul ei de viitoare mama a facut-o sa ma trateze ca pe copilul ei. Deci eu, in primii patru ani de viata am avut doua mame. Onita a fost brici la carte, dar, din pacate, nascandu-se prea devreme nu a fost data la liceu, fiindca taranii pe timpurile alea nu-si dadeau fetele la studii mai inalte. Cu inteligenta si harnicia ei a devenit insa o taranca de exceptie. Nici acum nu a renuntat definitiv la vechea ei profesie, desi datorita varstei si muncii dure pe care a practicat-o intreaga viata arata ca un semn de intrebare. Anul trecut cand am venit in Romania sa-mi mai revad frati si surorile nu am gasit-o la Valcea unde traieste cu fica ei, ca de, cum zice ea, nu pra mai poate, ci la casa din satul natal sub un prun. Statea in genunchi, cu mana stanga se rezema intr-un baston sa nu cada, iar cu dreapta aduna prunele ca ea considera ca este un mare pacat sa lasi viitoarea tuica sa curga pe apa Sambetei. Nu pentru ea vroia sa faca tuica, fiindca ea nu bea, ci "pentru copiii astia" care nu zic nu la un pahar de tuica facut din stradania unei femei de 82 de ani. Dar nu despre asta vroiam sa va vorbesc ci despre convorbirea telefonica pe care am avut-o cu ea acum o luna. Ca sa-i abat atentia de la tot feluri de betesufuri pe care mi le impartasea, am adus vorba despre sotul ei si cumnatul meu care s-a pradit acum zece ani la varsta de 79 de ani. A fost o idee catrastofala, fiindca sora mea in loc sa-si reaminteasca de clipele placute din casnicia ei, asa cum speram eu, s-a apuca sa-si boceasca barbatul, "ca uite eu traiesc si Gheorghe-al meu s-a dus de zece ani" -Te rog sa termini cu bocitul, ca tu esti principala vinovata ca Gheorghe-al tau s-a dus de zece ani! -Ce vrei sa spui m-a intrebat Onita oprindu-se din plans pentru a putea rumega mai cum se cuvine acuzatia pe care i-o aduceam. -Pai tu nu stii de ce barbatii dispar inaintea sotiilor lor? -De ce? -Fiindca sotiile le mananca zilele. -Ha-ha-ha, a reactionat ea nestiind bancul, si tu crezi ca de asta a plecat Gheorghe al meu? -Nu cred, stiu sigur! p.s. Sper sa nu va fi plictisit prea tare cu pologhia mea   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-07 02:54:31               Viorica Enăchiuc pretinde că a tradus dintr-o limbă necunoscută. adică este un Champollion. Ar trebui ca de acum încolo să știm că semnul Acela cu trei bare si două puncte este litera a în lafabetul dac, iar semnul .... este litera b. Nu există ”a încercat” în timp ce prezintă un text care se vrea coerent dar miroase de la o poștă a făcătură (haida-de, am pierdut Aradul și Ineul, vin catolicii peste noi ortodocșii, săriți să apărăm municipiul - n-are nici o treabă cu limbajul de sec.XIII). ”Să-i oprim cum spun piesele de teatru că l-am oprit pe Atilla” - asta chiar e bună. Se consuma teatru la greu în sec.XII în Transilvania. Parcă teatrul dispăruse odată cu noua cultură creștină. Va reapărea în Renaștere. O încercare însemna să spună că semnul cutare poate însemna sunetul f, de exemplu, cu argumente. Nu să faci corespondențe arbitrare ca să iasă un text. Asta poate face oricine, cu ceva muncă și imaginație. Nimeni nu o atacă fiindcă a încercat, stați liniștit. Au atacat-o științific (vezi Dan Ungureanu), iar apoi s-a încăpățânat să facă pe neînțeleasa și marginalizata și a intrat în gașca lui Napoleon Săvescu . 2. Dacia Preistorică este o lucrare depășită din toate punctele de vedere. A fost o muncă uriașă acolo, dar este clar o lucrare de pionierat. Astăzi se regăsește în bibliografii extinse ca o trecdere și cam atât. Orice lingvist vă va confirma că este cu totul depășită, poate utilă accidental. Eu o am acasă și dacă vă reproduc perle de acolo nu vă va cădea deloc bine. Altfel jos pălăria pentru marele patriot care a fost Nicolae Densușianu. Dar a-l urma orbește e altceva. E valabil și pentru Hașdeu, un titan chiar față de Densușianu, dar compromise încă din timpul vieții ca cercetător onest. A falsificat câteva documente, lucru arhicunoscut. Ca și în cazul tăblițelor de la Sinaia sau Tărtăria, invocați cazuri disparate, excepții, posibile falsuri, ciudățenii, cu siguranța că ar reprezenta ceva. Precizez că pe aceste așa-zise documente nu se regăsește aceeași scriere, caz în care ar fi fost într-adevăr posibilă o conspirație, o desconsiderare. Sunt cazuri separate, fiecare cu legenda sa, amplificată de timp. Se vede reaua credință. Se ia tot ce e discutabil, misterios etc și se atacă ”istoriografia oficială”. Sunt mari diferențe între Hașdeu, Boliac (Deac nu știu) și Iorga. Primii încă sunt la începuturile istoriografiei, gafele erau mai dese, normal. Nici Ioga nu e infailibil, sigur. Dar, ca orice știință, cu trecerea timpului s-a decantat amatorismul de profesionalism, greșeala de adevăr. Dacă Boliac avea scuza că înainte de el nu prea exista cercetare istorică la noi, cei de azi nu au nici o scuză. Nu poți să ataci senin romanitatea ignorând dovezile romanizării dacilor și făcând abstracție de colonizare. Nu poți să afirmi ceva fără să te raportezi la cei care au scris pe subiect. Și raportare nu înseamnă să ataci cu nesmțire, cum face N. Săvescu. Raportare înseamnă să faci o demonstrație de erudiție și de intuitie, ca Schliemann. Vino cu un text complet în dacă, autentic, care să poată fi tradus sau să nu poată fi tradus. dar să fie authentic. Nu speculații că alfabetul secuiesc de fapt e de la noi, dar nu există nici o dovadă că noi l-am fi folosit, nu tăblițele de la Sinaia, falsuri recunoscute, nu Hașdeu și falsurile sale cunoscute de toată lumea științifică, demonstrate de Panaitescu dar și de alții. Există vreo similitudine între Codex-ul Rohoczy, Tăblițele de la Sinaia, Tărtăria sau documentele lui Hașdeu? A, înseamnă că avem de-a face cu vreo 4 alfabete, fiecare păstrat într-un singur exemplar de text. Degeaba încercați să inițiați o dezbatere. Nu are sens. Avem de-a face cu propaganda nu cu știință, și știți foarte bine asta.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-07 00:26:04               Domnului Cioacă Pe când un text, fie şi versificat, despre văduvioare? Nu de alta dar, se pare, femeile se plâng toată viaţa că sunt bolnave şi mor...văduve. Sau, mă rog, văduvioare!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 22:12:31               Er. "De ce este chiar documentul însuşi atacat cu atâta vehemenţă?" "şi tot ce o denigrează este bun?"   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 22:08:09               Distinsă Amelia Cojocaru, Viorica Enăchiuc este prima care a reuşit o traducere. Sau a propus o traducere. Bună sau rea. Dar o traducere. Ori o propunere de traducere. Din câte ştiu nu susţine că ar fi infailibilă. Din păcate nu am cartea să analizez cu mintea mea dacă procedura şi algoritmii de descifrare se susţin. Însă sunt minţi luminate care sunt de acord cu acest demers şi, evident persoane care o neagă. Oricum reproşurile care i s-au făcut ţin mai mult de procedură ori de persoana sa, nu de fond. De exemplu, că nu ar exista scrieri de la dreapta la stânga şi de jos în sus. Din câte ştiu a produs exemple care contrazic această afirmaţie. Că a lucrat înainte de 89 la nu ştiu ce institut, că, etc. etc. Nimeni nu a venit să ia de exemplu pagina n şi să spună: iată semnul grafic G1 are în acest context valoarea literei l1 iar în cuvintele C1, C17 şamd valoarea literei L7, de exemplu. Prin urmare descifrarea nu este congruentă şi coerentă. Ori fraza Fx contravine frazei Fy din următoarele motive. Etc, etc. Aşadar există un document într-o bibliotecă din Ungaria. Descoperit de un academician român şi tradus într-o versiune care ar putea fi considerată de lucru. De ce este atacată persoana care s-a ocupat de acest document? De ce este chiar documentul însuşi cu atâta vehemenţă? De ce nu nu se analizează ce a scris acea doamnă care a muncit ani până să aibă, cel puţin pentru ea, certitudinea că a procedat corect şi coerent şi că a descifrat acel document? De ce taxaţi acest document, fără niciun argument, ca "propagandă"? Că nu vă place traducerea? Demonstraţi că este greşită, falsă ori abţineţi-vă. Şi dacă aceasta ar fi un fapt singular am putea spune: în regulă o excepţie. Însă, din păcate, există un şir întreg de documente şi lucrări care, fie sunt ignorate, fie sunt duse în derizoriu şi negate la fel de vehement. Dacia Preistorică, tăbliţele de la Tărtăria, tablele de la Sinaia, spunerile unor istorici români şi străini şi câte şi mai câte. Ca să nu mai vorbesc de lungul şir de denigrări, demitizări, ducere în derizoriu, negări cu privire la toate personalităţile trecutului nostru şi la istoria noastră. Cum să asişti pasiv la un astfel de trend? De ce ar fi mai credibil un fost spion, Neagu Djuvara decât Agustin Deac? De ce tot ce ar veni în sprijinul naţiunii noastre este rău şi tot ce o denigrează este rău? De ce multiple referinţe ale unor profesori de la universităţi celebre despre trecutul naţiunii noastre sunt ignorate? În textul de mai sus, eu, pornind de la surse de necontestat am afirmat -corect ar fi AM DEMONSTRAT- că aserţiunea "Dacii nu au avut alfabet" este unul dintre neadevărurile esenţiale ale istoriei noastre. Observaţi mai jos care au fost reacţiile. Majoritatea în afara subiectului ori colaterale subiectului. Dacă nu chiar parazitare. Iar cea a domnului CTA a depăşit limita bunului simţ acuzându-mă de lipsă de discernământ. Au avut ori nu dacii un alfabet? Putem răspunde la această întrebare pe baza surselor de care dispunem? Mai ales că se profilează mai multe astfel de pretennţii. Care ar putea fi toate valide: alfabetul acesta, de care vorbeşte Haşdeu, alfabetul propus de Viorica Enăchiuc,(150 caractere) alfabetul tăbliţelor de la Sinaia şi poate or mai fi. Care este argumentaţia dumneavoastră cu privire la acest subiect? Dacă aveţi vreuna. Spuneţi, "Nu se poate accepta să fie puși tot felul de exaltați sau, mai rău, escroci, lângă Pârvan sau Daicoviciu." Cu ce ar fi mai prejos Haşdeu, Deac, Bolliac şi alţii în raport cu iluştrii istorici pe care îi invocaţi? Din câte ştiu şi Iorga era de părere că dacii aveau un alfabet al lor. Să fie aceştia, după spusa dumneavoastră, escroci? În plus, de ce credeţi că istoricii şi arheologii au monopulul cercetării şi descoperirilor istorice? Poate mă înşel dar Heinrich Schliemann, din câte ştiu eu a fost la bază un avocat. Şi abia apoi un ilustru arheolog! PS. 1. Dacă abordăm o multitudine de subiecte mai mult sau mai puţin adiacente topicului, dispersia de forţe ne va slăbi eficienţa. Ce ar fi să dezbatem, cei care suntem în stare, doar subiectul topicului. Nu este obligatoriu să ajungem la o concluzie comună. (Ideal acesta ar fi obiectivul) Dar cel puţin putem testa ce vulnerabilităţi are fiecare susţinere. 