|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pendule de hârtie |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
Arome risipite
printre voaluri
și e-ntuneric, rece,
e sticlos
chiar zborul tău
visat ca fabulos
spre un tărâm
ce n-a uitat de maluri.
Lumină regăsește
prin vitrine,
întârziată-n orele
prea scunde,
când ceasurile-o sorb
de-aici, de-oriunde,
și timpul e-un balaur
pe patine.
Îți decupez pendule
de hârtie,
din sudul meu spre tine
e un pas,
distanțele-ntre inimi
n-au popas,
mai sus de nori
e totul o beție.
Noiembrie-
un spațiu gol, imens,
iar între noi
o mare de ninsori,
tandrețea are lacrimi
și prinsori,
dar te respir
prin porii toamnei, dens.
Și la vecernii,
clopot fără glas
ne va întoarce
într-o insomnie-
ca-ntr-o deplină, caldă,
agonie
vom presăra
fantome prin oraș...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|