|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un poem scris de Traian T. Coșovei și un comentariu pe marginea acestui poem |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
FANTASME
Poem scris de Traian T. COȘOVEI Odihnească-se în pace
Ninge pentru ultima oară anul acesta -
un frig sângeros taie nasurile boierilor albi ai zăpezii
și fiecare fulg e-un înger căzător bubuind pe-acoperișuri.
E-un păcat ce apasă. O lene geroasă născătoare de umbre și visuri.
Acum aș putea să mă văicăresc - neștiut de nimeni,
ca o dubă de câini vagabonzi, aș putea să dispar cu lira mea veninoasă și rea.
Aș putea, dacă-aș vrea, să-mi pun ochelarii fumurii de orb la suferință...
și să orbecăi pierdut între lucru și ființă.
Căci va veni o rază de soare și va topi încet mânerele ușilor.
Va arăta un semn pribegilor, rătăciților, dușilor,
iar dimineața va deschide o gură/ ca o cizmărie obscură așa - în plină stradă
și-o calfă trandafirie va scoate limba la tine să te guste de exiști, să te vadă.
Va veni.
Va fi un prieten al omului, un cititor ipocrit, un frate zgâlțâind la fereastra dintre vise și realitate
Dar anul acesta ninge pentru ultima oară/ și tu
n-ai împlinit nici măcar vârsta unei flăcări reci de chibrit.
Cu mâini de ceară subțiri, aprind o lumină pustie și grea.
Deasupra, timpul se prăbușește ca pielea de pe-un animal jupuit peste tăcerea deasă, pântecoasă...
și-o pisică înțeleaptă ridicând o ureche dintre pahare și cești de cafea mi-a spus cu vocea mieroasă:
"Fii obișnuit și nimic altceva -
Mănâncă-ți mâncarea, mișcă-ți măruntaiele, treci apa și dacă
ești ostenit Întinde-te la pământ.
Ignorantul te va râde, dar înțeleptul va înțelege... "
Cam asta-i povestea și-aș putea să mă văicăresc.
Să număr de-acum ani ce s-au dus - împielițate secunde.
Dar anul acesta ninge pentru ultima oară și fiecare fulg
e-o gară imensă din care pleacă mari bucăți de timp spre oricând, spre oriunde.
EREDITATEA POETICĂ
Comentariu Elena Ștefan
Arbitrariul și adecvarea sunt insinuate, cu inteligență, într-un poem de natura materialelor compozite, moderne, superdure, recent brevetate, dar, cu siguranță, materiale ale secolului viitor.
Un poem pentru toate vârstele, un poem pentru toate gusturile.
Semnul acestei pancomprehensiuni, în care expresia atitudinală este inevitabilă, voluntar sau involuntar, pentru fiecare "n CITITOR-RECEPTOR" (n oricât de mare) este quasi-explicitat în versul "Ignorantul te va râde, dar înțeleptul va înțelege... " având conotația subiacentă "cine are urechi de auzit să audă".
Intervalul [ignorantul - înțeleptul] (parantezele pătrate au semnificația matematică) precum și seria corespondențelor biunivoce de reacții, respectiv râde-înțelege ca limite extreme în planul receptării, presupun o infinitate de poziții intermediare, poziții anticipate și incluse în acest interval exhaustiv de receptare, de către versul asertoric și reflexiv citat mai sus. și pentru că "parola" acestui poem pare să fie acest vers să mai rămânem asupra lui un moment. Cu observația că el este rostit de "o pisică înțeleaptă" ne reamintim capacitatea extraordinară a pisicii de a cădea mereu în picioare (sublimă expresie a adecvării!) să remarcăm indubitabilitatea celor două aserțiuni introduse adversativ "Ignorantul te va râde, dar înțeleptul va înțelege" și totodată diferența specifică dintre ele "te va râde" și "va înțelege" nu "te va înțelege".
Evident că, la nivelul ignoranței, nu se poate vorbi de o profunzime a percepției ci, judecata, înțeleasă ca atitudine, va rămâne la nivelul superficial, liminar, în cel mai fericit caz de "argumentum ad hominem" pe când, la nivelul "înțeleptului", "emițătorul" este luat în calcule din cu totul alte considerente, esențialul pentru el fiind nu "cine?" ci "despre ce?" sau "ce?" ori "cum?".
În acest din urmă caz "te" poate avea numai valențe psiho-, socio-contextuale care ar putea, eventual, oferi elemente pentru înțelegere, în sensul utilizat de L. GOLDMAN.
În nici un caz percepția nu va fi centrată pe acest "te" ori alterată de acesta.
Prin nivel al ignoranței autorul referă toate genurile, de la ignoranța analfabetă până la ignoranța academică și este de semnalat că aceasta este aprioric condamnată, nu i se oferă nici o șansă. Astfel autorul nu face presupuneri și nu folosește articolul nedefinit, ci utilizează clar și sentențios "ignorantul te va râde" cu trimitere de fapt la toți ignoranții și constată, atenție! nici de data aceasta nu presupune ci constată reacția: "te va râde".
