|
|
|
|
|
|
|
|
|
Răpitoare |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Îmbrăcată-n hainele nopții
devii înaltă și transparentă,
siluetă visătoare a lămpii
pe fața oglinzii prin care tăcerile trec:
cuvintele au litere sonore
numai de inimă auzite.
Răpitoare dezlegând aripi,
ochii în ochi se pierd
și abisul naște frunzișuri.
O voce șoptită tresare
ca o frunză de vâsc,
până și ierburile se răsfață-n miros,
trupul tău curge ca un izvor
prin somnul florilor...
În dimineți după rouă
pielea fierbinte
o să mă sature de miresme.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc confraților Florentin Sorescu și Gheorghe Sârbu, pentru sugestiile bine intenționate. Să aveți, fiecare în parte, noroc de zile mai bune! |
|
|
|
Postat
de catre
Somesanu Silviu la data de
2013-11-06 01:57:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
A, și titlul: Schimbați-l! Musai.
Spre exemplu, "Trupul tău curge ca un izvor".
Sună mai bine, nu? Are mai mult lipici. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-11-05 00:00:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fără să fi citit varianta d-lui Sârbu, exact aceleași observații voiam să vă fac și eu! Textul curge bine, este fluent, are poezie...
Mai puțin versurile:
"în constelația umbrei.";
"de unde răspunde ecoul.".
Bună găselnița d-lui Sârbu cu integrarea versului
"în dimineați după rouă." în ultima strofă, unde are noimă.
Propun, de asemenea, "frunzișuri" în loc de "frunzișul":
"Răpitoare dezlegând aripi,
ochii în ochi se pierd
și abisul naște frunzișuri".
Versurile despre cate vi s-a sugerat că mai bine ar fi scoase sunt pompoase, liricoide, goale de conținut.
Una peste alta, un text bun. Bravo!
Vot. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-11-04 23:56:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Îmbrăcată-n hainele nopții
devii înaltă și transparentă,
siluetă visătoare a lămpii
pe fața oglinzii prin care tăcerile trec:
cuvintele au litere sonore
numai de inimă auzite
Răpitoare dezlegând aripi,
ochii în ochi se pierd
și abisul naște frunzișul
O voce șoptită tresare
ca o frunză de vâsc,
până și ierburile se răsfață-n miros,
trupul tău curge ca un izvor
prin somnul florilor
In dimineți după rouă
pielea fierbinte
să mă sature de miresme
|
|
|
|
Postat
de catre
gheorghe Sarbu la data de
2013-11-04 10:06:52 |
|
|