|
|
|
|
|
|
|
|
|
Axioma |
|
|
Text
postat de
Gogan George |
|
|
~ Adevarul singur va triumfa ~
- Nu exista adevar absolut, doar interpretari.
- Nietzsche? Cand citezi din demontatorul modern al moralitatii, nu mai suntem pe taram comun. De altfel, nu ai putea spune ca, desi ironic, chiar aceasta afirmatie este, pentru el, un adevar absolut? Mai mult, iarta-ma ca iti amintesc, dar argumentul lui era legat de fapte, nu adevar. Si aici sunt de acord cu tine, nu exista fapte. Nu as luat totusi cuvintele raposatului German ca un postulat.
- Nu ma intelege gresit. Tu ma cunosti de suficient timp ca sa stii ca atunci cand iti adresez intrebari, de fapt scot la suprafata framantarile mele cele mai adanci. Aici e taramul nostru comun. Iar tu, ca un mentor al vietii pentru inexperienta mea de om, ma aduci la liman cu raspunsurile tale. Asadar, drag prieten, daca totusi exista un adevar absolut, pentru ca asta vad ca sustii, spune-mi macar o afirmatie, cea mai banala si simpla pe care o consideri tu a fi absoluta si vom reincepe de acolo.
Dupa cateva secunde care imi parura mult prea lungi, schita un zambet, deschise buzele ca pentru a-mi rapsunde, apoi le inchise usor la loc si ramase cu privirea pierduta undeva deasupra umarului meu stang. Din cestile mici de portelan abia mai iesea abur.
- As putea concluziona, in urma tacerii tale, ca imi dai dreptate. Te gandesti prea mult?
- Deloc. Am constientizat ceva insa, ceva primordial. O axioma. Sau chiar Axioma as indrazni sa spun.
Mi-a spus toate acestea sacadat. Ca si cum fiecare vorba il costa ceva scump. Facand pauze dupa fiecare propozitie, ajunse la paroxism cu acea ultima afirmatie.
- Axioma?! Si care ar fi asta? Acum chiar m-ai facut curios.. am zis eu in timp ce privirile mi se pierdeau in vid. Daca chiar exista o afirmatie primordiala, oare ar fi accea care explica totul?
- Esti pregatit? Trase adanc aer in piept si mi-a spus lucrul la care ma asteptam cel mai putin dintre toate. Unu plus unu egal doi.
Am ramas usor cu gura cascata si cu ochii bulbucati. Intelegeam prea bine firea lui de om de stiinta ca sa stiu ca nu ar glumi cu asta. Si totusi afirmatia mi se parea banala, spusa cu sictir.
- Doar nu vorbesti serios! Cum poti sa spui ca.. si doar ai spus ca ii dai drepatate lui Nie..
- Am spus ca sunt deacord cu tine, nu cu el. Si da-mi voie sa clarific, mi-a spus zambit, ca un bunic care ii explica nepotului taina nucilor. Nu exista fapte! Sau cel putin in cautarea unei axiome universale nu exista. Gandeste-te asa, fiecare om e o functie variabila, cu domeniul de definitie atat de vast, ca ar fi imposibil sa prezici cu exactitate rezultanta.
- Nu cred ca inteleg..
- Uite un exemplu, vezi domnisoara de acolo care e deja la a treia ceasca de cafea? Ai putea sa presupui ca urmeaza sa o aibe pe a patra, sau la fel de bine s-ar putea ridica acum si ar pleca.
- Bine, tu acum vorbesti de variabile, dar daca ai stii toate fluctuatiile interactiunilor, nu ai putea totusi preciza cu exactitate urmatorul eveniment?
- Ei, ce facem aici, schimbam rolurile? Parca eu eram cel ce sustinea existenta unei axiome!
Am ras cu pofta amandoi, in timp ce domnisoara mentionata isi comanda o a patra ceasca de cafea. Am ramas putin ganditor la ea vazand cum iti duce intr-un mod regulat, aproape robotic mana spre gura odata la cateva zeci de secunde.
- Uite, pot sa precizez ca in urmatoarele 23 de secunde, domnisoara va ridica inca odata ceasca spre gura. Nici nu am apucat sa termin propozitia, ca il simt ridicandu-se brusc de la masa si inaintand spre tanara domnisoara.
Il vad ca se aseaza in fata ei si incep o conversatie aprinsa, presarata cu zambete. Intr-un final tanara isi duce ceasca la gura. Trecusera 37 de secunde.
- Ei? Ma intreba el cand se intoarse la masa.
- Ei ce?
- Ce concluzie poti trage din eventimentele pe care le-ai observat?
- Ca mi-ai demontat teoria.