Așadar, pornind de la aceste considerații să încercăm apropierea de poem asumându-ne riscurile inevitabile pe care faptul le incumbă.
O primă remarcă se impune și anume nevoia de sinceritate a poetului înțeleasă nu ca aspirație, ca tendință, ci ca atare, sinceritate pur și simplu. "Ninge pentru ultima oară anul acesta/" este versul care ne introduce în spațiul de sinceritate proiectat și, aproape cu același vers, reiterat în final, suntem scoși din domeniul seniorial al autorului oferindu-ni-se, în loc de rămas bun, sintagma monadică "... fiecare fulg/ e-o gară imensă din care pleacă mari bucăți de timp/ spre oricând, spre oriunde" (gară - punct de venire - plecare; oricând - timp; oriunde - spațiu; toate cristalizate într-un fulg-monadă).
Făcând distincția între "sinceritatea fizică" și "sinceritatea poetică" a doua având forță ilocuționară, total, diminuată, evident atribut al artei, să observăm că poetul se implică sincer și consecvent în structura poemului.
Sinceritatea nu-i poate fi pusă la îndoială. Nu intuim ce motive etice sau estetice l-ar putea determina contextual, să mintă că "ninge pentru ultima oară anul acesta"/. Această afirmație constatativă, se constituie într-o afirmație fanion a sincerității poetice (precizez: nu interesează faptul în sine, adevărul sau falsitatea propoziției!) fiind invocată ca element de "job", de inițializare a discursului poetic, după care, într-un spațiu comportamental n dimensional, sugerat prin cele câteva posibile variante "... aș putea să mă văicăresc... ", "... aș putea să dispar... ", "... aș putea să-mi pun ochelarii fumurii... ", dar, rezultă implicit, nu fac toate acestea, rămân sincer, autentic "căci va veni o rază de soare și va topi încet mânerele ușilor"/. Va arăta un semn pribegilor, rătăciților, dușilor"/.
Ajunși aici, să ne reamintim că titlul poemului este "Fantasme". Acest spațiu nu are astfel motive să invalideze aserțiunea metaforică "fiecare fulg e-un înger căzător" care, pe o "lene geroasă, născătoare de umbre și visuri" cade hiperbolizant, "bubuind pe acoperișuri". "Lenea" din versul de mai sus nu este invocată în sens peiorativ ci, mai degrabă, este vorba de o lene metafizică, benefică, meditativ-creativă "de umbre și visuri" cu o aluzie abia simțită dar disociativ exprimată față de celebrul semn al rațiunii care zămislește monștri.
Riscând poate o abducție, cauza causorum a textului și cu atât mai mult a subtextului este cuprinsă în afirmația "E un păcat ce apasă" voit nedefinit dar definibil contextual care oferă cititorului mari posibilități interpretative, la nivele diverse de înțelegere, în intervalul menționat, și de aici afirmația noastră "pentru toate vârstele și pentru toate gusturile".
Sedus în acest joc cititorul se poate limita la nivelul, poate subliminar, de "frig sângeros" simpla plăcere metaforică, sau va sonda profund până la "va fi un prieten al omului, un cititor ipocrit (se pare dorința nemărturisită de lectură a acestui poem) un frate/ zgâlțâind la fereastra dintre vise și realitate"/.
Dar înapoi la sinceritate: "... anul acesta ninge pentru ultima oară" și tu n-ai împlinit nici măcar vârsta unei flăcări reci de chibrit "în timp ce, dureros", peste tăcerea deasă, pântecoasă... ", "timpul se prăbușește ca pielea de pe-un animal jupuit" (imagine cutremurătoare prin forță și permanență!).
Speriat el însuși de ereditatea sintagmei, poetul își (ne) oferă un refugiu aparent ludic, intarsiind discursul unei pisici înțelepte în discursul poemului, semn previzibil al arbitrariului poetic, înțelegând prin aceasta subiectivitatea lirică pusă într-un angrenaj holofuncțional inteligent, perceptibil sinergetic, și oferindu-ne cheia înțelepciunii sale: "Ignorantul te va râde, dar înțeleptul va înțelege".
"Cam asta-i povestea... " și cam asta-i o posibilă variantă de lectură dintre cele n prezumate.
Să ne depărtăm cu sfială de poem pentru a nu tulbura... gena noastră esențială, oricum marcată de poemul pe care tocmai l-am citit.
* Traian T. COȘOVEI: Fantasme
Notă. Textul a fost recuperat cu ajutorul neprețuit al colegei noastre Sabina Datcu. Îi mulțumim foarte mult și îi urăm "La mulți ani!"
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Elena, atentie!
Idolul dvs., PitziPonta, cica e la schi. Poate plagiaza accidentul lui Schumacher!