2. Da, dpmv traducerea postată sună a ev mediu timpuriu. Postez mai jos, pentru comparaţie, un extras dintr-un celebru astfel de poem. Şi mi se pare, ca stil, că seamănă izbitor. "Cum seama-și dă că și-a pierdut vederea, Se scoală și puterile-și strunește Și chipul său își pierde-mbujorarea. În fața lui e-o piatră negricioasă; De zece ori cu spada o izbește: Scrâșnește-n ea, dar nici nu se știrbește. Roland grăiește:”Ajutor, Fecioară! Ah, Durendal, ce vitregă ursită ! Eu mor și nu-mi mai ești de trebuință. Cu tine-am câștigat atâtea lupte Și-atâtea necuprinderi, stăpânite De Carol cel cu barba colilie. În mâinile de laș să nu ajungi vreodată ! Un bun vasal te-a mânuit atâta. Rămâi fără pereche în sfânta Franță !”   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 22:03:39               Nu înțeleg, apoi, relevanța trimiterii la atestări de țări românești în zorii evului mediu. Știm asta, și nimeni nu neagă în istoriografia română existența acestora în sec. IX sau mai devreme. Despre alfabetul secuiesc din câte știu e mai complicat, dar a afirma cu atâta siguranță că e ”dac” chiar e riscant. Da, avem o sursă care spune asta, altele care spun altceva, analiza semnelor, care indică certe origini semite și turcice, explicabile prin probabila origine hazară a secuilor, maghiarizați apoi. E mult aici de spus, dar... iarăși avem de-a face cu o chestiune controversată. În final, ca profesoară de istorie, implicată, vrând-nevrând în problemele identitare, mărturisesc o anume senzație, cea a unui anchetat. Intră anchetatorul dur, superior, care îți repeat ore, zile, ani în șir: ești un rebut, un gunoi al Europei, ne e rușine tuturor cu tine, nu te speli, nu muncești, ai IQ sub-medie, istoria ta este una plină de rușine, de trădări, trecut pe care îl cosmetizezi, părinții tăi sunt abulici, aloolici, retardați. Când te apucă exasperarea, când ai nevoie de o gură de aer și de o speranță, își face apariția anchetatorul ”celălalt”. Este un personaj bonom, îmbrăcat vesel, zâmbetul său iradiază. Te strange în brațe și îți spune că ai suferit mult, pe nedrept, că ești minunat, ești un geniu, cel mai bun dintre pământeni, că ceilalți toți greșesc și că tu, tu trebuie să le arăți lor cine ești. Uite, spune bonomul, de mâine vei fi alt om, vei renunța la numele tatălui tău și îți vei descoperi adevăratul tău Eu, ascuns, interior, cel care abia așteaptă să irumpă în cea mai griozavă demonstrație de forță și originalitate. Doar că DE MÂINE TREBUIE SĂ FII UN OM NOU.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-06 20:23:31               Doamnă Elena, entuziasmul dv. a fost excelent carcterizat ca lipsă patentă de discernămînt: Dv. ideologizați istoria națională a românilor dând curs propagandei unor escroci. Aveți o minte foarte tînără și credulă.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-06 18:26:04               Am avut curiozitatea să parcurg așa zia traducere a Codexului Rohoczy de Viorica Enaciuc. Iată câteva mostre, alese, credeți-mă, cu totul la întâmplare: ”Şi marea căciulă a păcii, a luptătorului din tine, cum merge în acelaşi timp hrana din aceiaşi mamă, rugăciunea războinicilor ascult-o! În acelaşi timp umple căciula! Soarele loveşte-l! Nimiceşte băutura, jertfirea pe tine insuţi şi marea pază pune-o la cale aici! Ţine căciula, şi marea căciulă va fi cu tine în loviturile importante! Tiara de tei, cuşma Soarelui e moartă. Ţine cu ceilalţi căciula înaltă! Fii hotărât! Dacă strălucita căciulă va fi nehotărâtă, apărarea sa, apărarea sa va fi împotriva sa. Mergi cu fapte în încercări ori cu cavaleria, cu căciuli încercate şi cu strigăt de şoim, cu căciula îndoită! Importantă caciulă să înlăture băutura de orz pentru generaţia ta! Căciula ta în acelaşi timp să umple apărarea municipiului tău cu toţi deodată şi căciula să aducă folos! Căciula ta împreună cu ai tăi să izbească, aducând folos!” ..................................... Prin luptă Tisa a fost luată; Aradul lovit; Mântuitorule! Nenorocire e drumul încheierii păcii; pentru noi e marea nenorocire! O mare viclenie! Au, vai, viclenia va face fiii pământul umbrelor! Drumul tău e al marelui Mântuitor lovit (zice), furia profetică înaltă Ajută semănăturile când drumul vicleniei se va usca! Bătălia e calea ta! Au a ta cale să fie lovită de mânia profetică vicleană drumul tău merge spre limpedea Tisă, furios, cu strigăt de şoim! Urmaşi ortodocşi, loviţi însufleţirea profetică, catolică şi marea însufleţire profetică a şoimului, a drumului tău va fi marea luptă şi victoria înaltă! Au, vai, viclenia să fie pământul umbrelor în calea ta! ................................. (...) în drumul şi în marea luptă pentru apărarea Aradului, cu Marele Mântuitor în importanta luptă, vin de la Rarău armii; şi cu marii Sahara , împreună cu ajutoru1 Mântuitorului. Să-i oprim, cum spun piesele de teatru că l-am oprit pe Atila, cu corăbiile din drumul lor!” Este stilul acestei scrieri medieval, are o minimă logică, în afara logicii însuflețitoarei propagande de sec.XX? Aștept răspunsuri, d-na Ștefan.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-06 18:04:46               erata: Cred ca am facut o greseala. Poporul German a avut opt milione de morti in total. Dar din acesti opt milione in jur de douaa milione au fost, probabil, soldati. Fiinfca numai la Stalingrad au murit cateva sute de mi. Deci sa zicem ca raportul dintre vaduvioare germane si armata de ocupatie a fost numai de zece la unu. Este greu de imaginat ca un soldat din armatele de ocupatie sa poata lupta in acelasi timp chiar cu zece inamice. Deci greul a cazut tot pe barbatii germani ramasi in viata. Fiindca ei erau, cu mic cu mare, in jur de trezeci de milioane si nu cateva sute de mi. Deci nu se poate face nici o comparatie intre situatia din Germania dupa cel de al doilea razzboi mondial si situatia din Dacia dupa cu cerirea ei de catre romani. Fiindca nu stim cati barbati daci au mai ramas in viata si nici raportul numeric dintre vaduvioarele dace si soldatii romani din armata de ocupatie. Ce putem afirma cu certitudine este ca nici vaduvioare dace si nici soldati romani nu si-au pierdut timpul degeaba. Fiindca altel nu ar fi aparut Poporul Roman.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-06 17:30:47               "Şi populaţia Germaniei, după al doilea Război Mondial, era majoritar feminină. Şi ruşii şi americanii au instalat baze militare în această zonă. Cu toate acestea, printr-un fenómen mai greu de înţeles, dar explicabil, după război, în Germania, s-au născut preponderent băieţi şi, într-un orizont de timp nu prea a mare situaţia s-a echilibrat. Sigur vor fi fost şi naşteri metisate însă nu într-atât încât să un mai avem un popor de germani." (doamna Elena Stefan) Aveti perfecta dreptate. Am vazut cu ochii mei un neamt nascut dupa razbel care era negru-negru. Nu l-as fi vazut daca nu ajungea un mare fotbalist. Faptul ca nu s-au nascut mai multi metsti nemti dupa razboi nu s-a datorat refuzului vaduvioarelor brunhilde de a coopera cu armata de ocupatie ci raportului dintre populatia germana si armatele de ocupatia. Dupa pierderea celor opt milione de sodat in cel de al doilea razboi mondial populatia celor doua state germane luate impreuna se afla cam intre 70 si 80 de milione. Armatele de ocupatie luate impreuna nu depaseau doua sute de mii. Oricat de harnici ar fi fost cei doua sute de mii de soldati din armata de ocupatie, tot nu puteau sa satisfaca cererea celor opt milione de femei germane ramase disponibile prin moartea celor opt milione de soldati germani.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-06 17:12:13               Subscriu în totalitate opiniei dl. Cioacă. Nu există ”istoriografie oficială” vs. istoriografie underground, există doar profesioniști vs. amatori care sunt mânați de tot felul de interese obscure sau de un patriotism prost înțeles. Nu există dacomani vs. latinomani. Suntem români! Nu daci sau romani! Istoriografia, aia oficială, este istoria noastră națională. Nu se poate accepta să fie puși tot felul de exaltați sau, mai rău, escroci, lângă Pârvan sau Daicoviciu. Cum putem să ne încredem în Viorica Enăchiuc, în condițiile în care acesat nu este specialist în limba latină??? Cine o boicota în 1983, când toată țara dera în plină febră dacistă, motivate ideologic? Și, totuși, teza sa nu a fost ac ceptată de nici un specialist. Nu observați că orice nebulosă a istoriei este speculate de manipulatori doar într-un singur sens? Avem un text pe care nu a reușit nimeni să-l descifreze, un manuscris pe hartie filigranată, pe marginea căruia poți broda oricât, dar nimeni nu te va lua în considerare dacă nu descifrezi limba, că de presupuneri sunt toți buni. Altcineva, de prin Chitila, a găsit limbă dacică scrisă pe un craniu de cal. Foarte încurajator, chiar un craniu este potrivit să-l tran sformi în lăbliță de scris. Nu știm de unde trage concluzia că ar fi dacică. Nimeni nu a venit până acum cu un text în dacă, parallel cu un text în latină, slavă sau greacă. În nici un sit dacic nu s-a găsit până acum o singură tăbliță cu înscrisuri într-o eventuală limbă dacică. Chiar nu înțelegeți că pentru orice istoric sau lingvist ar fi lovitura vieții lui să descopere așa ceva? De ce să ascundă sau de ce să nu ia în considerare un izvor autentic. Tot cee a ce ”sună” misterios, intră în câmpul propagandei deșănțate, fără respect față de metodă, logică, norme academice. ”Istoria propriu-zisă a poporului român nu a fost scrisă încă” - este text de PROPAGANDĂ. Este sinonim cu istoria poporului romăn nu a fost re-scrisă. După interese obscure. Nu, istoria poporului roman este cea scrisă de Pârvan, mort pe șantier la nici 50 de ani, de Gheorghe Brătianu, mort la Aiud, de Nicolae Iorga, executat cu sânge rece la comandă politică. Dacă încearcă cineva să treacă peste ei, atunci să o facă onest, cu documente și cu știința lor de carte, nu prin propaganda deșănțată, bazată pe link-uri de pe internet. Ceea ce faceți, dl. autor al acetui text, este subminarea identității naționale, a imnului national, a unității poporului romăn și a temeiurilor sale istorice, contestarea dascălilor nostri naționali, contestarea operei patrioților din Transilvania, legitimarea moldovenismului și a existenței unui așa zis popor dac, diferit de cel roman. Să nu-mi spuneți că ideologizez. Dv. ideologizați istoria națională a românilor dând curs propagandei unor escroci.