|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce micime și ce zgomot |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Ce micime și ce zgomot
unui a
Am aici, numai aici, chiar de lumea este largă
Numele și semnătura unui specimen de soi,
Oțomanul are trompă, poate muzele să spargă
Prin eforturile sale, s-au aduce-ntregul roi,
Halitosis, mai mereu, este arma lui secretă;
E produsă printre rânduri, la vedere, fără frică.
Le și place unor oameni, când nu vine plâng amar
Elixirul panaceu, părul in nas ce il ridică,
Și atrage multe muște la jeleul literar.
Mă uimește: ce micime, și ce zgomot infernal!
Are două părți celebre: trompa și cu bâzâitul,
Cu aripile infipte in văzduhul lui natal,
Unde el a declarat că luceafăr e chibritul,
Lunga lui peripeție intre plici și foaia scrisă,
Inciudata lui pornire de rotire in plonjon
Peste-o singură marotă la vedere circumcisă
E... un fel de căruțaș la manșă de avion.
Nu se teme de nimica, fiind insuși un nimic-
Nu un zero oarecare, nu, un zero absolut!-
Introduce, dacă poate, când te crede inamic,
Suc acid, tifosul său, pentru care s-a născut!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|