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2014-01-10 18:16:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Inca ceva d-le Elena: vorbiti de diplome si certificate? Ma faceti sa rad.
EU NU PARTICIP DELOC LA CONCURSURI SI FESTIVALURI cu toate ca nu exista saptamana in care sa nu primesc pe email invitatii.
Pentru ca am spus ce am avut de spus, nu mai e nevoie de altceva.
Primul si ultimul concurs national de epigrama la care am participat a fost in anul 2000 la Slatina-Olt.
Toate diplomele si premiile pe care le-am primit - si de care faceti atata caz - au fost in afara de concurs, pentru activitatea intr-un anumit domeniu.
PS: Si da, nu aveti cum sa il intelegeti pe Cosovei. Peia il poate intelege, dvs. nu.
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Solaris la data de
2014-01-09 18:47:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și știți de ce, domnule Olariu? Pentru că fugiți de realitate. Pentru că vă este frică. Pentru că sunteți neantrenat să gândți în libertate. Pentru că sunteți un om de seră. Prefabricat. Pentru că vă organizați și achiziționați aparițiile. Pentru că vă obțineți diplome și certificate de care oamenii valoroși nu au nevoie. Pentru că vă complaceți în cercuri reciproc-encomiastice. Reveniți-vă și urmați-mi sfatul. Renunțați la spiritul self satisfaction. Intrați în arenă. Deschis. Cu "mușchii" propriului creier. Și vă veți căli. Și nu veți mai fi un emasculat și manelist conceptual. Burta pe carte și gândire liberă! De fapt gândire. De aceasta aveți nevoie! Dumneavoastră aveți tupeul să spuneți că eu nu-l înțeleg pe Traian T. Coșovei iar dumneavoastră da? Păi dumneavoastră nici nu ați mirosit nici poemul nici comentariul. Dacă mă înșel, faceți dovadă. Și vă voi prezenta scuze! Acestea nu sunt epigrame domnule coleg. Dar vă ofer șansa să vă manifestați. Să vă etalați valențele. Să vedem de ce sunteți capabil. Succes. Mult succes domnule coleg. Sau, citiți editorialul. Cu multă atenție. Poate de acolo să înțelegeți ceva! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-09 00:44:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Olariu, nu încercați să vă victimizați. Veți reprimi nivelul când va trece timpul și, dacă nu veți mai încălca regulamentul. Asta aici.
Dar avem Facebook-ul care ne este neutru amândurora. Putem aborda orice problemă din domeniul istoriei, în care v-ați dovedit nul, filosofiei, de care nu aveți habar, economiei în care de când v-am făcut KO, v-ați liniștit. Cât privește poezia, sunteți paralel. Așa că dumneavoastră nu puteți emite pretenții în acest domeniu. Dar, cu onestitate, vă apreciez talentul epigramistic. Rămâneți acolo. În rest, subiectele vă exced! Dar poate mă înșel. Faceți proba. Dar inteligent, domnule Olariu. Nu cum ați procedat aici. Nici chiar un fraier nu ar fi putut aduce ca argument zicerile unui domn pe care îl dezavuați total. Adică îl contraziceți în tot ce spune! Și care vă mai și detestă! Chiar așa de jos puteți coborâ? Vedeți? Așa vă anulați definitiv. Vă doresc succes și sunt gata oriunde, oricând și în fața oricui să ridic orice mănușă provocatoare. Cu toate că acuzația de "altă categorie" m-ar putea incrimina.
Așadar, vă stau la dispoziție. Aici, pe FB, pe site-ul dumneavoastră sau pe oricare alt site. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-09 00:31:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
In al doilea rand, nu putem discuta de la egal la egal atata timp cat m-ati banat. De fapt, i-ati banat pe toti care va spun adevarul in fata si va demonteaza toate, hai sa le zic... nazdravaniile.
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Solaris la data de
2014-01-09 00:04:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Elena Stefan, toata lumea va spune ca bateti campii in critica literara, inclusiv ioan peia.
Si are dreptate.
Dvs. nefiind nici pe departe poet nu il puteti intelege pe Cosovei. Eu da.
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Solaris la data de
2014-01-09 00:02:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Erata la comentariul din data de 2014-01-08 14:12:32
"universal textual, universal lectorial și universal contextual" se va citi "universul textual, universul lectorial și universul contextual."
Cred că, automat, coputerul a convertit "universul" scris de mine în "universal" Pentru că nu puteam face trei astfel de greșeli, imediat, una după alta. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-08 20:13:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Olariu,
O faceți pentru diversiune? Sau din superficialitate? Sau pur și simplu ca să vă aflați în treabă?