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-06 15:13:06               "inradevar in Romania moderna exista intradevar"(gagiu cioacă) "întradevăr", "întradevăr", sunt agramat într-adevăr! "Desigur si marii istorici profesionist pot sa faca gresel in interpretarea evenimentelor istorice, dar greselile lor nu sunt niciodata intentionate asa cum sunt de obicei greselile istoricilor amatori."(ciocălău) ei, da, greşelile neintenţionate devin adevăruri absolute dacă-s făcute de profesionişti. sunt greşeli pozitive, deci valide! cum ar fi, dacă cioacă zice că "întradevăr" se scrie legat, atunci e o greşală validă, căci, e ştiut, el e specialist în limba română, prin care a trecut cu ciricliul, precum cioara prin ploaie, ca să se îndrepte spre valea silicoanelor, adică una din văile pe unde îşi aşează, de regulă, cortul minoritarii călători! "Ma refer la Poporul Australian care este urmasul direct al c......r si hotilor deporati din Anglia acum doua sute de ani. Si ce popor viguros a iesit! Lucru pe undeva normal fiindca in ambele meserii, pentru a se putea supravietuii, e nevoie de mult curaj si inteligenta."(cioculete) ai uitat să adaugi, cioacă, şi poporu migrator, numit, mai nou, rrom, la fel de specilaist, şi el, ca viguroşii australieni, în "mbele meserii"!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-06 14:40:48               "Ce aţi prezentat aici este poziţia unui reprezentant al istoriografiei oficiale şi argumentele domniei sale,..." (doamna Elena Stefan) Doamna Elena Stefan, Eu nu cred ca istogriografia Romaniei poate fi impartita in istorigrafia oficiala si istorigrafia neoficila. Fiindca nu vad ce interese ar uramrii istorigrafia oficiala si ce interese ar urmarii cea neoficiala. Sau daca exista cele doua laturi ale istoriografiei romanesti, marii nostri istoricici Xenopol, Iorga, Gheorghe Bratianu, Vasile Parvan, Constantin C. Giurascu din ce istoriografie faceau parte din cea oficiala sau cea neoficiala? Parerea mea este ca inradevar in Romania moderna exista intradevar doua ramuri, una care este interesata sa descopera adevarul istoric asa cum a fost el si care este constituita din istorici profesionisti si una care este interesata in infrumusetarea adevarului istoric datarata unor unor pseudo-istorici motivati de un pseudo-patriotism exagerat. Desigur si marii istorici profesionist pot sa faca gresel in interpretarea evenimentelor istorice, dar greselile lor nu sunt niciodata intentionate asa cum sunt de obicei greselile istoricilor amatori. Pentru mine interviul reafisat de domnul Latunski este nu numai extrem de interesant dar si extrem de folositor. Daca domnul Latunski ar fi dat numai link-ul probabil ca nu l-as fi citit, din comoditate. Probabil ca asa ar fi procedat si alti colegi de site. Ce este rau in asta? Si apoi ce interes ar avea istoricul Alexandru Vulpe sa nu ia in considerare tezele istoricilor amatori daca acestea s-ar baza, cat de cat, pe o documentatie valabila? In decursul interviului dat de istoricul Alexandru Vulpe revine ca un laitmotiv expresia "din pacate nu avem dovezi" ceace nu presupune ca el ar fi impotriva oricaror dovezi referitoare la istoria dacilor si istoria de inceput a Poporului Roman, ci ca regreta ca nu sunt mai multe si spera ca in viitor vor fi mai multe. Eu consider ca daca prin vinele mele curge 10% sange roman si 90% sange dac, sau invers, eu tot ala raman. Exista popoare cu o origine mult mai joasa decat originea Poporului Roman, dar nu au din acesta cauza nici un fel de compleze. Ma refer la Poporul Australian care este urmasul direct al c......r si hotilor deporati din Anglia acum doua sute de ani. Si ce popor viguros a iesit! Lucru pe undeva normal fiindca in ambele meserii, pentru a se putea supravietuii, e nevoie de mult curaj si inteligenta.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-06 11:46:26               Aveți dreptate, am greșit. Cereți unui editor să radieze comentariul meu. Nu știu ce-mi veni! Ținînd cont că, nici în copilărie nu m-am jucat „de-a dacii și romanii”. Dacă se va pune în discuție și subiectul „țară,țară, vrem ostași” și o să recidivez, să-mi mai atrageți atenția, vă rog. Pînă atunci, îmi prezint scuzele parțiale.   Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-06 11:28:22               1. Domnule critic, nu se face aşa ceva. 11 pagini cu textul altcuiva! Nu este corect şi nici relevant. Şi este parazitar. Puteaţi să luaţi câteva extrase şi să daţi link-ul. 2. Eu nu văd comunitatea ştiinţifică dichotomic aşa cum sugeraţi dumneavoastră. Ci nuanţat, mult mai nuanţat. Şi cooperativ. Ce aţi prezentat aici este poziţia unui reprezentant al istoriografiei oficiale şi argumentele domniei sale, le presupun, a priori, de cea mai mare bunăcredinţă, reprezintă, am putea spune, părerile, opiniile, credinţele domniei sale. Adică, în cea mai mare parte, argumente de autoritate. Cărora uşor le pot fi contrapuse alte argumente de autoritate. Aşa nu rezolvăm problema. Dacă veţi citi cu atenţie veţi observa "după părerea mea", "În opinia mea" "Eu sunt de părere", "cred", "nu avem izvoare istorice" etc. Sigur este corect ca omul sau oricine altcineva să aibă dreptul la a-şi expune părerile. Dar asta nu înseamnă şi adevăr, nu înseamnă şi argumente de necombătut, cum sugeraţi dumneavoastră. Şi în baza cărora aţi dori să ştiţi cine este naţionalist şi cine nu! În sinteză un lucru esenţial afirmă distinsul domn şi, evident, nu pot să nu fiu de acord cu acesta: "istoria propriu-zisă a poporului român nu a fost scrisă încă." Şi aceasta mi se pare esenţialul. De aici ar trebui pornit. Într-o largă cooperare cu toţi cei care se preocupă de subiect. Pentru că o diplomă, cea de istoric, arheolog, etc îţi conferă competenţe, îţi certifică abilităţi, cunoştinţe, etc. Dar nu îţi acordă monopolul. Mai ales, într-o problemă aşa de importantă şi delicată cum este istoria. Care ne priveşte pe toţi. Şi nu putem asista pasivi la fenomene care, cel puţin, sunt discutabile. Şi aceasta ca să fiu elegant. Sigur, luat punct cu punct articolul suportă multe amendamente. Men'ioney câteva: Unul dintre "argumentele" latinomanilor este acesta „Populaţia predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin“ şi, vezi doamne, soldaţii şi colonii au înlocuit dacii dispăruţi. La o analiză atentă argumentul nu poate fi decât parţial, "extrem de parţial" valid. Şi populaţia Germaniei, după al doilea Război Mondial, era majoritar feminină. Şi ruşii şi americanii au instalat baze militare în această zonă. Cu toate acestea, printr-un fenómen mai greu de înţeles, dar explicabil, după război, în Germania, s-au născut preponderent băieţi şi, într-un orizont de timp nu prea a mare situaţia s-a echilibrat. Sigur vor fi fost şi naşteri metisate însă nu într-atât încât să un mai avem un popor de germani. Spune distinsul istoric " Eu sunt de părere că am fost în principal un popor de păstori" Discutabil. Zona cucerită putea fi în principal exploatarea şi prelucrarea aurului şi a argintului. Pentru care Traian va fi făcut atâta drum Drum care însă i-a asigurat imense bogăţii şi 123 de zile de sărbătoare. Mai afirmă istoricul: "Aceste simboluri ale culturii geto-dace au fost rase de romani" Pe întreg teritoriul? Şi pe teritoriile, extrem de mari, rămase neocupate? Mă opresc aici şi conchid că o cooperare critică, extrem de critică între "latinomani" şi "dacomani" ar fi necesară şi benefică. Oricum, faptul că mulţi, extrem de mulţi oameni şi, în special, tineri, se ocupă de problemă şi muncesc precum furnicile, în această direcţie, este de admirat. PS. Insist şi vă rog ca pe viitor să vă folosiţi mai mult propriul generator de idei şi ipoteze. Evident, cu trimiteri la surse. Vă mulţumesc!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 10:33:49               şi care-i problema, musiu latunski? că citii şi nu găsii niciun motiv serios de constestare a continuităţii? presupuneri, şi atît. la fel cum toată agitaţia creată în jurul problemei. repet: suntem aici, avem o limbă foarte clar definită, vieţuim şi făptuim, de ce trebuie să aducem dovezi că stră-stră-stră...bunicii erau fix, dar fix, de acelaşi tip genomic cu noi, cei prezenţi? uite, ungurii veniţi din asii, cu carnea sub şa, nu putură să se aşeze prin locurile astea - fie pentru că nu le permiseră indigenii, fie pentru că li se păru mai facil în panonia, că, de, ei erau globtrotterişti (!) - şi, deşi se ştie bine acest lucru (că-s venetici, adică), tot încearcă să se insinueze încoace. păi, dacă e pe doveditelea, că unii au fost, n-au fost pe unde sunt, atunci s-o luă de la adam încoace, să vedem cu cine se însură cain, de apărură atîtea seminţii pe lume asta!