|
|
|
|
|
|
|
|
|
cronică de jurnal (2014 ora zero dintâi) |
|
|
Text
postat de
adrian paparuz |
|
|
....3
2
1
0
cineva fericit
(sau poate nu)
iubit
(sau poate nu)
numără sonor
implacabil și ireversibil
secundele unui sfârșit de-nceput
artificii
șampanie
euforie goală
de la etajul 1000 al minții tale
totul pare mic
mai jos
mult mai jos
respirările curg la fel
(poate puțin ruginite
de țevile vechi)
- un slow motion ireal
prin care
nu mai ai nici un rol
oamenii râd
oamenii plâng
unii pentru alții
alții pentru unii
nu mai știi daca Piaf
a existat
je ne regrette rien
(nici nu-ți mai amintești dacă ai avea ce)
dansezi tăcută în tine
pe poante
doar așa
ca să faci ceva cu disperarea care urcă
din când în când
îl săruți pe jonny
scoțianul dur
dintr-un pahar de plastic
(ți-a fost un prieten bun
dar s-a sfârșit și el
teatral
tocmai azi)
3
2
1
0
lumea plănuiește să ajungă la stele
(pentru asta există încă de la începuturi)
tu- cap/pajură
privești hazardul senin
surâzi zeflemea
poți pleca chiar acum
sau poți rămâne
(de ce)
un singur cent
spre Dumnezeu
je ne regrette rien
și aștepți să coboare
3
2
1
0
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|