Mai jos am scris clar: "Da, poemul a fost publicat așa cum bine v-ați documentat în acel volum. Iar comentariul meu a fost făcut prin 88 sau 89. Și l-am publicat sub nume propriu în Europeea acum mulți ani!" 2014-01-04 22:01:08 Cum să fie validă "premoniția" pe care o invocați dumneavoastră? Așa oricine dintre noi va putea avea premoniția, că odată, cândva... Chiar și nonagenarul Radu Beligan va fi având o astfel de premoniție! Remarca domniei voastre relevă clar un lucru: sunteți asemenea căii ferate. Nu, nu ajutați la transport. Ci sunteți paralel cu trenul! Măcar citiți ce s-a scris aici și faceți efortul de a înțelege ceva. Pe mine nu mă deranjează deloc că, așa cum am spus de mai multe ori, scriind, vă descrieți. Și, de asemenea, cum am mai spus-o și altă dată, oricine are dreptul să spună prostii. Însă chiar nu țineți deloc la imagina dumneavoastră?
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-08 20:02:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ntzzt!
Cand spune ca ninge pentru ultima oara anul acesta, poetul se refera la ultima iarna a ultimului an din viata sa.
Premonitie.
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2014-01-08 17:54:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dar nu creează dificultăți de înțelegere și interpretare. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-08 14:17:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"îmi cer scuze dacă intervenția mea a deranjat;"
Deloc. Dar absolut deloc nu a deranjat. Mai mult, nu mă deranjează niciun un fel de intervenție. Fie în consens cu argumentațiile mele, fie negându-le. Totul este ca aceste intervenții să respecte regulamentul. Adică, să fie civilizate, și ecoliterare. Iar intervenția domniei voastre a fost absolut corectă din acest punct de vedere. Replica mea a vrut doar să ofere și o altă cheie de lectură.
"(singurul aspect de care țin cont întotdeauna în interpretare este textul)"
Evident, textul este fundamental. Adică este necesar dar, în viziunea mea, nu este suficient. Dar aici trebuie nuanțări.
Un text cu un mesaj simplu își este suficient sieși și lectorului:
De exemplu poezia Bradul a lui Alexandri începe cu strofa:
"Sus pe culme, bradul verde,
Sub zapada albicioasa,
Printre negura se pierde
Ca o fantasma geroasa"
Nu necesită un aparat deosebit de înțelegere și interpretare. Textul este limpede, cuvintele au sensul propriu, uzual. Respectiv, fiecare cuvânt denotează ceva. Un ceva accesibil oricărui vorbitor de limba română. Poate metafora "fantasmă geroasă" să ofere variante interpretative dar nu creează. Iar ansablul este ușor și, probabil, biunivoc perceptibil. În sensul că fiecărui cuvânt îi este asignat un înțeles și numai unul valabil pentru toți lectorii.
Versul
"LiNa Kare Rabdă Casa Fratelui" face parte dintr-un poem mnemotehnic. Și, ca atare, denotarea nu mai este suficientă. Iar pentru a înțelege ce vrea să spună trebuie să știm codul potrivit căruia a fost scris. Adică să cunoaștem cheia de lectură. Respectiv faptul că în cuvinte sunt conținute simboluri ale elementelor chimice. (Li ,Na ,K,Rb ,Cs ,Fr)
De aici încolo intrăm în domeniul fabulos și fascinant al creației, înțelegerii și interpretării textului de profunzime. În care textul reprezintă fundamentul dar, pentru înțelegerea și interpretarea lui, intervin ori trebuie să intervină și alte aspecte, cum ar fi, contextul, subtextul, conotațiile, haloul, subiacența și multe altele. Iar, intervenind acestea, caracterul biunivoc text-înțelegere, interpretare, dispare. Pentru că întră în scenă, cum am spune în prezent, "customizarea" lectorială.. Prin urmare caracterul subiectiv al acesteia. Prin intermediul căruia creația, adică textul, cu toată încărcătura sa ideatică, directă sau mediată este tranzitivată în percepția lectorului, în contexte date ori imaginate. Prin urmare, textul poate deveni doar un fel de prtext pentru a crea ori recrea o operă, pentru a o valoriza, înțelege sau interpreta. Acest fapt se transpune într-un corpus ipotetico-deductiv de aserțiuni care se deduc unele din altele având ca fundament textul-pretext. Astfel încât acestea, aserțiunile, să nu fie arbitrare iar rezultatul obținut să fie valid ori validabil. Nu adevărat cum de multe ori, eronat, se spune. Arta, în general, nu este adevăr ci validitate. Observăm, așadar, că interrelaționeză în fapt trei universuri: universal textual, universal lectorial și universal contextual. Iar rezultatul obținut poate deveni particulabil în sensul că putem avea atâtea înțelegeri câți lectori avem. De unde și o posibilă concluzie, potrivit căreia, în fapt, avem de-a face cu triumful lecturii asupra textului. Iar voința lectorului poate fi hotărâtoare. Înțelegerea situîndu-se undeva, într-o zonă similaă spațiului cuantic. În care observatorul are un rol activ și determinant.