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-06 10:28:47               Acest domn este tot elitist antinațional? Sintagma «strămoşii noştri daci» ar trebui discutată. Interviu cu Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“ Autor: Ciprian Plăiaşu |Historia.ro) Domnule profesor, cine sunt dacii? Ce ştim despre ei? Putem să îi considerăm strămoşii noştri? Sintagma aceasta, „strămoşii noştri daci“, ar trebui discutată. Sigur, dacii pot fi consideraţi dintr-un anumit punct de vedere strămoşii noştri. Dar s-a exagerat teribil mult. Ei sunt strămoşii noştri cu siguranţă din punct de vedere genetic, biologic. Toate popoarele care s-au perindat pe teritoriul acesta au lăsat măcar o mică amprentă genetică, şi cu atât mai mult geto-dacii care au fost cuceriţi de romani. „Populaţia predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin“ Totuşi, faţă de alte cazuri, cum ar fi celţii sau chiar şi germanii, amprenta de substrat a fost, după părerea mea, mai subţire la noi decât în alte părţi. Unul dintre principalele motive este acela că populaţia locală a fost extrem de puternic afectată după cucerirea romană. Nu doar în sensul că unii au fost luaţi sclavi, dar foarte mulţi luptători daci care au supravieţuit războiului au avut de ales între sclavie şi înrolare în trupele auxiliare romane. Aceste trupe auxiliare, formate aproape în totalitate din daci, au fost strămutate cât mai departe de Dacia. Avem documente, nişte grafitti pe cioburi, studiate de un coleg mai tânăr, Dan Dana, care confirmă prezenţa unor astfel de unităţi în Egiptul de Sus. Alte asemenea unităţi, formate aici, au fost strămutate în Mauritania sau tocmai în Britania. După ce-au fost eliberaţi din armată poate unii s-au întors, nu avem cunoştiinţă. Totuşi, cea mai mare parte a lor a rămas acolo unde a fost cantonată unitatea. În orice caz, e clar că populaţia predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin. Acest lucru a dus, cum e firesc, la romanizarea rapidă. Aşadar, cu siguranţă putem vorbi de o genă biologică provenind de la populaţia geto-dacă. Chiar şi pe continentul american, unde populaţiile amerindiene au fost izgonite, tot a rămas o amprentă genetică. Cel mai bine se vede la populaţia mexicană: sunt catolici, vorbesc spaniolă, dar dacă ne uităm la înfăţişarea lor se vede că sunt urmaşi lui Montezuma. Dacă mai au ceva comun cu el, asta e altă poveste. Cam aşa ar trebui să privim şi noi chestiunea cu strămoşii geto-daci, termen şi poveste cu o tentă, mai degrabă, politică, naţionalistă, decât ştiinţifică. Ce înseamnă, în fond, strămoş? Noi nu ştim bine nici românii cum s-au constituit. În opinia mea, istoria propriu-zisă a poporului român nu a fost scrisă încă. Ceea ce avem este istoria elitelor care au condus această ţară (domnitori, voievozi, regi, nobili etc.), dar povestea acelor ciobani care au rămas după retragerea aureliană e foarte greu de redat în scris; pentru că nu există documente şi nu vor exista. Cine se interesează, de atfel, de populaţii rămase în teritorii de care erau legaţi prin necesarul de supravieţuire, de obţinerea subzistenţei materiale? Eu sunt de părere că am fost în principal un popor de păstori legaţi strâns de centura muntoasă a Carpaţilor şi, prin acest mod de viaţă, am asigurat hrana tuturor etniilor care s-au perindat pe aici. Această formă de relief cu peisajul ei specific a asigurat continuitatea noastră în acest loc. Există voci care spun că această teză nu este susţinută de documente, că e doar un exerciţiu de imaginaţie. Totuşi nu se poate imagina orice! Este, cred, scenariul cel mai veridic. Lucrurile trebuie văzute în acest caz prin ochii antropologiei culturale. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul civilizaţiei geto-dacice, din care nu a rămas mare lucru. Toate monumentele de cult, fortificaţiile, cetăţile care au reprezentat cultura elitelor au fost distruse de romani. În fond, urmele arheologice ale sanctuarelor pe care le cunoaştem astăzi sunt doar fundaţiile lor. Aceste simboluri ale culturii geto-dace au fost rase de romani, iar elitele au avut de ales: unii au trecut de partea romaniilor, iar alţii au rămas să-şi împartă soarta cu Decebal. Toţi cei care au rămas loiali regelui dac au fost exterminaţi, iar populaţia, o parte în sclavie, iar cei mai mulţi, înrolaţi în armatele auxiliare romane. Imperiul practica acest lucru, a făcut-o şi cu alte populaţii cucerite. De altfel, pe teritoriul ţării noastre există inscripţii cu tot felul decohortes (subdiviziune a unei legiuni, având 500 de soldaţi – n.r.) şi alae (trupe auxiliare de cavalerie – n.r.), cum sunt Britanorum, Hispanorum, Thracorum şi multe altele. „Despre Burebista cunoaştem cu mult mai mult din inscripţia de la Dionysopolis decât ştim din toate celelalte izvoare” Ce izvoare avem pentru istoria dacilor înainte de cucerirea romană? Pentru istoria dacilor, din păcate, izvoarele au dispărut sau ne-au pervenit fragmentar în nişte forme trunchiate, ceea ce mi se pare şi puţin bizar; sunt în această situaţie toate izvoarele literare care relatau nu doar detalii cu privire la această creştere şi expansiune a puterii geto-dacilor, dar chiar prezentau cu lux de amănunte războaiele daco-romane. Să luăm, de pildă, pe celebrul scriitor roman de origine greacă, Dio Cassius, din opera căruia s-a păstrat mai mult de jumătate. Totuşi, capitolul care trata luptele împăratului Traian în Dacia a ajuns azi sub nişte forme mizere de rezumare, realizate de Ioan Zonaras (cronicar şi teolog bizantin din secolul al XII-lea – n.r.) şi de Xiphilinus (călugăr trăitor la Constantinopol în secolul al XI-lea – n.r.). Se cunoaşte, de exemplu, efortul extraordinar depus de Traian de a termina cel de-al doilea război daco-roman şi de a integra Dacia, dar despre toate acestea s-au păstrat doar câteva rânduri, în care se spune că a fost un război crâncen, „dus mai mult cu înţelepciune decât cu înfocare“ de către împărat. Au fost mobilizate 12 legiuni, dacă nu mai multe, plus trupe auxiliare, o concentrare de forţe cum rar am mai întâlnit în istoria romanilor. Şi cu toate că acest război a fost unul extrem de important, de ce n-avem nicio informaţie?! Deşi ştim clar c-au fost o mulţime de autori care au relatat despre aceste evenimente. Despre aceste războie a scris medicul lui Traian, Criton, din care avem câteva fragmente. Apoi împăratul Traian însuşi a scris, după modelulDe Bello Gallico a lui Iulius Cezar, o lucrare, De Bello Dacico, din care s-a păstrat numai o simplă frază, ca exemplu de stil sec, simplist, cazon: „Inde Berzobim, deinde Aixim processimus” (De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis – n.r.). Această propoziţie s-a păstrat la Priscianus, un gramatic bizantin din vremea împăratului Iustinian (527-565), care o dădea ca exemplu de stil urât, în comparaţie cu lucrarea lui Iulius Cezar. Traian n-a fost însă un literat, ci un excelent comandant. Nu avem nici lucrarea originală a lui Dion Chrysostomos (ca. 40-ca. 120), Geticele, ci o cunoaştem doar printr-un filtru târziu, din secolul al VI-lea, al lui Iordanes, care, deşi spune nişte lucruri interesante, dar care nu aminteşte nimic exact despre războaiele în care dacii au fost înfrânţi. Nu cunoaştem motivul pentru care s-a făcut această omisiune. Iordanes a scris două lucrări: Romana şi Getica. Prima este o istorie a romanilor şi unde se povesteşte de victoria lui Traian asupra Daciei, iar în a doua, unde îi confundă pe geţi cu goţii, nu pomeneşte decât de victoriile acestora. Afli despre Burebista, Burvista cum scrie el, afli despre Deceneu, afli despre înfrângerea generalului roman Fuscus, în timpul împăratului Domiţian (81-96), dar nicio vorbă despre cucerirea Daciei de către romani. Acesta este un aspect interesant, pentru că acelaşi autor, în cealaltă lucrare –Romana – amintise de războaiele lui Traian. De aceea trebuie să avem în vedere mentalitatea şi ideologia celor care ne furnizează informaţiile şi care era interesul lor când au scris aceste lucrări. De multe ori, adevărul este distorsionat pentru a corespunde unor cerinţe de ordin politic şi propagandistic. Din acest motiv, despre Burebista cunoaştem cu mult mai mult din inscripţia de la Dionysopolis (Balcic) decât ştim din toate celelalte izvoare. Din acest izvor, contemporan cu Burebista, înţelegem importanţa autorităţii sale; Burebista se afirmă drept cel mai mare rege, care stăpânea asupra teritoriilor de la nord şi de la sud de Dunăre. A existat sau nu un rege cu un nume asemănător lui Burebista în secolul II î.Hr.? Dar cuvântul „Burebista” este el un substantiv propriu sau comun? Este numele acestui rege dac sau un cuvânt care, în limba geto-dacilor, denumeşte un şef de trib sau un rege? Nu putem da un răspuns indubitabil. Într-un text al istoriei romane, scrisă pe baza izvoarelor greceşti, de către Trogus Pompelius (istoric roman din sec. I î.Hr. – n.r.), se menţionează: „creşterile puterii dacilor prin regele Rubobostes”. Problema este că textul integral a dispărut şi avem doar un compendiu, făcut în secolul II d.Hr., de Iustinus. În afară de aceasta, există un sumar al cărţii lui Trogus scris de un necunoscut şi ataşat la compendiul unui manuscris al lui Iustinus. Se pare că în textul original, cartea a XXXII-a conţinea informaţii cu privire la respectiva dezvoltare a dacilor lui Rubobostes, însă rezumatul lui Iustinus reţine mai degrabă anectodele şi faptele cu caracter moralizator decât datele şi evenimentele istorice. De altfel, menţionarea lui Rubobostes apare doar în sumarul scris de necunoscut, textul compendiului amintind doar o anecdotă în care dacii au fost pedepsiţi de regele lor Oroles pentru o înfrângere suferită în lupta cu bastarnii şi că „dacii sunt şi ei o mlădiţă a geţilor“. De aici a pornit o întreagă controversă, dacă a existat în secolul II î.Hr. acest Rubobostes, o corupţie prin metateză a lui Burobostes, Burebista, sau Trogus menţiona probabil vreun eveniment care s-a petrecut în vremea lui Burebista cel mare, din sec. I î.Hr. ? S-au