|
|
|
|
|
|
|
|
|
Buna Seara Europeea |
|
|
Text
postat de
ecsintescu virtual |
|
|
N-o mai huliti! Nu-i mai cautati scaieti sub coada. N-o mai deturnati de la spiritul ei. Europeea exista si se incapataneaza sa existe. Si o face cu tinerete, intelepciune si misto.
Fara Europeea eram sau nu eram. Cu Europeea sunt si am devenit.
Lui Nelu Peia ii recomand un mare autor. Philip Roth. Teatrul lui Sabath. La fel si lui nea Cornel. Si ca sa le ajut lectura, iata o recenzie: Sever Voinescu, cu acordul autorului:)
"Chiar dacă a încetat să mai scrie, Polirom continuă să-l traducă. Nu demult a apărut în librării o nouă traducere a uneia dintre cărţile lui de mare succes, "Teatrul lui Sabbath".
Sever VoinescuSursa: CODRIN PRISECARU
Mai mult de jumătate dintre romanele pe care le-a scris (26 în total, cred) sînt traduse deja în seria de autor a editurii şi, iată, pare-se că proiectul editorial e cuprinzător, aşa că ne putem aştepta să îl avem pe Philip Roth tradus integral în româneşte în următorii ani. Astfel, anvergura unuia dintre cei mai mari romancieri ai vremurilor noaste va putea fi apreciată de cititorul român.
"Teatrul lui Sabbath", apărut în America în 1995, îl aduce în prim-plan pe Mickey Sabbath, un fost păpuşar pensionar de 64 de ani, artritic (chipurile, de-asta a renunţat la păpuşărie – degetele lovite de artită nu mai trăgeau sforile cum trebuie), exuberant, un satyr din partea rurală a statului Massachusetts, manipulator (în viaţa lui, femeile sînt un fel de păpuşi pe care le manevrează cu profesionalism, iar bărbaţii cu care se întîmplă să intre în diferite relaţii sociale devin un fel de fiinţe pe care le studiază, cu un zîmbet dispreţuitor, punîndu-le în situaţii neaşteptate), un fel de Falstaff cinic şi sexualizat (deşi romanul face mai multe aluzii la Lear), un mizantrop ludic şi lubric, un personaj mare, greu de uitat de către oricine citeşte romanul.
Mickey Sabbath este un om care îmbătrîneşte urît după ce a dus o viaţă de nimic. Mickey Sabbath a fost un artist ratat – sîntem lăsaţi să credem că ar fi putut fi ceva dacă nu ar fi luat decizii proaste (refuzul ofertei de a lucra cu Jim Henson, creatorul faimoaselor păpuşi Muppets), dar ceea ce e urmărit atent în această carte este traseul lui erotic de bătrîneţe.
Prin anii 50 – 60, tema vieţii sexuale a bătrînilor ( a bătrînilor neastrîmpăraţi, de fapt) a fost adusă în literatură şi au ieşit cîteva romane foarte interesante de aici. În general, urmărim transformarea actului sexual dintr-un moment victorios într-unul disperat, dintr-o căutare ferventă a altuia într-o căutare dramatică de sine, dintr-un act împărtăşit într-unul egosit. Meciul prostată contra testicule, odată început, are finalul ştiut de toată lumea. "Teatrul lui Sabbath" este un roman din această categorie şi ceea ce surprinde ori poate chiar entuziasmează în acest caz este forţa epică nestăvilită a lui Roth, abundenţa de situaţii comic-triste în care se bagă singur Sabbath şi, nu în ultimul rînd, frazele memorabile, oricînd perfect citabile în ziua de azi.
Sigur că Mickey Sabbath este un personaj respingător: dacă scena în care se masturbează la mormîntul fostei sale amante este bizară, momentul în care gazda sa prietenoasă de la New York (unde ajunsese după ce îşi părăsise soţia fugind din Massachusetts) îl găseşte masturbîndu-se în faţa fotografiei fiicei sale de la absolvirea liceului şi, apoi, găseşte chiloţii acesteia în buzunarul hainei sale, este brutal de-a dreptul. Dar marea artă a lui Roth este aceea de a putea aşeza toate aceste elemente respingătoare ale căderii umane în bătrîneţe într-o superioară cheie ironică. Roth a scris în alte cărţi pagini poate chiar mai bune despre frămîntările sexuale ale bătrînilor, dar nicăieri nu a fost mai ironic cu abjecţia cum a fost aici.
Ironic cu sexul, da, Roth a mai fost ("Complexul lui Portnoy"), dar ironic cu forma cea mai respingătoare a sexului, nu. E, desigur, ironic să aflăm că Sabbath a visat să facă un spectacol de păpuşi după "Dincolo de Bine şi de Rău" de Nietzsche. După cum ironic este şi episodul de la începutul cărţii,când amanta lui Sabbath îi cere fidelitate, în condiţiile în care amîndoi sînt căsătoriţi. Tot ironic este şi finalul romanului – evident, nu-l dezvălui.