Evident, domeniul, cum spuneam mai sus, este fascinant, fabulos, etern și infinit. De aici frumusețea poeziei și, în general a artei.
Poemul lui Traian T. Coșovei este un strălucit exemplu în sensul celor spuse până acum. Iar, structural vorbind, am putea remarca un fel de palimpsest în care straturile poetice se pot descoperi, nu cu ușurință, dar cu siguranță, pentru fiecar lector. De aceea scrisesm eu, Un poem pentru toate vârstele, un poem pentru toate gusturile.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-08 14:12:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
coincidențe...
conjunctura, fără doar și poate una festiv-paradoxală: pe de o parte, solemnă (pricinuită de nefericitul eveniment); pe de altă parte, exuberantă (prilej al trecerii dintre ani); dar, în ambele cazuri, putându-i găsi semnificații în mișcarea de revoluție a Poeților în jurul Poeziei..., așadar, numai conjunctura a făcut să (re)citesc textul în preajma acestor evenimente semnificative; recunosc, însemnările dv vizavi de acest text fiindu-mi necunoscute până în prezent; însă acest lucru este nesemnficativ (dpmeu de vedere) pentru interpretare; se pare, însă, că dv plătiți tribut consecvenței specifice gânditorilor tip sistem; motiv pentru care, deși îmi propusesem, nu voi reveni asupra textului, cu atât mai mult cu cât nu insist a demonstra ceva anume.
am să precizez numai că (singurul aspect de care țin cont întotdeauna în interpretare este textul) singurul element la care m-am raportat este enunțul: "Ninge pentru ultima oară anul acesta"; despre care eu atât am afirmat: cronologicul nu contrazice logicul numai în cazul în care acceptăm că autorul ne comunică astfel "ora scrierii": cu foarte puțin înainte de ora 0:00 a unui An(ului) Nou (cu întreg spectrul de determinații specifice care decurg de aici în interpretare).
toate cele bune vă doresc și îmi cer scuze dacă intervenția mea a deranjat; posibil să mi se pară, dar am rămas cu acest sentiment; iar nu aceasta a fost intenția. |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Munteanu la data de
2014-01-08 00:35:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Elena Stefan, este la mintea cocosului ca aveti acces la IP-urile tuturor userilor. Atunci nu inteleg de ce insistati ca eu as fi semnat si Razvan Cu Vidra?
Comparati IP-urile!
Desi nici asta nu cred ca e o solutie, fiindca oricine poate folosi Proxy sau Fake IP.
Sau invers, puteti fi uimit ca doi-trei useri sa aiba acelasi IP si sa nu fie clone, ba sa nici nu aiba habar unul de altul, pentru ca posteaza de la serviciu, de la acelasi minister, aceeasi facultate, liceu, firma, etc.
In al doilea rand spuneti de alibi. Pai ce alibi mai vreti din moment ce Razvan Cu Vidra mai postase inainte vreo 5-6 epigrame de-ale lui Caragiale? Epigrame pe care distinsul domn Rechesan le-a facut cu ou si cu otet.
PS: Nu am acces la textele sterse/banate de pe Europeea, deci nu mai pot citi acum postarile userului Razvan Cu Vidra. Ceva insa ma face sa cred ca niciunul dn textele pe care le-a postat aici nu i-au apartinut, ci au fost toate postate la misto pentru a incerca vigilenta marilor critici literari. As fi fost curios sa le i le pun pe Google sa vedem cine erau autorii lor.
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Solaris la data de
2014-01-05 17:55:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O poezie buna TREBUIE disecata si explicata de cunoscatori. La fel si o poezie rea.
ASA DA, ASA NU!
Cine sa ii informeze atunci pe mai tinerii cititori/viitori poeti ce este si cum se scrie o poezie buna? Televiziunile, tabloidele?
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Solaris la data de
2014-01-05 17:39:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sau, după ce vă exercitați apriorismul ridicol de owner și vă apucați de alt subiect prolific:a murit Eusebio de Silva Fereira. Ar suna mișto un necrolog care să înceapă astfel:
Arbitrii și arbitariul orientat spre spațiul convențional cu dimensiuni de 90110 m pe 50-75m a iubit conotația subadiacentă a unei pantere aprioric negre ca și cum percepția de negru&neagră ar constitui un reper viabil în economia trecătoare a gloriei, acel pilon fatidic, etc... |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-01-05 14:36:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aveți ultimul cuvînt dnă ștefan. cenzura, fie că o iubiți au ba, vă iubește necondiționat. un motiv solid ca să nu vă mai inoportunez statura critică cu intervenții obiective. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-01-05 14:23:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Recheșan,
Nu mi-am propus niciodată și nici nu îmi voi propune să-mi limitez libertatea de a scrie, când și cum vreau, în raport de gusturile domniei voastre. Că vă place sau nu, că vreți să citiți ori nu.