adus argumente foarte puternice şi într-o direcţie, şi într-alta. Constantin Daicoviciu, Rudolf Werner, Carl Brandis considerau că este firesc să fi existat un rege dac cu denumirea de Rubobostes şi că acele creşteri ale puterii dacilor s-au petrecut realmente în secolul II î.Hr., cu aproape 100 de ani înainte de regele Burebista, care moare în acelaş an cu Iulius Cezar, în 44 î.Hr. De asemenea, pe plan arheologic, constatăm că începutul culturii materiale geto-dacice, aşa cum o ştim astăzi, a început tocmai în secolul II î.Hr., în jur de 150 î.Hr. Potrivit cercetătorilor menţionaţi, este de presuspus că în prima jumătate a secolului al II-lea î.Hr. a existat un rege cu un nume asemănător lui Burebista. Că îl chema Rubobostes sau Burobostes n-are nicio importanţă. Putea să fi fost un „Burebista I“!. Nu pot fi ignoraţi însă nici cei care contraargumentează teoria existenţei unui rege dac în secolul II î.Hr. Aceştia spun că un rege de o asemenea importanţă ca Buro-Rubobostes ar fi fost imposibil să nu fie amintit şi de o altă sursă, pe când Burebista este menţionat de mai multe izvoare. Disputa este departe de a fi soluţionată şi doar o nouă incripţie, ca aceea de la Dionysopolis, ar face lumină sau ar putea schimba total viziunea noastră asupra lui Burebista. Nici centrul puterii sale nu ştim exact unde a fost. Există o întreagă dezbatere în privinţa capitalei, dacă aceasta a fost în zona Munţilor Orăştie sau în Argedava, aşezată cu siguranţă la sud de Carpaţi, dar exact unde, nu cunoaştem (poate la Popeşti, Mihăileşti, pe Argeş, poate alta, în Dobrogea). Faptul că, probabil, prima acţiune militară a lui Burebista a fost împotriva celţilor din spre vest ar valida ideea că avea puterea în Transilvania, deşi textele sugerează mai degrabă că el provine de la sud de Carpaţi, chiar dacă confuzia între geţi şi daci se făcea curent la acea vreme. Cel care menţionează provenienţa getă a lui Burebista este Strabon (istoric şi geograf grec, 63 î.Hr-24 d.Hr. – n.r.). Dar tot acesta e unul dintre autorii care scriu că dacii şi geţii nu sunt acelaşi neam deşi ar avea aceeaşi limbă. „Documente existente indică o rudenie cu limbile balto-slave“ Cum îi putem diferenţia? Cine îi prezintă prima dată separat? Strabon face prima diferenţă categorică: geţii sunt cei care trăiesc în aval pe Istru (Dunăre), în vreme ce dacii locuiesc în amonte. Dar tot Strabon spune că geţii au aceeaşi limbă cu dacii, şi tot el, în aceiaşi carte, că geţii au aceeaşi limbă cu tracii. Trebuie luată cu rezervă această observaţie întrucât vine de la un grec şi nu de la un vorbitor al vreuneia din aceste limbi. Limbile erau probabil foarte înrudite, dar nu era una şi aceeaşi limbă. Nu avem documente, dar sunt lucruri pe care le putem înţelege prin analogii cu ceea ce există în alte părţi. Despre limbile tracice cunoaştem foarte prea puţin. Documente existente indică o rudenie cu limbile balto-slave – aceasta este opinia mea. Unii, care nu vor să mai audă de slavi, caută o altă origine a dialectelor sau limbii pe care o vorbeau supuşii lui Burebista şi ai lui Decebal. Nu au unde să ajungă pentru că n-au argumente. Ce avem ne îndreaptă către grupul balto-slav. Putem considera că limba geţilor, a dacilor, a format – împreună cu cea a tracilor până la un punct – o grupă comună, într-o ramură balto-slavă. Cum rămâne cu cele aproximativ 200 de cuvinte geto-dace din limba română: brânză, barză, viezure, mânz...? Argumentul că ele ar fi de origine geto-dacă ţine de domeniul etimologiei ipotetice. Cunoaştem că există în limba română aproape 200 de cuvinte care n-au o origine clar explicabilă. Nu ştim etimologia lor; asta nu înseamnă că erau automat geto-dacice. Este plauzibil să credem că cel puţin o parte ar putea să provină din substratul geto-dacic. Însă, cum poţi demonstra? Aceste lucruri sunt foarte complicate pentru că, ştiinţific, nu poţi dovedi indubitabil. Asta nu-i împiedică pe unii să facă speculaţii de toate felurile. Putem remarca un lucru care a rămas într-un con de umbră, şi anume o informaţie din vremea împăratului Iustinian (527-565), că o populaţie tracică din Balcani, bessi, care încă vorbea limba ei, lingva bessorum. O parte din această populaţie a fost mutată, sub Iustinian, în Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina. În urmă cu vreo 25 de ani s-a descoperit o ladă cu manuscrise şi conţinutul acelor documente ar putea să ne intereseze şi pe noi. În prezent, acestea sunt în Grecia, iar accesul este restricţionat; nu ştim exact ce conţin nici până astăzi. Din ce am auzit, de la cei care le-au văzut, sunt şi texte în limba slavă. E de văzut dacă sunt, într-adevăr, în slavonă sau nu cumva sunt în bessă. Dacă bessi de acolo au lăsat ceva scris şi acel ceva se păstrează, s-ar putea să ne schimbăm total imaginea despre ce au fost limbile tracice, dacă şi cât erau ele de apropiate de familia de limbi balto-slavă. Deci ipoteza, lansată de unii, că dacii ar fi vorbit latină şi că s-ar fi înţeles în mod direct cu romanii este o speculaţie? Nu are niciun fundament. Dacii vorbeau o limbă din familia limbilor tracice. „Media de înălţime la toate populaţiile din acea vreme era mult mai mică decât a populaţiilor de azi“ Cum arătau dacii? Erau ei mai aproape de greci sau mai aproape de germani? În primul rând, trebuie să ţinem seama că atât grecii, cât şi romaniiaveau un ten măsliniu.Astfel, tot ce era la periferia nordică a zonei mediteraneene arăta blond. Există, într-adevăr, informaţii că traciiar fi fost blonzi, dar e greu de spus tocmai din cauza clişeelor şi a percepţiei autorilor. În privinţa înălţimii, ştim că media populaţiilor mediteraneene pe care le cunoaştem era undeva la 1,60. Pentru celelalte populaţii, referirile se fac mai ales la gladiatorii aleşi dintre traci sau germani. Însă criteriul de alegere îi viza pe cei mai voinici dintre ei. Nu înseamnă că toţi erau aşa. Mult mai precisă ar fi o demonstraţie antropologică. Din păcate, avem foarte puţine schelete. Ritul funerar al dacilor se oficia prin incineraţie şi nu avem dovezi în acest sens. În general, cu unele excepţii, media de înălţime la toate populaţiile din acea vreme era mult mai mică decât a populaţiilor de azi. Cauza principală este dezvoltarea industrială din epoca modernă, care a dus la o acţiune mai agresivă a glandei numită timus. Din informaţiile arheologice, cum ne putem imagina o casă a unui dac? Aici trebuie să luăm în calcul importanţa lemnului în construcţie. Casele dacilor erau în principal din lemn, nu mult deosebite de cele tradiţionale din Maramureş, aşa cum se pot vizita la Muzeul din Sighet. Acolo unde exista stejar locuinţele erau făcute din acest material şi puteau dura foarte mult. Etnografia actuală ne arată case care sunt datate pe la 1700 şi care sunt în funcţie şi astăzi. În plus, de multe ori la construcţia unei case se folosea material din casa distrusă. Astfel, o casă bine făcută din stejar poate dura câteva sute de ani, dar aici avem probleme greu de rezolvat. Dacă satul nu este incendiat, astfel încât să rămână urmele incendiului, există probabilitatea să nu rămână nimic. Lemnul putrezeşte extrem de repede când nu este întreţinut, mai ales dacă e inundat de vegetaţie. Acest lucru se poate observa uşor pe stâne; odată părăsite, invadate de pădurile din jur, nu rezistă mai mult de 100 de ani şi, ca arheolog, nu mai vezi nimic, niciun indiciu care să te determine să sapi. „Putem asemăna casele geto-dacilor cu locuinţele vechi ale ţăranilor“ Dacă locuitorii aşezării foloseau ceramică sau metal găsim urme, dar urmele locuinţelor, nu. În cazul geto-dacilor, ceramica devenise un lucru comun începând cu secolul al II-lea, sub influenţa, în mare măsură, a civilizaţiilor de la sud şi de la sud-vest, în special din lumea mediteraneeană. Trebuie să vedem însă şi care era funcţia ceramicii. În viaţa de zi cu zi, cei care au această cultură a lemnului folosesc ceramica în mare măsură ca formă de reprezentare, aşa cum o foloseşte românul de astăzi: în Maramureş ai instalate, de pildă, farfurii frumoase pe perete. Nu se mănâncă din ele. Se mănâncă în blidul din lemn, care dispare odată cu civilizaţia. Până şi cuiele, care sunt tot din lemn, dispar. Dacă locuinţele nu sunt întărite cu lut şi nu au fost incendiate, ele nu lasă urme. De obicei, în aşezările mari găsim de multe ori case întărite cu lut. Am găsit aici, la Plopeşti, lângă Bucureşti, locuinţe făcute cu nuiele şi umplute cu lut, care, luând foc, ne-au permis, în câteva cazuri, să urmărim pereţii până la o înălţime de 40 şi ceva de centimetri. Una dintre casele de la Popeşti, pe care am săpat-o în anii ’50, arăta exact ca locuinţa în care eram cazat: două camere, la mijloc un coridor şi în faţă o prispă. În domeniul acesta, până la apariţia betonului şi a cărămizilor moderne nu s-au făcut progrese. În 1974 a venit în România un coleg german. Am mers împreună în Maramureş şi atunci el mi-a spus ceva care completează foarte bine demonstraţia: „Parcă mă aflu în Germania secolului al XII-lea. Aştept din moment în moment, după un deal, să apară castelul de la Heidelberg“. Putem, aşadar, asemăna casele geto-dacilor cu locuinţele vechi ale ţăranilor, inclusiv bordeiele. „Exista o castă preoţească şi o castă nobilă, care se distanţiau ca port de mare masă a luptătorilor“ Din punct de vedere al organizării socio-ierarhice ce informaţii deţinem? Avem câteva informaţii şi cred că sunt destul de complete ca să ne dăm seama că exista o castă preoţească şi o castă nobilă, dar care se distanţiau ca port de mare masă a luptătorilor. Erau distincţii în materie de port şi prin forma căciulii pe care o aveau. Burebista şi Decebal pot fi consideraţi într-adevăr regi, aleşi sau pe cale ereditară, ajunşi în această funcţie. Nu mai poţi să-i vezi ca şefi de trib. Sigur, triburi existau şi la greci, şi la romani, şi la evrei. Sunt cele 12 triburi ale lui Israel. Tradiţia s-a păstrat, dar nu putem compara un trib de epoca fierului cu