"Teatrul lui Sabbath" merită citit. Iar pentru cei care îl admiră pe Roth şi încă îi ţin pumnii pentru singurul mare trofeu literar care îi lipseşte, Nobelul, e o lectură obligatorie"
Superba carte! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga domnule Cioaca, Philip Roth este un autor publicat in totalitate de catre Lybrary of America. A primit de la Casa Alba National Humanities Medal. A luat si un Pulitzer.. Deci? |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2013-12-05 17:57:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radu, intalnirea noastra a decurs normal, mai putin o cazatura nevinovata. De pe scaun. Am vrut sa te prind :) Acum, dand timpul inapoi, imi cer scuze pentru colportarile absolut muieristice de care am dat dovada. Cat despre pumni, picioare si etc, urasc violenta, dar poti incerca...
Nelu Peia, vezi ca demersul meu a prins. Te interesezi de un mare autor. Daca nu ai bani, propun o cheta pentru ca sa-ti achizitionezi "Teatrul lui Sabbath". Cred ca sunt pasaje in care si tu, si eu, si altii ne recunoastem. Pana la urma in asta consta maretia unei opere. In rest, atentie la limbaj. Micki era mai bland. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2013-12-05 17:55:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
din păcate, devii buruienos, ioane. pe de altă parte, te înţeleg - nicio râvnă nu poate şterge, în cei câţiva ani de rezidenţă la bloc, aspiraţia metropolei. praşila şi academia... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-12-05 12:37:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
eu întrebasem de expresia rostită atunci, căci văd că o cam conteşti. se pare că, schimbîndu-ţi "poziţia", o întrebuinţezi cu îndulcitor.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-12-05 12:05:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
şi ce spui tu, esculabe? că am fantezii "rurale"? da' tu te consideri frun orăşean, te pomeni! ai centripetat din dealurile piteştiului, de pe-acolo de unde prună pică drept în cazan, în bucale, şi deja te consideri "stilat"? ai, nu mai spune, parvenitule! cîţi ţărani proşti nu îşi tîrîie mintea prin capitala aia, nu am eu calculator să-i cuprindă. cîţi faliţi, vorba aia... ştii tu! cred că ţi s-a cam urcat aburul din asfalt la cap.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-12-05 12:02:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e vorba de stilul citadin, de care, trebuie să recunoşti, încă eşti departe. dar nu fi trist, rămâi maestrul de necontestat al oralităţii. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-12-05 12:01:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"ceea ce - muiereşte - colportezi (vezi DEX) tu aici" (răDulea)
oh, doamne, invocă centurista dreptul la prezumţia de castitate!!! să-ţi mai amintesc? nu, căci e lipit de sens.
apoi, care ar fi expresia reală a afirmaţiunii, "stilul", de care vorbeşti?
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-12-05 11:51:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ioane, nu contest că pe vremuri, probabil într-un moment de rătăcire, am declarat aproximativ ceea ce - muiereşte - colportezi (vezi DEX) tu aici - ale tinereţii valuri. între timp, am reflectat mai mult asupra cedării în faţa primului impuls. cu alte cuvinte, pe limba ta, am devenit mai reţinut, mai ecoliterar. la fel de adevărat, la tine, în ultima vreme, se pare că odată cu slăbirea inexorabilă a memoriei, procesele imaginative ating, în compensaţie, cote explozive, debordând în mici fantezii arhetipal-rurale, cum cea de mai jos. fiindcă nu era vorba de un pumn, şi, în niciun caz, peste ochi. chiar şi pe vremea aia aveam stil, bade. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-12-05 11:46:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu pot să nu observ următoarea chestie grăitoare: din cele 10 cărţi ale lui ruth ăsta, publicate de către polirom, absolut toate sunt reduse la preţ cu 25%. numa "viaţa" aia, a lu "sabath"-obsedatul, este scumpă-n draci şi deloc ieftinită. semn că, probabil, numai ipsilantescu a comandat cîteva sute de exemplare, ca să le răsfoiască şi pipăie pe rînd, amplificîndu-şi sentimentele adiţionale pînă la paroxism.
başca, alte cîteva sute de obsedaţi de aceeaşi teapă.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-12-05 11:45:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
răDuleo,
mai întîi, nu pot să nu observ trecerea calitativ-pozitivă de la "jigodia" căreia "i-ai fi tras un pumn în ochi" – sper că nu conteşti afirmaţia făcută într-un cadru ceva mai intim – la "domnul ecsintescu"! deh, "bunele intenţii" sunt relative: dacă îţi sunt adresta ţie au unui oponent de-al tău, pe care îl deteşti. cu alte cuvinte, depinde de care parte pixului te afli. ca să nu zic altfel! o vreme fusăşi taman de partea păstoasă a obectului, şi nu te flată deloc. acuş schimbaşi respectiva poziţie şi te satisface. te “desuspicionaşi”, cum ar veni, şi receptezi din plin beneficienţa gestului. să fii fericit! ce, parcă îmi pot eu permite să stric o familie aflată în plină armonie stilistică?