Iar viziunea dumneavoastră potrivit căreia "O poezie bună nu trebuie explicată sau disecată în modul pe care-l faceți" nu pot să o accept. Prin urmare percepeți-mă ca un posibil adversar pe această temă și consolați-vă cu ideea. Exercițiile mele de lectură relevă o modalitate de percepție, interpretare și valorizare a unui text literar într-o interrelaționare directă text-lector. În care fiecare cuvânt își are sensul și rostul lui. Și, pe lângă aspectul axiologic propriu zis, în intenția mea, se mai constituie și în exemplu instructiv-educativ. Și, vă asigur, multora le-a folosit și le folosește. Aș putea da multe exemple însă extrag doar dintr-o dedicație a unei autoare care a evoluat pe Europeea și care mi-a trimis unul dintre volumele sale "...cu deosebită stimă și cu enormă recunoștință pentru încurajări, suport, ajutor"
În plus, pentru a fi convingător, domnule Recheșan, ar trebui să argumentați. Înainte de a mă pune la stâlpul infamiei critice. Dar poate mai citiți și alte texte ale altor autori pentru a putea observa că acest tip de limbaj este legitim și validat de comunitatea lizerară. Evident că de la un anumit nivel în sus.
PS. Nu ați scăpat ocazia să vă manifestați spiritul vindicativ și să deschideți un nou scandal. De aceea vă rog să puneți punct, aici, disputelor dumneavoastră cu domnul Olariu. Deschideți un topic separat și polemizați, în limitele regulamentului, acolo.
Domnule Olariu,
Lăsați-o așa cum a căzut. Procedeul în sine nu a fost onest. Și chiar dacă vreun nepriceput va fi postat textul poetului Mușina (unul dintre optzeciștii de vază; m[ mir c[ nu a'i auyit de el!) cu acele greșeli, tot ar fi trebuit să nu vi-l însușiți. Sau, dacă chiar voiați să-i întindeți o capcană, trebuia să vă luați măsuri și să aveți un alibi. Așa post factum nu aveți credibilitate. Vă adresez aceeași invitație ca și domnului Recheșan. Deschideți-vă un topic și polemizați acolo. Evident în limitele regulamentului.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-05 08:53:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"tot aici, pe europeea, un nefericit îl plagia pe poetul Mușina chiar a doua zi după dispariția sa fizică" (gheorghe rechesan)
Da, dl. Rechesan isi aminteste ceva, dar vrea sa se razbune pentru umilintele suferite, de aceea trunchiaza adevarul. Acel nefericit (sic!), unul care semnase pe aici - Razvan Cu Vidra - facuse misto la greu de dl. Rechesan atunci cand postase cateva texte umoristice de-ale lui I. L. Caragiale, fara sa spuna cine este autorul. Iar dl. Rechesan, care nu l-a citit pe Caragiale a muscat sistematic, la fiecare text postat, spunand ca autorul este, citez: "lipsit de talent, lipsit de umor, searbad, idiot", etc sau ca "ar trebui sa se lase de scris si sa se apuce de manele".
Personal, am incercat sa ii deschid ochii d-lui Rechesan ca este victima unei farse si ca cineva isi bate joc de dumnealui, dar d-l Rechesan care le stie pe toate, nu-i asa, m-a repezit imediat asa ca l-am lasat sa se umple de penibil.
In fond Ravan Cu Vidra asta a si dorit sa demonstreze: ca dl. Rechesan judeca oamenii, nu textele. Si a demonstrat.
Revenind la textul incriminat, tin minte ca Razvin cu Vadra a postat poemul de mai jos, luat de pe net si lasat intentionat cu o gramada de greseli, probabil tot pentru a-i arunca o momeala d-lui Rechesan, de la care se astepta la noi invective la adresa autorului. Altfel nu imi explic de ce userul Razvan Cu Vidra, care pana atunci a postat texte fara cusur din punct de vedere gramatical, ar fi postat acest poem plin de greseli in chiar ziua mortii poetului Alexndru Musina (despre care marturisesc ca nici nu auzisem pana atunci). Pentru ca, hai sa fim seriosi: cine e atat de batut in cap incat sa plagieze poezia de mai jos, care, la cate greseli abunda prin ea, pare mai degraba scrisa de un absolvent de scoala profesionala?
PS: Poezia se gaseste usor pe http://www.versuri-si-creatii.ro si pe alte site-uri unde a fost postata de userul Maria.
LAM
N-am nici un chef sa dorm. Desii sunt obosit.
Ma voi trezii peste un secol, un mileniu
Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel, vobseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge înainte, acelasii, în eternitate:
Iubire, mila, ura, crima, suicid
Dar, înainte sa ma nasc, eu am platit
Pentru o alta destinatie! Am gresiit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decât Reclama, pentru cei
Care se plictisesc în Puritate sii Lumina:
Lume unde se-amesteca Lucruri sii Idei,
În care toti poarta o armura ciudata,
Din carne, oase, sânge, piele, gelatina.