un trib din neolitic. E clar că ierarhia era deja bine marcată în vremea Burebista-Decebal. De asemenea, se destinge o castă preoţească ale cărei ecouri s-au păstrat în textele istoricului roman de origine iudaică, Flavius Iosephus, care îi compară pe esenieni cu cei mai mulţi dintre daci, pleistoi, ceea ce, la prima vedere, pare a fi o absurditate. Totuşi, specialiştii în ebraică mi-au atras atenţia că termenul pleistoi (cei mai mulţi) este tradus cu ha rabim în limba ebraică, iar această înseamnă şi cei mai buni (limba ebraică veche n-are superlativ). Flavius Iosephus, care îi cunoştea bine pe esenieni, a spus cei mai mulţi, dar se referea la cei mai buni, aşa cum se vedeau pe sine, eseninii, care îşi spuneau fii lui Sadoc. Esenienii erau şi o sectă religioasă, deci ce concluzii putem trage de aici despre religia dacilor? Există un comportament religios al dacilor, comparat pe de o parte de Flavius Iosephus cu cel al esenienienilor şi, pe de altă parte, de Herodot cu cultul pitagoreic. Geţii din vremea lui Herodot nu vorbeau de Pitagora, dar grecii, neînţelegându-i, au comparat cultul lor cu Pitagora. Această menţiune a lui Herodot – fie că a fost numai a lui, fie că a fost din vremea lui la mai mulţi autori, de pildă la Hellanikos, care e contemporan cu Herodot şi care spune acelaşi lucru despre Zalmoxis – a fost preluată apoi până în epoca romană şi a dăinuit până în Evul Mediu. Toată această relaţie între geţi şi pitagoreici a dat naştere la speculaţii în epoca noastră. „Dacia era politeistă, cu rituri sângeroase, iar creştinismul a pătruns abia odată cu romanii“ Practic, ce cunoaştem despre religia geto-dacilor, în afară de lucrurile provenite mai degrabă din imaginarul grecesc? Nu putem să excludem imaginarul grecesc şi implicit izvoarele scrise de greci. Avem, aşadar, două surse. Pe de-o parte, imaginarul grecesc, care trebuie luat cu mare precauţie, dar e clar că a existat un cult special al lui Zalmoxis. Poate n-aş crede nici în acest cult, dacă n-ar fi apărut, în 1959, inscripţia cu regele get Zalmodegikos. Deci, a existat într-adevăr un personaj, despre care putem discuta dacă e zeu sau nu; plăsmuire este felul în care îl prezintă Herodot. Cum s-a ajuns la asemănarea cu Pitagora e greu de aflat. Geţii erau cunoscuţi deja într-o tragediea lui Sofocle. Aşa încât avem o dată această imagine, care s-a amplificat cu timpul la alţi autori şi care, cum vedem, a ajuns până la epoca lui Iosephus, iar acesta face paralela de care vorbeam. Dincolo de toate dezbaterile provocate de aceste surse, e cert faptul că exista o castă preoţească cu o serie de ritualuri, iar asceza era sigur unul dintre ele. Nu cunoaştem sub ce formă: dacă era numai abţinere de la unele alimente şi/sau de la raporturi sexuale ori era mai mult decât atât. A doua sursă e arheologia, dar există o problemă de datare. Sursele literare se referă la epoca lui Herodot, secolul V î.Hr., iar sursele arheologice cele mai vechi sunt din secolul II î.Hr., iar mai numeroase din secole I î.Hr.-I d.Hr. Acestea constau în urmele sanctuarelor distruse de romani, care sunt nu doar la Sarmisegetuza, dar şi în alte părţi. Un exemplu este în judeţul Braşov, la Augustin: acolo s-a găsit un complex de cult la fel de mare ca dimensiuni ca acela de la Sarmisegetuza, numai că mai slab păstrat. Cunoaştem două tipuri de sanctuare: unele cu coloane şi unele cu absidă orientată nord-est, vest-nord-vest. Prin munţii din jurul Sarmisegetuzei, Melea, Tâmpu şi Rudele, s-au găsit mici sanctuare, care au fost interpretate mai întâi ca stâne, după aceea ca locaşurile acelor pleistoi, comparaţi de Flavius Iosephus cu esenii şi care au trăit acolo, care locaşuri au fost distruse, la rândul lor, de cucerirea romană. Chiar pe Columna lui Traian există nişte temple circulare pe lângă care trece cavaleria romană, probabil cea a lui Lusius Quietus, care a atacat Sarmisegetuza venind dinspre munţi. Însă relaţia între ce spune Herodot şi ce ştim din punct de vedere arheologic e foarte greu de făcut şi consider că e abuziv să extindem cultul zalmoxian de la geţii secolului V î.Hr. asupra dacilor. Nu avem, în acest sens, în prezent, nicio informaţie serioasă de luat în seamă. E firesc ca dacii să fi avut un pantheon foarte asemănător cu cel grec şi cel roman, dar cine a fost zeul suprem al lui Decebal este greu de răspuns. Nu putem vorbi de un monoteism, cum au încercat unii să sugereze? Nu. E un politeism categoric. Avem de-a face cu o exagerare venită dinspre casta preoţilor ortodocşi, care ar dori să arate că geţii erau creştini înaintea lui Hristos. Dacia era politeistă, cu rituri sângeroase, iar creştinismul a pătruns abiaodată cu romanii. Ştim că dacii practicau sacrificiul uman. Este acesta un ritual neobişnuit pentru secolele II-I î.Hr.? Nu e un ritual neobişnuit, neîntâlnit. Îl întâlnim şi la celţi, şi la slavi, şi la absolut toţi până la creştinism. Sacrificiile umane nu sunt la daci mai multe decât la alţii. Există nişte gropi, la Orlea, jud. Olt, în care este foarte probabil că au fost depuşi nişte oameni care au fost sacrificaţi. Aceştia – spre deosebire de celelalte 250 de morminte găsite pe tot teritoriul ţării din această epocă – au fost depuşi şi cu piesele lor. În schimb, celelalte aproape 250 de schelete găsite în aşezările dacice – numai la Popeşti am descoperit vreo 10 – n-au niciun inventar. E posibil să fi fost sclavi sau oameni care au fost executaţi. La Popeşti am găsit şi cranii decapitate. Nu sunt sigur că erau sacrificii umane. Sacrificii umane sunt gropile acelea, cum sunt cele de la Orlea, unde au fost găsite femei şi copii cu întreg inventarul. Aşadar existau sacrificii umane, dar erau excepţionale, şi în aceeaşi măsură în care ritualurile de acest fel erau prezente la toate populaţiile din acel stadiu de civilizaţie. Restul sunt discuţii: în ce măsură erau sacrificaţii prizonierii, sclavii sau dintre proprii semeni nu putem să ne prononţăm. „Cunoaştem că aveau un meniu variat“ Ce cunoaştem despre alimentaţia dacilor? Există resturi calcinate de cereale, de anumite tipuri de mâncăruri, cum s-a mai întâmplat în alte cazuri? Din punctul acesta de vedere nu ştim mare lucru. Pentru a trage concluzii în acest sens am avea nevoie de analize. Ce avem nu e suficient şi departe de cum se lucrează astăzi pe plan european şi mondial. Ştim, de exemplu, că meiul era folosit. Turtele de mei. Sunt atestate toate cerealele tradiţionale europene. Deci cunoaştem că aveau un meniu variat. De aici putem să înţelegem că dacii erau o populaţie de păstori şi agricultori, dar nu de nomazi. Trebuie să avem în vedere mobilitatea dată de transhumanţă, dar nu un mod de viaţă ca acela al popoarelor de stepă. Se fac tot felul de speculaţii despre dacii liberi, care sunt ceva mai mulţi decât zona cucerită de romani... Se spune că, de fapt, de acolo am moşteni fondul... Nu se ştie. Costobocii au luptat cu romanii, dar n-au fost cuceriţi de aceştia; chiar urmaşul împăratului Adrian, Antoninus Pius (138-161), s-a luptat cu dacii din nord. S-au păstrat texte, şi chiar o piatră funerară a unui interpret pentru limba dacilor. E clar că limba dacă s-a vorbit până în secolul al III-lea. Existenţa dacilor liberi e certificată, dar ce s-a întâmplat cu ei nu se ştie. Aceeaşi întrebare e legată şi de carpi, pare-se tot o ramură tracică. Ei au lăsat nişte urme adânci în istoria secolelor II-III d.Hr., când romanii au purtat bătălii cu ei şi cu goţii. În cazul lor avem morminte, necropole, dar nu ştim cum au dispărut. Au intrat în mare masă a migratorilor sau în masa celor romanizaţi? Ambele variante sunt posibile. Limba latină din care s-a născut limba română s-a păstrat în arcul carpatic, în opinia mea, dar cum a ajuns să ocupe toată Moldova, până dincolo de Transnistria şi Bucovina, nu ştiu! Cred că responsabili sunt păstorii prin transhumanţă. De ce s-a pierdut limba dacilor vorbită în Moldova, chiar în ciuda faptul că aveau aceleaşi obiceiuri cu cei din Transilvania? Aici poate să intervină puterea limbii latine, care s-a suprapus şi a distrus dialectele geto-dace. Fenomenul e constatat peste tot în lume: dialectul mandarin, care triumfă peste toate dialectele chineze, sau limba swahili, care tronează peste alte câteva zeci de limbi tribale locale. „Timp de 200 de ani s-a găsit doar argint, nu aur, asta până la apariţia acestor brăţări de aur“ Ce cunoaştem despre relaţiile comerciale ale dacilor cu cei de la sudul Dunării? Spre deosebire de tracii sudici, odrysi, de exemplu – care au avut o legătură foarte intensă cu Grecia, mergând până la adoptarea unor culte de către greci şi, ulterior, până la adoptarea întregii civilizaţii greceşti – la nord de Balcani şi în special la nord de Dunăre a existat o anumită rezistenţă. Aceasta a fost spartă, dar mult mai greu şi mult mai încet. Ceramica lucrată cu roata a pătruns mai târziu aici şi a început să fie reprodusă local şi mai târziu. Până şi modelul inscripţiilor de pe tezaurele din secolul IV î.Hr. lipseşte la nord de Dunăre. La sud de Dunăre sunt prezente aceste dedicaţii făcute unui rege; spre exemplu, numele regelui odris Cotys apare pe foarte multe vase de argint. La nord de Dunăre avem acelaşi tip de tezaure, dar fără inscripţii. Era adoptată civilizaţia, dar nu şi textul. Acolo erau dedicate regelui trac, odrys, Cotys, aici nu domnea Cotys, dar nici numele liderului local nu a fost înscripţionat. Dacă tot am vorbit de tezaure, cum s-a născut legenda tezaurului lui Decebal ascuns sub un râu? Legenda apare la Criton, medicul lui Traian, şi credem că a fost martor ocular. Cifrele sunt însă exagerate. Totuşi, mai e o problemă de „topos“ literar,loc comun. Criton spune că tezaurul a fost ascuns sub albia râuluiSargeţia. De aici s-a tras concluzia că a existat un râu cu numele Sargeţia. Dar povestea cu ascunderea tezaurului o întâlnim şi în epoca elinistică, undeva în Anatolia, sub albia râului Sargenţia. Acestea sunt locuri comune, preluate de la un scriitor la altul. În ce măsură sunt adevărate, e foarte greu de spus. Totuşi, pe Columna lui Traian vedem oameni cărând tot felul de obiecte, pocale de argint etc. Tot ce ştim din arheologie e că tezaurele dacice sunt de argint. Timp de 200 de ani s-a găsit doar argint, nu aur, asta până la apariţia acestor brăţări de aur. „De ce, timp de 200 de ani, n-a apărut nici măcar o brăţară?