- Da, intr-un mod foarte putin poetic spus, exact asta am facut. Insa generalizand, am putea spune ca variablilele sunt atat de vaste incat motivul pentru care nu poti considera faptele ca axiome absolute e tocmai acesta, ca sunt prea multe variabile. Ca sa nu mai vorbim de intelectul unei persoane, de emotiile, gandurile si procesele biologice. Mai apoi sunt variabilele externe. Si mai presus de toate, imprevizibilitatea umana.
Rotitele mele huruiau.
- Bine, ai dreptate, dar atunci daca am lua unu plus unu egal doi, si l-am extinde in parametri umani, nu am ajunge la aceasi axioma?
- Ba da, dar tu m-ai intrebat de cea mai banala.
Am ras din nou cu pofta. Domnisoara cu cafeaua se pregatea sa plece.
- Si tu spui ca aceasta axioma, dicteaza plecatul domnisoarei de acolo si numarul de cafele pe care le bea?
- Nicidecum! Eu spun ca aceasta axioma, demonstreaza ca exista ceva, care are capacitatea de a ghida totul.
- Dar mai inainte ai spus ca oamenii, cel putin, nu sunt ghidabili.
- Ha ha ha! Imi place cand inventezi cuvinte! Arata faptul ca omnul a precedat cuvantul.
- Cum asa?
- Atata timp cat poti inventa cuvinte, inseamna ca exista un rezervor care inca nu a fost golit. Nu invers.
- Invers?
- Adica omul a facut cuvantul.
- Pai in sensul asta, daca omul a facut cuvantul, atunci poate face cate vrea. Deci teoria ta nu are fundatie.
- Ba are!
- Cum asa?
- Unu plus unu egal doi.
Am ramas un moment tacut, apoi am izbuncnit pentru a treia oara in ras, eveniment la care au luat parte si cei de la mesele alaturate.
- Deci fundatia ta se baseaza pe acel ceva care ghideaza totul. De aceea cuvatul nu a fost inventat de om.
- Care are capacitatea.
- Poftim? Am zis eu ganditor, uitandu-mi dupa domnisoara care astepta la semafor culoarea verde.
- Care are capacitatea. Nu am spus ca le ghideaza, ci doar ca are capacitatea.
- Si care e diferenta?
- Sa luam spre exemplu aceeasi domnisoara. Dansa are capacitatea sa treaca strada la culoarea verde, dar va astepta urmatorul verde in ciuda aceastui fapt.
- Dar dansa nu are capacitatea de a schimba culoarea semaforului.
- Bine punctat, dar incercam sa iti dau un exemplu, limitat la alegerea unei constante.
- Si care e constanta?
- Rosu, verde, rosu, verde..
- Ia stai asa! M-am intors brusc spre semafor care tocmai isi schimba culoarea inapoi in rosu. Si cu uimire am constat ca tanara domnisoara era tot acolo. Cum? Cum ai stiut?
- Am dedus.
- Credeam ca nu poti deduce!
- Poti deduce. Deducerea nu ofera satisfacerea rezultantei in proportie maxima. Intr-o insiruire de evenimente variabile am dedus ca se poate ca tanara domnisoara sa astepte urmatorul verde.
- Atunci de ce ai folosit o constructie verbala atat de categorica?
- Pentru impact, si imi zambi cu subinteles.
Ceasul arata orele 16:36. Am continuat sa dezbatem realiltea dualitatii formata din doi singulari pana cand am constat ca soarele apusese. Ne-am ridicat de la masa ganditori, pasind apoi pe trotuarul maturat de frunze. In mintea mea batea constant ca pendulul unui orologiu: unu plus unu egal doi.
- M-am gandit la ceva! Am spus cu inflacarare! Ipotetic vorbind, daca ai reusi sa cunosti toate variabilele, ai putea determina, in functie de evenimentul trecut si cel prezent, evenimentul viitor al unei entitati umane. Q.e.d.!
- Foarte bine! Foarte bine! Spuse razand si batandu-ma prieteneste pe umar. Dar uiti un lucru fundamental!
- Si anume? Am intrebat eu intristat ca teorema mea se naruia.
- Ca ceea ce pentru unul este o atitudine, este pentru altul un mod de viata complet diferit!
- Adica imi spui, am inceput eu ganditor, ca bautul cafelei pentru tanara domnisoara era un mod de viata, dar noi l-am vazut din exterior ca o atitudine?
- Exact! Aici se face toata diferenta! Daca cauti intradevar o axioma absoluta, ea trebuie sa fie independenta de perspectiva umana! Uite, un dinozaur langa un alt dinozaur, vor fi tot timpul doi dinozauri, chiar daca nu vor fi oameni acolo care sa-i numere!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|