Aventuri! Exotism! Oferta limitata.
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Solaris la data de
2014-01-05 07:20:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dna Ștefan.
v-aș crede și dacă ați afirma că ați stat, ilo tempore și cu Nichita Stănescu la un shot de votcă, dar nu acesta este motivul intervenței mele.Mă irită greu-motivabilele intenții critice(adesea încărcate de egloge inutile)care apar după dispariția cîte unui poet, artist sau actor celebru. Le asemăn cu roiul de necrofagi care invadează trupul mort al unui leu.fenomenul se manifestă adesea, să ne amintim că tot aici, pe europeea, un nefericit îl plagia pe poetul Mușina chiar a doua zi după dispariția sa fizică, iar textul cu pricina astat în pagină 5-6 zile după ce proprietarul saitului a somat plagiatorul să își retragă mizeria. Poate că intervenția dumneavoastră a fost animată de intenții bune dacă nu ar fi minată de explicitările excesive, de frazeologia doctă și un ridicul atitudinal pe care nu-l percepeți. O poezie bună nu trebuie explicată sau disecată în modul pe care-l faceți(și nu e prima oară cînd citesc tot felul de căzneli textualiste, parapsihologice aproape pe marginea unui text)Excesul acesta omoară tot farmecul liric, vă complaceți să năuciți cititorul cu găselnițe docte și exprimări periferice vis-avis de metaforele din text.Acest sufocant zel nu servește nimănui, nici poetului nici poemei, poate doar domniei voastre care demonstrează în mod involuntar de hazos ce și cum ați perceput din operă.Este ca și cu ați analiza, să zicem, ariile wagneriene prin teorema lui Lagrange. Recitiți eleganta și lămuritoarea recenzie a lui Dan C. Mihăescu la volumul Aer cu diamante și poate veți admite că spunînd multe gogorițe poți rata plăcerea simplă a unei lecturi.
ps corectați, vă rog, și bizara ortografiere a numelui dispărutului, miroase a impietate. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-01-05 00:17:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
PS. S-a strecurat o virgulă ilegală "...contextul poate da..." |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-04 22:08:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
PS. Am corectat eroarea! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-04 22:05:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Ștefănescu, mulțumiri. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-04 22:02:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai întâi "La mulți ani" domnule Recheșan. Mă bucur că sunteți, în continuare, un cititor atent al Europeii. Faptul ne onorează.
Evident că numai buna credință și acribia v-au făcut să puneți, aproape shakespearian, întrebarea "cine e acest Sabian Datcu? " Altfel, citind nota, ați fi putut realiza că este o eroare de scriere și că se referă la colega noastră Sabina Datcu. (Vreunul dintre degetele cu care tastez o fi fost mai harnic)
Da, poemul a fost publicat așa cum bine v-ați documentat în acel volum. Iar comentariul meu a fost făcut prin 88 sau 89. Și l-am publicat sub nume propriu în Europeea acum mulți ani!
În urma cataclismului Cârlea, poemul și textul comentariului meu au fost compromise și pot fi vizualizate la link-ul de mai jos.
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=18
Distinsa noastră colegă m-a ajutat și a făcut lizibil atât poemul cât și textul comentariului meu.
Tragicul eveniment de acum câteva zile m-a dus cu gândul la acel text, l-am căutat și l-am repostat. Că am procedat bine, că am procedat rău, nu știu. Eu am făcut gestul cu cea mai bună intenție. Nu pot spune căa am fost prieten, în sensul profund al termenului, cu Traian T. Coșovei însă am discutat de mai multe ori cu el, am luat masa împreună, m-a invitat la el acasă unde chiar am și fost și mi s-a părut firesc să aduc în atenția cititorilor europeici acest poem și modul în care l-am receptat eu. Dacă, potrivit doctrinei recheșaniene ori recheșianiste voi fi greșit, m-aș bucura să aflu unde am greșit!
În rest numai de bine! Fiecare cu gusturile și înțelegerile sale. Însă, pentru a fi credibil, oricine face afirmații, trebuie să le argumenteze, să le justifice. Altfel rămân simple opinii ori impresionisme de tip strict emoțional. Dacă nu sunt, cumva, răutăcisme premeditate și cu excesiv parapon!
Cât privește "supozițiile docte, frîzînd ridicolul ale vreunei hermeneute!" "comentariul mi se pare emfatic și inexact fiindcă poezia cu acest titlu a fost citată prin 2010" vă vor judeca colegii dumneavoastră "academicienii". Totuși, nu mă pot abține să vă întreb cu privire la coerența argumentului "...emfatic și inexact fiindcă poezia cu acest titlu a fost citată prin 2010" Poate detaliați. Pentru că nu văd în niciun fel legătura între emfaticitatea și inexactitatea comentariului și data când a fost citată poezia!