“ Şi atunci, unde putem să integrăm aceste brăţări de aur? La nişte falsuri? E foarte greu de spus. Plec de la prezumţia că sunt autentice şi că singura acuză pe care o putem aduce, mai mult autorităţilor române, e aceea că în zona capitalei lui Decebal căutătorii de comori fac ce vor. Problema nu se reduce la tezaurele de aur sau de argint, dar aceştia au găsit enorm de multe bucăţi de fier, pe care le-au scos de la locul lor şi le-au aruncat, că nu-i interesa; iar acest lucru ne-a adus nouă o pierdere imensă. Şi mai e un lucru de discutat despre aceste brăţari: de ce niciuna n-a fost găsită de arheologi? Dacă le găseau arheologii nu existau discuţii, dar de ce, timp de 200 de ani, n-a apărut nici măcar una? Experţii le-au privit şi au spus că sunt autentice, dar rămâne o umbră de îndoială pentru că arată identic cu cele vechi, din argint. Nu există niciun element de noutate. Cum adică, meşterul acela dac nu a mai avut nimic inspirat ca să adauge? Până şi ştanţele de pe cele de aur sunt aidoma cu cele de pe argint, numai puse altfel, în alte poziţii ca să semene. Pe de altă parte, a mai apărut acum şi campania aceasta că sunt false. E clar că dacă sunt falsuri cei care le-au găsit scapă mai uşor, aşa că îl înţeleg pe avocatul care pledează că sunt false. Ştiu că s-a creat un prejudiciu statului român de vreo 300.000 de euro, dar consider că e mai bine aşa, pentru că, deşi există îndoieli asupra lor, nu poţi să afirmi clar că sunt falsuri. De aceea cred că e mai bine să dai 300.000 de euro pe nişte falsuri decât să pierzi nişte piese autentice. Revenind la istorie, aurul după care s-a dus Traian în Dacia este, de fapt, argint? Este, desigur şi argint, dar a fost probabil şi aur. Nu putem nega. Exista exploatarea în zona Apusenilor. La Roşia Montană, spre exemplu, s-au făcut cercetări şi e clar că dacii n-au lucrat în subteran acolo înainte de romani. Dacii obţineau aurul din spălarea nisipurilor de râu ca şi moţii de astăzi. Deci nu putem nega că Decebal nu avea aur. Dar, nu numai aurul a motivat campania de cucerire a Daciei. Au fost şi alte cauze, cred, mult mai importante, în principal de ordin strategic: prin cucerirea Daciei se anihila un centru de putere anti-roman care devenise mult prea periculos: Descoperire epocală la Severin: S-a găsit amfiteatrul reprezentat pe Columna lui Traian Ce putem spune despre portul vestimentar al dacilor? Afară de ce este reprezentat pe Columna lui Traian altceva n-avem. Ar mai fi ceva şi pe metopele de la Adamclisi, dar acolo este foarte stilizat. Izvorul iconografic cel mai clar pe care îl avem este Columna lui Traian. Într-adevăr, portul reprezentat pe columnă seamănă cu cel ţărănesc. Doar căciulile diferă puţin. Îi avem reprezentaţi acolo pe acei tarabostes şi piliates care apar îmbrăcaţi exact ca ţăranul din secolul al XIX-lea. Lucrurile acestea sunt studiate şi de etnografi. Se poate ca, în realitate, lucrurile să fi fost mai elaborate, dar de unde să facem presupuneri, dacă avem doar o sursă? Dar cât de veridică este Columna lui Traian? Ce surse de informare au avut artiştii? Au luptat ei alături de Traian? Au mers în Dacia, ca să vadă cum stau lucrurile? Sau avem de-a face, ca în cazul metopelor de la Adamclisi, cu artişti de undeva din sud, care nu au nicio idee şi reprezintă în spatele luptătorilor vegetaţie mediteraneeană? Avem de-a face cu un mic paradox. Nu cred că autorii sculpturilor au fost aici dar – asta e părerea tatălui meu, Radu Vulpe, care era convins, şi mi se pare o idee plauzibilă – cred că întregul desen al Columnei reprezintă, în mod figurativ,exact textul operei pierdute a lui Traian. Era normal să fie aşa, pentru că împăratul reprezenta autoritatea supremă. Indiferent de stilul urât în care era scrisă opera lui, era a împăratului şi nimeni nu-şi putea permite să scrie altceva decât scrisese el acolo. Traian a fost văzut de toţi istoricii ca fiind unul dintre cei mai buni împăraţi, deci autoritatea în vremea lui nu putea să fie în discuţie. Fără îndoială, cei care au realizat Columna la Roma nu fuseseră în Dacia, dar au stat de vorbă cu oameni care au luptat în război. Anul trecut am avut o mare surpriză, când am mers la Severin, la un colocviu. Tocmai descoperiseră nişte ziduri circulare şi voiau să extindă săpăturile. Nu ştiau bine ce au găsit şi m-au rugat să mă uit. „Nu mă ocup de arheologie romană, nu e specialitatea mea, dar mă gândesc că poate ar fi un amfiteatru“, am zis. Peste o jumătate de oră ajunge şi Doina Benea de la Timişoara, care e specialistă în acest domeniu, şi confirmă: „Amfiteatru“. Apoi ea a continuat: „Extraordinar, acesta e amfiteatrul de pe Columnă, de lângă castru. Noi am crezut că e în Iugoslavia şi l-am găsit acum aici unde trebuia să fie !“. De atunci nu s-a mai auzit nimic de această descoperire extrem de importantă. Am întrebat anul acesta ce s-a mai făcut şi mi-au spus cei de acolo: „Păi, ni s-au dat vreo 5.000 de lei. Ce era să facem cu ei? A venit de la Cluj, Dorina Alicu, s-a uitat şi a plecat, că nu putea face nimic. Am oprit săpăturile“. Spune cineva ceva despre asta? Acesta este un argument în favoarea teoriei că ce e reprezentat pe Columnă este textul împăratului. E desfăşurarea figurativă a textului operei sale. E sculptat, exact ca în plan: toate trei – podul lui Apolodor din Damasc, castrul de la Severin şi acum amfiteatrul. Descoperirea asta ar trebui să fie epocală. Ar fi nevoie de bani pentru săparea şi conservarea acestui amfiteatru. De aceea ajungi să te întrebi: e mai bine să acoperi la loc şi să aştepţi vremuri mai bune, ca să poţi săpa cum trebuie sau te apuci şi faci ce poţi ca să reuşeşti să aduni noi informaţii despre această perioadă istorică şi să eviţi căutătorii de comori? Oricum, o parte a fost distrusă cu buldozerele, dar cel puţin o parte s-a păstrat, a doua jumătate. Ar trebui să se investească sume importante pentru salvarea şi, chiar, restaurarea şi utilizarea în prezentul turistic al acestui important monument.   Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-06 07:55:03               Unii afirmă despre Codicele Rohonczy că ar fi un fals. Ce fel de fals? Ce falsifică? Este un document real existent într-o bibliotecă? Este. Dacă este un fals trebuie întreprinse cercetări pentru a vedea ce falsifică. Un alt document care s-ar presupune adevărat? Hârtia? Cerneala? Conţinutul? Descoperit de academicianul Augustin Deac şi obţinută o copie sub forma unui microfilm color tot de către acesta, documentul a devenit public. Până acum doar cercetătoarea Viorica Enăchiuc a făcut o interpretare şi o traducere şi a scris şi publicat şi o carte pe această temă. Poate se înşeală. Poate nu. Ştiinţific vorbind, se caută fisurile din argumentaţia sa şi se combat. Din păcate, din cauza divizării absurde dinte romanomanie şi dacomanie avem de-a face doar cu atacuri, defăimări, negări demolatoare. Dialectic vorbind, nu este chiar atât de rău. Pentru că această abordare reprezintă un fel de management de tip conflictual care motivează, îndârjeşte şi poate conduce la rezultate. Însă şi managementul cooperativ ar putea fi util pentru că ar beneficia de competenţele şi expertizele şi ale specialiştilor, şi nu sunt puţini şi nu sunt nepregătiţi, din zona romanomană. O prezentare a controversei pe această temă puteţi viziona la link: http://www.trilulilu.ro/video-cultura/cine-a-scris-misteriosul-codex-rohonczi   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 00:51:09               În Introducere, la cartea sa ISTORIA ADEVĂRULUI ISTORIC, profesorul dr., academician, Augustin DEAC, spune, relativ la „acei elitişti antinaţionali care sunt frămîntaţi adînc de o idee”, şi anume: //Ce fel de istorie predăm? Una de tip mobilizatoare, cu modele de eroism şi patriotism, cu menirea de a genera loialitate naţională, sau o istorie de tip european?// Şcoliţi rapid la institutele „transnaţionalismului fară frontiere", aceşti politologi au început să răspândească fel de fel de teorii preconcepute şi niciodată argumentate ştiinţific, de fapt, primitive etichetări, menite să tocească simţământul patriotic al poporului român, care mai de care mai antiromâneşti, defăimând istoria noastră naţională, distorsionând, scoţând mari şi importante procese fundamentale din aceasta, considerate, în concepţia lor străină de interesele poporului român, ca fiind falsuri ale istoricilor, „mituri", născute mai de mult, şi exacerbate sub regimul comunist. Pe această canava a umilirii poporului român se înscrie şi manualul alternativ de Istoria Românilor pentru clasa a XII, apărut în Editura Sigma, având girul Ministerului Educaţiei Naţionale, care îl consideră ca o prestigioasă realizare în cadrul aşa-zisei "Reforme a învăţământului din România", având avizul a trei referenţi ştiinţifici, de aceeaşi orientare, profesori universitari. Manualul, după cum s-a constatat, a stârnit, a provocat îndreptăţite critici vehemente din partea multor specialişti în materie, şi a opiniei publice democrate, nu pentru că era unul alternativ, după cum greşit afirmau fostul ministru al Educaţiei Naţionale şi unele cadre didactice de la Facultăţile de Istorie din Bucureşti şi Cluj-Napoca, ci pentru că nu conţine istoria adevărată a poporului român, cu toate plusurile şi minusurile ei, fiind scris, în numele aşa-zisei demitizări a istoriei, apelând la formulări imprecise, îndoielnice, minimalizatoare, tocmai cu scopul vădit de a crea în mintea şcolarului imaginea că istoria poporului român este doar o poveste, reprezentând un popor care s-a furişat mai mult de-a lungul veacurilor, decât le-a înfruntat cu bărbăţie, fiind profitorul acţiunilor, chipurile, altor popoare.”   