|
|
|
|
|
|
|
|
|
Spitalul |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Cu palme din frunze de arțar
își strângea ochii de pe cer
și-i așeza-n orbite ca pe copii.
Gura își lasă cuvintele cleioase
pe buzele ruginite ale toamnei.
O ispită ca o boală
vroia s-o fure de noroc.
Pe coridoarele lungi și slinoase
anemonele lui Luchian
nu se simțeau la locul lor.
Oamenii halatelor albe
făceau notă discordantă.
În acest spital ca un lagăr
se moare din sărăcie și furt.
În rest moartea face parte din context
și luminile se sting. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce trista-i resemnarea, si chiar nu-mi e pe plac
inunde-ne sclavia, spitalul... tot ce vrei!
cu moartea [sic] sunt chiar dator, dar in pat
nu coridor, la cheremul falșilor iudei! |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2014-01-20 17:45:14 |
|
|