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-04 22:01:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Vasile Munteanu, poemul a fost publicat înainte de 89. Și comentariul meu a fost scris tot atunci. Prin urmare, cred, cheia de lectură a domniei voastre a fost influențată mult de tragicul eveniment al morții poetului.
Poemul, în viziunea mea și în termenii de atunci, este un poem eminamente subversiv și inteligent conceput și structurat. Ereditatea poetică, tot în termenii contextuali de atunci, privea prelungirea prin gene poetice a manifestului și revoltei din poem în percepția și interpretarea poemului astfel încât "Ignorantul te va râde, dar înțeleptul va înțelege".
Dar, iată, cum anticipam atunci, și vă asigur că nu am adăugat sau schimbat nici măcar o literă, poemul este un poem pentru toți. "Un poem pentru toate vârstele, un poem pentru toate gusturile.
Semnul acestei pancomprehensiuni, în care expresia atitudinală este inevitabilă, voluntar sau involuntar, pentru fiecare "n CITITOR-RECEPTOR" (n oricât de mare) este quasi-explicitat în versul "Ignorantul te va râde, dar înțeleptul va înțelege... " având conotația subiacentă "cine are urechi de auzit să audă"." Cu accentul pus pe conotația subiacentă subversivă: "cine are urechi de auzit să audă". Pentru că, să nu uităm, spunea poetul "E-un păcat ce apasă." (care să fi fost păcatul care apăsa greu pe umerii și conștiințele noastre atunci?) Iar mai jos anticipa izbăvirea "va veni o rază de soare și va topi încet mânerele ușilor.
Va arăta un semn pribegilor, rătăciților, dușilor"
Prin urmare, v-aș sugera să încercați și această cheie de lectură.
Însă nu pot să nu observ cum, iată, contextul, poate da noi valențe acestui text. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-01-04 22:00:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ps poemul este inclus în volumul colectiv Aer cu diamante semnat de Iaru, Coșovei și Cărtărescu. așa că nu văd ce a recuperat sabian datcu și de ce ar merita mulțumiri speciale! e preferabilă prezentarea lui Dan C. Mihăiescu decît supozițiile docte, frîzînd ridicolul ale vreunei hermeneute! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-01-04 19:57:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
recuperat de unde? cine e acest Sabian Datcu? ar trebui specificată, după bunele recomandări ale dlui cristescu sursa.comentariul mi se pare emfatic și inexact fiindcă poezia cu acest titlu a fost citată prin 2010 în România literară.
http://www.romlit.ro/encore |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2014-01-04 19:50:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
o steluță - semn de lectură, ambelor intervenții |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2014-01-04 08:45:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
fiind târziu, trecut de 2:00AM, prin urmare pregătindu-mă să văd un film [:)], nu am să mă lungesc.
însă
2 observații:
i) nu am înțeles de ce anume ați numit interpretarea astfel ("Ereditatea poetică"); la un astfel de titlu mă așteptam să citesc ceva în maniera Harold Bloom (adică nu atât a influenței autor-autor, cât pe direcția operă-operă).
ii) dv afirmați: ""Ninge pentru ultima oară anul acesta/" este versul care ne introduce în spațiul de sinceritate proiectat și, aproape cu același vers, reiterat în final, suntem scoși din domeniul seniorial al autorului oferindu-ni-se, în loc de rămas bun, sintagma monadică "... fiecare fulg/ e-o gară imensă din care pleacă mari bucăți de timp/ spre oricând, spre oriunde" (gară - punct de venire - plecare; oricând - timp; oriunde - spațiu; toate cristalizate într-un fulg-monadă).
Făcând distincția între "sinceritatea fizică" și "sinceritatea poetică" a doua având forță ilocuționară, total, diminuată, evident atribut al artei, să observăm că poetul se implică sincer și consecvent în structura poemului.
Sinceritatea nu-i poate fi pusă la îndoială. Nu intuim ce motive etice sau estetice l-ar putea determina contextual, să mintă că "ninge pentru ultima oară anul acesta"/""
părerea mea este că, dimpotrivă, nefiind vorba despre anticipare (în sensul că autorul ar avea această intuiție, anume că anul acesta nu va mai ninge), enunțul în sine este cât se poate de constatativ; însă nu sunt de acord cu dv că este pur și simplu "invocată ca element de "job", de inițializare a discursului poetic", ci el localizează în timp actul poetic - cu siguranță acesta se petrece în ajunul Anului Nou, aș putea chiar spune nu cu mult înainte de noul an (numai astfel cronologicul necontrazicând logicul).
reconsiderând astfel preambulul, am putea revalorifica, aboslutiza ideea singurătății, a unicității, a irepetabilității; desigur, totul filtrat prin prisma misticului de conjunctură și că Viața este proprietatea oricărei acțiuni; cu atât mai mult a procreării (implicit a celei artistice), iar de aici am urma firul interpretativ propus de dv.
sper să găsesc timp să revin la acest text.
toate cele bune. |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Munteanu la data de
2014-01-04 02:07:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|