ipsilantescule,
îţi fac şi eu o recomandare, dacă tot suntem la capitolul: “cultură de masă”. evident, pur literară şi fără aluzii e recomandarea: “manualul alcoolicilor cronici, osedaţi sexual, şi efemera lor viaţă”! e scrisă de un anonim, dar de o mie de ori mai adevărată decît fanteziile sexuale ale yankeului roth! sau ruth, mă rog. parcă ar fi mai potrivit.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-12-05 11:22:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimate domnule Ecsintescu,
Eu cred ca am mai multe carti ale marelui Filip in biblioteca mea. Desi auzisem mai de multisor ca buzduganul marelui autor a inceput sa bata la poarta Nobel-ului, marturisesc ca nu m-am invrednicit sa citesc nici una din cartile lui pana in momentul de fata.Cam ce fel de carti a sris urmasul patriarhului Abraham cel cu o mie de neveste am aflat chiar din gura lui (l-am vazut cand dadea un interviu la televizor). Ca nu a fost o carte de a lui care, la aparitie, sa nu starneasca un scandal. Singura lui consolare, marturisea autorul, a fost ca toate cartile lui, in urma reclamei grtuite facute de scandaluri, s-au vandut extreme de bine. Sa stiti ca eu, nefiind atat de mofturos cum este generalul, in urma recomandarii dumnevoatre o sa citesc cartea lui Filip.
p.s.
Bine ati revenit pe Europeea! |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2013-12-05 11:17:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo - sigur = asigur |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-12-05 10:58:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule ecsintescu, fiindcă vă cunosc, n-am nici cea mai mică îndoială privind bunele dvs intenţii. din păcate, după cum vedeţi, există şi spirite suspicioase. dacă mi-aţi fie dedicat mie această recomandare, vă sigur că nu m-aş fi supărat, dimpotrivă... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-12-05 10:58:17 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Stefanescu, eu am prezentat o carte, o opera literara a unui mare scriitor american tradus de catre Editura Polirom. N-o fi Roth maretul Shahekspeare, dar merita citit si tradus. O zi excelenta:) |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2013-12-05 10:52:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ioane, după cum observi, recomandarea lui ecsintescu e adresată atât ţie, cât şi d-lui Atanasiu. din păcate (după unii, din fericire) doar tu ai reacţionat; tot din păcate, previzibil până la ultima virgulă.
lovind aluziv (dar regulamentar, dpdv formal) într-un punct sensibil, ecsintescu a sădit germenii scandalului? greu de demonstrat. de ce dai curs invitaţiei? nu era mai simplu să-l ignori? |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-12-05 10:46:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Nelu, acesta se vrea un site literar. Pentru necunoscatori, Philip Roth este unul din cei mai prolifici scriitori americani din lume. Teatrul lui Sabbath este o carte aparuta la editura Polirom si este una din cele mai caustice carti scrise vreodata. Nelu, te rog s-o citesti!
In rest, nicio aluzie la Nelu Peia.Trec peste rautatile lui. Am devenit mai intelegator dupa ce am citit cartea, Mickey Sabbath este un personaj care te pune pe ganduri. P.S. A se vedea pleonasmul din josul comentariului lui Nelu. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2013-12-05 10:42:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
apropitare,
ţin să bifez chestia de faţă...
observă cum şi-a reînceput insul prestaţia. cică nu a mai putut dormi fără să-l citească pe acest roth şi taman cartea asta cu "tema vieţii sexuale a bătrînilor", cu un "personaj respingător... care se masturbează la mormîntul fostei sale amante" etc. etc. etc.
desigur, cartea îmi este recomandată mie, căci are şi puseuri culturale generoase individul!
pe lîngă faptul că insul se crede nemuritor, de parcă sensul timpului ar curge la el invers şi nu ar veni o vreme – iote, peste cîteva clipe, căci anii-s clipe! – cînd el s-ar stafidi (dacă mai apucă şi n-o mierleşte mai 'nainte, din motive de ciroză!) – şi ar ajunge un "personaj respingător... care se “masturbează la mormîntul fostei sale amante"!!
acu, ce să zic? obsesiile-s obsesii, omul are probleme, dar asta nu înseamnă că nu trebuie luat cu binişorul şi dus la salonul de fantezii, unde – cum spune un alt obsedat: voinescu – în meciul “prostată contra testicule,” ar putea să cîştige trofeul pentru cel mai tare prostatic-testicular din zonă!
deci, concluzionînd: să nu te-aud, stimate apropitar, că eu am reînceput!
după cum vede, cu ochiul liber, orice om de bună credinţă, germenii scandalului sunt, deja, în postarea de mai sus.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-12-05 10:14:23 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|