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 22:49:38               "i-am îndemnat pe papagalii ăştia, care vorbesc să n-adoarmă, i-am îndemnat să citească şi ei cartea aia, în lo s-o dea pe caterincă de mardeiaşi, şi am fost cenzurat! ce ridicoli sunt aomenii care cred că numai în frac şi giuben poţi să pari serios!" (tovarasul general Ioan Peia) Dumneavoastra care sunteti un mare teoretician nu o sa-i intelegeti niciodata pe practicieni. Se vede de la o posta ca dumneavoastra ati citit tot ce s-a scris despre dragoste; pe cand eu, incult cum sunt, am preferat sa o practic cu o manie pe care o poti gasi doar la ciobanii daci dupa luni de singuratate printre mioarele lor.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-05 22:13:04               i-am îndemnat pe papagalii ăştia, care vorbesc să n-adoarmă, i-am îndemnat să citească şi ei cartea aia, în lo s-o dea pe caterincă de mardeiaşi, şi am fost cenzurat! ce ridicoli sunt aomenii care cred că numai în frac şi giuben poţi să pari serios!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 20:47:46               mai bine aţi pune mîna şi aţi citi cartea aia, băi papagalilor, nu să vă hliziţi, ca căţeii ăia cu proteză, de la teve. dar vouă nu vă trebuie, voi sunteţi doxă, ciripiţi în limba spargă şi vi se pare că aţi epuizat toată ştiinţa lumii.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 18:57:37               ISTORIA ADEVĂRULUI ISTORIC, se numeşte cartea dl. Cristescu. vă trimit două volume, dacă o aveţi. (adică 2 x 2 = 4 cărţi! asta pentru socotitorii lu peşte, care rîd ca proştii, dupe margine, hă, hă, hăp! sau pppînggg, ca băşilă, aseară, cînd le cerea noilor jurişti să fie duri cu el, la judecată!!!...)   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 18:54:43               Poșta rapidă acceptă și plăți în kosoni. Săptîmîna aceasta, conform cursului BND (Banca Națională Dacică), 1 koson egal 15 lei noi (sursa: Diario de nota bene, Sarmisegetuza).   Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-05 17:44:46               doamna camila, nu e prudent sa-l contraziceti pe colegul peia. in fond, ce mai e leul in ziua de azi? 150000 vechi = 1,5 noi, e posibil.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-02-05 17:06:07               Domnule Peia, iată adresa la care puteţi trimite volumul. (tot nu mi-aţi spus cum se numeşte) Ion Corbu Post restant Of.poştal Corbeanca Jud. Ilfov La această adresă pot trimite volumele lor şi membrii Europeea care şi-au publicat volumele în diverse edituri. Mulţumesc   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-05 15:13:56               m-am interesat la poşta rapidă: costă în jur de 150.000 lei vechi, adică 1,5 lei noi, taxele de transport. (I.P.) Cred ca dacii socoteau cu cifre romane insa in cifre arabe 150.000 roli inseamna 15 roni, nu de alta, sa nu trimita adevarurile neesentiale retur.   Postat de catre Camila Petrescu la data de 2014-02-05 14:21:15               Doamna Elena, Am dat, asa cum mi-ati recomandat "scrierea dacica" pe Google si singurul lucru ce l-am gasit este un articol al lui "Dom' Profesor" care dupa ce se ocupa de hososcoapele lumii actuale aduce vorba si despre chestiunea care ne intereseaza pe noi, limba folosita de daci. Dau mai jos fragmentul cu pricina: "Mi se cere, sunt rugat, implorat, mi se porunceşte, sunt somat, sedus, îmbiat, ei bine, să spun care sunt dovezile, pe scurt, ale unei apropieri dintre limba latină şi cea a dacilor! Pentru că este vorba de o apropiere. Dacii înţelegeau limba latină, romanii nu prea... Aşa cum astăzi aromânii ne înţeleg pe noi românii, dar noi nu prea îi înţelegem... la propriu şi la figurat! Un prim semn de întrebare este că pe cuprinsul Daciei nu s-au găsit scrieri în altă limbă decât o latină stricată, latina vulgară. Nici înainte, nici în timpul romanilor, nici după... "Latina vulgară" a fost şi este vorbită pe o arie mult mai mare, dublă, decât cea unde au ajuns romanii. În timpul războielor daco-romane, pentru prima dată nu s-au folosit "stentori" soldaţi cu voce foarte puternică care transmiteau ordinele în bătălie, ci s-au folosit cornuri. De ce? Pentru că dacii ar fi înţeles ordinele date! Pe metopele din Coloana lui Traian lipseşte de lângă persoana împăratului translatorul, prezent în lucrări similare în Siria, Moesia, Galia, Egipt etc. De ce? De bine de rău, dacii înţelegeau discursul împăratului! Nicio altă provincie romană nu a primit numele de Felix, numai Dacia. Trebuie să înţelegeţi mitologia romană, în care numai strămoşii, protectorii casei, erau "felix", fericiţi. Nu cumva romanii îşi recunoşteau ascendenţa pe melegurile noastre, "casa strămoşească"? Este suspectă îndirjirea cu care Traian, altfel un general formidabil dar fără mari pretenţii spirituale, vrea să cucerească Dacia. Pentru prima dată în istoria Republicii şi a Imperiului sunt folosite concomitent 12 legiuni şi numeroase cohorte de auxiliari. O forţă formidabilă... De ce? Ca să se împlinească o profeţie etruscă veche de 700 de ani? Istoria "legală" este clară: dacii vorbeau un dialect trac, care nu avea nimic comun cu limba latină... Dar există mereu şansa ca să fie o greşeală. Să ne amintim că nu mai departe de două sute de ani Academii întregi îţi dădeau în scris că "un obiect mai greu decât aerul nu poate să zboare prin mijloace proprii" şi că viaţa se poate naşte prin "generaţie spontanee"! Părerea mea este că istoria evoluează şi cu cât suntem mai departe de un eveniment îl putem înţelege mai bine. Nu din "izvoarele scrise" şi din dovezile arheologice, ele sunt foarte bune, dar punctuale, ci prin logică, antropologie, sociologie... Aştept de la domniile voastre şi alte posibile dovezi ale naturii limbii dacilor la [email protected], pentru că mâine, este, în definitiv, o altă zi! Citiţi mai mult: Horoscopul lui Dom' Profesor. Astăzi sunt avantajate zodiile... - Horoscopul lui Dom' Profesor > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/1075736.html#ixzz2sReoyamD EVZ.ro "   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-05 13:36:45               Eu încep să cred, adică, ce mai, sînt convins că dacii aveau alfabet; și tot ce decurge din el. Și înțeleg că aceste articole ale domniei-voastre se constituie într-o pledoarie pentru apariția „Antologiei Europeea” în limba dacică.   Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-05 13:35:35               m-am interesat la poşta rapidă: costă în jur de 150.000 lei vechi, adică 1,5 lei noi, taxele de transport. deci, adresa.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 12:56:29               dacă nu ne-or fi, scuze   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-05 10:20:19               Domnule Cioacă, daţi google "scrierea dacică" ştergeţi-vă ochelarii, fierbeţi o cană de vin, nu uitaţi scorţişoara (dar nu praf ci batoane) curăţaţi ecranul laptop-ului, aşezaţi-vă comod în fotoliu, luaţi şi un pled alături să nu aveţi probleme cu şalele, citiţi câteva zile şi apoi postaţi aici despre ce aţi citit şi, mai ales despre ce aţi înţeles. Succes!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-05 10:19:38               adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, spunându-i, după topica limbii maghiare, Erdély L-au împrumutat și semințiile nemțești care au trecut pe aici. Erde înseamnă și astăzi pămînt, sol, Terra, chiar lume. Dacă ne-or fi creditat cu el pentru că le-a plăcut limba dacilor.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-05 10:18:19               doamna Elena, nu trebuie decît să vă plătiţi taxele poştale. am să mă interesez, să văd cum puteţi plăti la primire taxele respective (în jur de zece lei, cred), şi dacă-mi daţi adresa unde să vă trimit coletul, totul e în regulă.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 10:14:24               "Există documente [0] care arată că secuii au preluat - de ce nu ? - în bună convieţuire cu vlahii alfabetul dacic." (Elena Stefan) Doamna Elena, Pe mine nu ma mira ca dacii au avut un alfabet al lor, fiindca erau oameni extrem de isteti si capabili. Ceeace ma uimeste pe mine este faptul ca nu au folosit acest alfabet sa scrie si ei, acolo, cateva cuvinte pe niste pietre sau caramizi asa cum au facut babilonienii, egiptenii, grecii, romanii, chinezii si alte popoare posesoare de alfabete proprii. Fiindca, daca nu ma insel renumita piatra pe care scrie ca Decebal este fiul lui Scorilo, se pare a fi daltuita cu unelte si litere latine.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-05 10:11:13               Avem pe aici pe cineva care locuieşte la Viena şi care are ceva timp liber? Deși nu locuiesc la Viena, o să trag eu o fugă mîine devreme. Puteți oare să-mi decontați drumul și cazarea? N-am nevoie de diurnă.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-05 10:01:53               Cum spuneam, în altă parte, argumentele de autoritate pot fi extrem de uşor combătut cu alte argumente de autoritate. Academicianul Augustin Deac este o astfel de autoritate care, prin opera sa (neaservită, Moscovei, Tel Aviv-ului, Francmasoneriei, etc.) spulberă multe dintre prejudecăţile istoriografiei oficiale, încremenite în proiect şi mai dogmatice decât dogma religioasă. Istoriografie care ignoră orice descoperire reală, onestă, corectă care, vezi doamne, i-ar contrazice şi cu un micron dogmele. Se merge până acolo încât argumentele nu mai contează ci, în cel mai stalinist stil, se denigrează fără scrupule susţinătorul unui argument contra. Însă mare noroc avem că strămoşii noştri au lăsat atât de multe semne ale trecerii lor prin istorie, semne care apar şi tot apar, câte nu pot ei ignora. Domnului Ioan Peia: cum se numeşte volumul pe care îl aveţi şi unde şi câţi bani trebuie trimişi?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-05 10:00:05	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE