Și te-aș suna
să te întreb de tine,
și te-aș suna
să-ți povestesc de ploi,
dar cum istorii
sunt mult mai bogate,
te-mbrățișez
cu ce-a rămas din noi.
Și te-aș suna
să îți ascult tăcerea,
și te-aș suna
să nu îți spun nimic,
în cântec să-și adune
adierea
neînsemnate rânduri,
fără plic.
Ți-aș mai cânta, să știu,
numai de toamnă,
fără s-aștept
și să mai vreau răspuns,
dar peste toate
ceața te înseamnă,
și notele, de frig,
nu au ajuns.
În cântecul
ce-ți spune despre mine,
despre-nserări
și toamne-n asfințit,
știu, ultimul cocor,
și știi prea bine,
chiar nouă, chiar în brațe,
ne-a murit.