PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Răsfrânt cuvânt Text postat de Vasile Popovici Răsfrânt cuvânt prin care îmi primesc osânda, mocnind durutul greu, dar fără vreo sudalmă, atâtora chemaţi, ca să Te afli-n treabă, mă-ndrept supus, dar drept, cu sufletul în palmă. De nu îmi vei găsi un loc în crudul verde din Marea-‘Mpărăţie fără de destine, eu Te-oi ruga, Mărite, de-o abstracţiune: aruncă-mă-n exil şi-ntoarce-mă la mine! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "denotaţional", "consubstanţialităţi", "subliminal", "emergentă" etc, etc... ce nu pricep unii indivizii, manipulatori de vorbe gonflate, e că acestea se folosesc în mod just, firesc, doar în cazuri speciale şi în contexte fluente, bine plasate, astfel încît să nu pară a fi un fel de tichiuţe de mărgăritar pe capul demoazelelor care vorbesc radical, pentru a impresiona asistenţa. or modul în care acest domn, popoviciu, se căzneşte a ne convinge că el este un metastilist, un profund, un spirit de excepţie, educat prin înalte şcoli retorice, e mai mult decît ridicol. auzi, cică: "mi-ar trebui câteva ceasuri bune pentru a face pe cineva să înţeleagă, câtuşi se puţin, ceva." bre, da' rotund te mai dai! mai rotund decît sensul giratoriu!...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-24 21:39:39               Domnule Florentin Sorescu, îngăduiţi-mi replica! „Domnule Popovici, găsesc acest text ca fiind unul modest, poate tocmai prin a fi prea pretențios.” - ziceţi, iar eu zic că n-am afirmat undeva/pe undeva că acest text ar fi, nici modest, nici pretenţios. L-am postat. N-am invitat pe nimeni la vreo părere, comentariu; „lumea”, nebăgându-mă în seamă, trebuia să-şi vadă de cursul ei. Nu am aruncat mănuşa, atunci, de ce mi se înfige pumnalul, şi prin faţă, şi prin spate!? Nu e cavalereşte! …………………….. „Ce va să însemne, spre exemplu, "durutul greu"?!” ………. Există un „durut” mocnit (mocnind, continuând…) suportabil; există un „durut” insuportabil, - asta, denotaţional vorbind. Durutul poate fi fizic ori psihic, emoţional, sentimental…un durut de natura altei consubstanţialităţi. În prozodie, cuvintele se (mai) folosesc şi cu alt sens, figurat, având o simbolistică şi conotaţie care trec dincolo de concret şi denotaţie, uneori ermetică de „nedescâlcit” (nu e cazul aici). Ce e greu de înţeles? Durutul meu nu e uşor, ci greu; ce-aţi zice de „durutul unui cancer?” (la modul real, concret?) „Și de ce ar fi întoarcerea la sine o abstracțiune?” ……………………… Lucrurile trec, aici, chiar în subliminal, unde greu se pătrunde, se pricepe; mi-ar trebui câteva ceasuri bune pentru a face pe cineva să înţeleagă, câtuşi se puţin, ceva. E vorba de o altă dimensiune, nu ştiu dacă-i paralelă ori perpendiculară (ea, dimensiunea), dar eu, - prin emergentă ori altfel, ajuns „acolo” am o „treabă mai specială” cu Dumnezeul meu, sensibilizându-l (încercând) să-mi priceapă „durutul greu”. Vedeţi, domnule Sorescu, poate aici e, poate, şi „răsfrângerea” cuvântului. Deşi poezia e „simplă”, - eşec ori fiasco, ori… cum mai spune dl peia, cum mai spun şi alţii, are nevoie de un surplus de explicaţii, altfel, oamenii vorbesc despre cuvinte care se rup, se frâng, se răsfrâng…, de ce durutul e greu, ci nu uşor, de ce e nevoie de „abstracţiune” când merge şi altfel, şi că, de ce să ne mai reîntoarcem „la sine” când, şi aşa, dacă „exilul” pe pământ s-a terminat, CE MAI VREM, CE NE MAI TREBUIE, CE NU NE CONVINE, că, la o adică, AŞA NE TREBUIE!!!??? Cu ales respect, domnule Florentin Sorescu!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-24 11:01:53               Domnule Popovici, găsesc acest text ca fiind unul modest, poate tocmai prin a fi prea pretențios. Ce va să însemne, spre exemplu, "durutul greu"?! Și de ce ar fi întoarcerea la sine o abstracțiune? Și cine răsfrânge cuvântul, și de ce?! În locul unor dispute interminabile și neproductive, sunt convins că puteți convinge cu texte ceva mai clare, în care cuvintele nu sunt nici grele, nici răsfrânte, nici abstracte. Ci vii, autentice, curgătoare. Frumos și limpede ca cristalul, cum s-ar zice.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-09-24 00:53:51 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               cioacă, la paritate cu "maidanez", epitet cu care mă gratulezi tu, merge acela de marţafoi, cu care te fericesc eu?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-23 22:00:59               Mulţumesc mult, stimate domnule Dumitru Cioaca!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 20:53:54               Exact! de „la școala de jumulit cloștile din Popăuți, probabil!" - cum de aţi nimerit? De ce probabil? .............. „Patroana (cu ochii calzi): Şi, de ce mă iubeşti? Mitică (rămâne năuc): !!!?" (Camil Petrescu, T. I 567) ............................... „Ajunul postului(!)...redus(!!) Lui Teleor îi crapă buza (!!!) Atunci (!!!!)e-ngrozitor de spus (!!!!!)" (Caragiale, O. IV 339) S-aveţi o seară minunată, dle Rechesan!!!!!!!?   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 20:23:26               dom popo, unde învățași să folosești 3 semne mirătoare și trei întrebătoare după o propoziție interogativă? la școala de jumulit cloștile din Popăuți, probabil!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-23 19:51:12               „Nu eu am început să împroşc în stânga şi în dreapta.” (lachedoctul popo) păi, dom popo, eu zic să analizăm situaţiunea, pentru că, iată, toată tărăşenia se află expusă în istoricul comurilor, pe care-l poate consulta oricine... 1. popo îşi expune „talentili” (hai să pun ghilimele, pentru a nu mai viola simţul limbii lu popo!), prin poezica de mai sus. eu îmi exprim îndoiala că e ceva de capul ei. fac, deci, referire exclusivă la text: //ce aiureli, cu rezonanţe fals barbiene: "mocnind durutul greu". văleu! chiar greu...!// 2. mesiu popo, în loc să contra/argumenteze, făcînd relaţiune la text şi, eventual, la replica mea, fie ea doctă au ba, ce face? se leagă de mine!! comite, altfel zis, un atack la persoană: „când elevul peia va pune mâna şi pe gramatică şi va căpăta noţiuni generale despre ortografie, ortoepie şi de punctuaţie.” (popo) asta, fără să se informeze, să vadă că „elevul peia” chiar are noţiuni serioase de orto/grafo/epi/punctuaţie. chiar dacă mimează, la şto, necunoaşterea ei. 3. ba, mai mult, marili (sic) cunoscător lakedoct se apucă să-mi dea lecţii de terminologie: cică nu se zice „barbian”, ci „barbilian”, ca şi cum poeziile lui Ion Barbu ar fi semnate: Dan Barbilian! face, adică, o observaţie complet aiurită, ca să nu spun că e chiar ridicolă de-a dreptul. 3. încă mă amenedează pentru îndrăzneala de a fi scris cu minusculă, acolo unde regulile sacrosante ale limbii cer majusculă. iar cînd îi explic că pe aici, şi nu numai, aşa se scrie – dovadă că mai toţi userii folosesc acelaşi metod, din raţiuni de lejeritate convenţională – cică îi „jignesc pe cei de pe sait”! care, taică popo? pe cei care scriu taman la fel? adică, ne jignim reciprioc, cum ar veni, iar lake popo stă-ntre noi şi dă cu anateme-n stînga şi-n dreapta. sărmanu paznic de „frumoasă” zicere, ce tare trebuie să sufereze el dîn pricină dă cauză! (ptiu, iar faultai frumoasa zicere din estetica lu popo, incurabil ce sunt!). dovadă că popo sanitarul, ne mai vizitează şi pe la „spital”, sugerînd, în buna-i educaţiune, că am fi cam scrîntiţi! de ce? păi, eu, par ex, pentru că am repetat, fără să mă ating de onorabila persoană a lu vasilache, următoarele: // oricum, poezica de mai sus e de tot hazul, prin morga aristoică pe care o afişează şi vorbele în doi peri, gonflate cu flitul de masacrat muşte.// vasilache, în schimb, face spume, şi, după ce mă invită să opppserv că //mocnind durutul greu" conţine un UN TROP GREU DE SESIZAT de un elev foarte slab la învăţătură,//, adică, vezi doamne! mintea-mi demnă de glumeţii de la 9 e incapabilă să ascensioneze aşa un “subliminal al conotaţiilor semasiologice”, (oau, oau, oau, ce akademic e nenea: tropa-tropa lake-popa!). ooo, da’ de //pătrunderea în subliminal, - un dat divin în datumul terestru.// nici nu mai amintesc, că mă cuprinde ameţeala metafizico-semasiologică! (ce mult le place unora să se sclifosească în jargon fals-lakedoct, sfinte sisoe!) 4. ei, şi după ce înşiră o bazaconie polemico-peotică, în care ne deconspiră de //famelici şi insaţiabili lupi, ori hidre, ori dragoni //– vezi tu, ca dovadă a înaltei sale educaţiuni, de care face atîta caz – vine şi ne serveşte cel mai delicat şi suav exemplu de persoană supppţire, îndelung cizelată şi rafinată în //scrieri de om valoros, sensibil şi cu toată demnitatea, neştirbită.// şi, mă rog, //un scris al oamenilor frumoşi, un scris al unor oameni speciali, în faţa cărora mă aplec cu respect şi consideraţiune.//: „În grădina lui ION, Toate păsările dorm; Numai una-i somnambulă Şi zboară din creangă-n creangă.” ei, nu zău! să-ţi mănînci tu rima, popolake, că-i aşa? 5. în fine, după ce suntem, iarăşi, trecuţi pe la icoanele bisericuţii popolakiste, în chip de „ghiolbani” şi „scrîntiţi”, de înjurători şi detractori ai eminescului şi ai populului român, deopotrivă, marili milidoct se recuză cu o gingăşie demnă de spiritele angelice ale cerurilor: //sincer, îmi repugnă asemenea „dialoguri” triviale, de mahala, de ţaţe, la radioşanţ.// îi repugnă, da’ se vîră-n ele ca musca-n orificiile trăpaşe! uite care-i fazeta, popolakedoctule: den eştia ca matale, docţi cu anasîna, mai văzut-am. caraghiozi, la fel. dar de-ţi închipui că, dînd iama pe-aici, ca coropopircăniţa-n barabule, ne sparii cu afaniselile matale doctorale, apăi amarnic mi te înşeli. că kulturnici ca mătăluţă, făcuţi la pelul de seară, cu gura cît şura, nu conving decît pe popîndăii de aceeaşi teapă că ai fi cineva. adecă den cei să se uite cu admiraţiune la morga matale gigantică, atunci cînd te fîlfîi, impozant, pe macadamul urbei. zo dacă te minţ!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-23 19:12:42               „Dacă totuşi vă doare ceva în "datum" am un pat în clinică, v-aştept cu plăcere!" ................. De ce-mi forţezi vorba, omule, „dotore"!!! pentru a spune că gluma asta e proastă, da proastă rău de tot,la „superlativ absolut", de râd şi curcile, şi găinile, şi toate jivinele!!!???   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 14:51:05               domn Vasile, toate ca toate, dar cu boala ceea zisă amnezie episodică cum facem?("Nu eu am început...")păi hai să vă reîmprospătăm memoria, bat-o vina: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=39539 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=42355 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=39521 există încă vreo cinşpe mostre dintr-astea de limbaj "akademios", dar mi-e lene să le caut. Dacă totuşi vă doare ceva în "datum" am un pat în clinică, v-aştept cu plăcere!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-23 14:31:08               Domnule Kosta Vianu, logosul Domniei Tale mi se pare decent, „cuminte” şi înţelept. „In orice caz, nici eu nu arunc sudalme, decat daca sunt provocat”. – ziceţi; şi vă cred. Nu eu am început să împroşc în stânga şi în dreapta. La televizor, dacă nu-ţi place ceva, apeşi pe un anume buton şi închizi canalul cu emisiunea supărătoare. De ce nu apasă pe buton dl peia, nu i-am dedicat poezia, să-i placă ori să nu îi placă, ba, să-l supere, să-l ofenseze foarte! E drept, m-am ambalat, nu-mi stă bine „ambalându-mă”, dar în tot şi-n toate este o limită, o măsură ce nu trebuie, din varii motive, depăşite (limita, măsura). Nu eu l-am implorat la dialog; sincer, îmi repugnă asemenea „dialoguri” triviale, de mahala, de ţaţe, la radioşanţ. N-am susţinut că n-ar fi existat limba română până la Eminescu, E de-ajuns să amintesc „Biblia în limba română” , cunoscută sub numele de „Biblia de la Bucureşti”, terminată de tipărit la 10 noiembrie 1688, din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino, domn al Munteniei între 1678-1688, care este, nu numai un monument de cultură românească, dar şi europeană. Am menţionat doar primul document scris, păstrat, de limbă românească şi că de la el până la Eminescu e cale lungă, poetul fiind acela care a ridicat limba românească la un „nivel” axiologic fără precedent. Nici nu am afirmat că poezia mea ar avea ceva trepte urcate, nu! Am postat, considerând site-ul valoros prin câţiva oameni valoroşi. Că dl peia nu a putut pătrunde în subliminalul conotaţiilor semasiologice, nu pot fi acuzat. Folosirea unor cuvinte vetuste, arhaice, regionale: „sudalmă”, „osândă”, a fost conştientizată, asumată de mine, nu e o noutate în prozodie, nici „invenţia” mea. ………………….. „Nici mie, iertat sa fiu, versurile de mai sus nu-mi par decat prea patetice…” Nu e intenţionat „patetismul”. Aşa sunt eu. Intră in gena mea pe care nu o pot modifica, fiind un dat în datumul meu, neputâd, cred, să o modifice nici cel care m-a „învrednicit” cu ea. Cu special respect, Domnule Kosta Vianu!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 13:25:16               "Ca să te exprimi în aşa hal, trebuie să ai la „căpuţ" o scrânteală nevindecabilă." „(popa viciu) rezon, popo, rezon! cred că ai ceva şurubăraie sărită din cocleţuri. în altă ordine de idei, popo, ambalarile tale de postac apărător al limbii, eminescului, literaturii, culturii, fizculturii, pămîntului, universului, cosmosului,- toate acestea aduc cu lătrăturile unui cotei, care, luat din bălării şi adus în curte, simte nevoia să-şi dovedească vrednicia faţă de gazde. cum reuşeşti tu să ajungi la concluzii complet sărite din ax, anume că eu aş zice, aş face şi aş drege, aduce perfect cu un anchetator stalinist care reuşea să găsească reacţionari şi în gaura de la covrig. iar de aruncat în cap zoaiele alea, pe care, chipurile ţi le-aş fi aruncat eu, zic să cercetezi mai bine prin împrejurimi, nu cumva să fi uitat tu pe vreo policioară hîrdăul şi să-ţi fi alunecat de-acolo fix pe scăfîrlie". ...................... Nu pot comenta asemenea discurs!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 12:44:12               "Ca să te exprimi în aşa hal, trebuie să ai la „căpuţ" o scrânteală nevindecabilă." (popa viciu) rezon, popo, rezon! cred că ai ceva şurubăraie sărită din cocleţuri. în altă ordine de idei, popo, ambalarile tale de postac apărător al limbii, eminescului, literaturii, culturii, fizculturii, pămîntului, universului, cosmosului,- toate acestea aduc cu lătrăturile unui cotei, care, luat din bălării şi adus în curte, simte nevoia să-şi dovedească vrednicia faţă de gazde. cum reuşeşti tu să ajungi la concluzii complet sărite din ax, anume că eu aş zice, aş face şi aş drege, aduce perfect cu un anchetator stalinist care reuşea să găsească reacţionari şi în gaura de la covrig. iar de aruncat în cap zoaiele alea, pe care, chipurile ţi le-aş fi aruncat eu, zic să cercetezi mai bine prin împrejurimi, nu cumva să fi uitat tu pe vreo policioară hîrdăul şi să-ţi fi alunecat de-acolo fix pe scăfîrlie.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-23 12:28:56               iata cum incrancenarea si alegerea extremelor poate invrajbi doua spirite pre Ioropeea! Acum, adevarul este pre undeva pe la mijloc: sa sustii ca pana la Eminescu limba romana n-ar fi existat, e un pic exagerat. De asemenea, nici negarea lui eminescu nu poate fi o fapta de om normal la cap. Dar domnul Peia n-a spus ca Eminescu ar fi cadavrul din debara, nici ca nu ar avea imense merite in "cioplirea" limbii literare. exprimarea mai frusta a domniei sale poate duce la confuzii si este regretabil ca un "manuitor al condeiului" cum pare a fi autorul acestei postari nu intelege ce si cum. Domnul Peia poate fi acuzat de multe, dar de cele de care il acuzati dumneavoastra, domnule Popovici, nu! In niciun caz. Am urmarit conflictul si pot spune clar ca va ambalati amandoi in mod inutil. Iar domnul peia e foarte usor de declansat. Atat. P.S. Nici mie, iertat sa fiu, versurile de mai sus nu-mi par decat prea patetice, logica lor schioapata un pic: ..."imi primesc osanda ...fara vreo sudalma" spuneti, iar apoi mai vreti inca, sa fiti intors la ceea ce sunteti, adica sa mai suferiti o bucata, poate vesnic. Nu... se leaga logic, daca intelegeti ce vreau sa zic. Daca nu, nu-i suparare, au mai fost si altii care nu m-au inteles. In orice caz, nici eu nu arunc sudalme, decat daca sunt provocat. Cu prietenie sincera, Kosta   Postat de catre sters sters la data de 2013-09-23 10:30:57               „între p şi b e o depărtare de cîţiva ani lumină!" .............. Dacă zici matale, e! Dar pe tastatură „m" şi „n" sunt alăturate; „bătând" la taste, experienţă având, nu te prea uiţi la ele, ştiind locul lor şi poţi apăsa alături. De altfel, mi-am asumat: mea culpa! dar este o vorbă: „ce ştie ţăranul ce e şofranul?!" ................ „ şi nu e, lachedoctule, limba lui eminescu, oricît te-ai da tu cu fundul de pămînt, ca să-l împropietăreşti cu ea. şi, asta, din simplu motiv că eminescu o găsi gata formată, la apariţia lui pe lume. e ca şi cum ai zice că babilonica e limba lu ghilgameş, iudaica - limba lu dumnezeu, iar engliteriana - limba lui şiekspir!" ............... Dacă acest limbaj este el unui bun mintean, nu e! Ca să te exprimi în aşa hal, trebuie să ai la „căpuţ" o scrânteală nevindecabilă. Ca un preambul la ce voi spune, dau textul: "Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovannomu jupan Hanăș Bengner ot Brașov mnogo zdravie ot Nécșu ot Dlăgopole. (Preaînțeleptului și cinstitului, și de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăș Bengner din Brașov multă sănătate din partea lui Neacșu din Câmpulung). I pak (=și iarăși) dau știre domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce știi și domniia ta pre Dunăre în sus. I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii. I pak să știi cumu se-au prins nește meșter(i) den Țarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaș(i) și de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el să treacă. I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înțeles și eu. Eu spui domniietale iară domniiata ești înțelept și aceste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe umin mulți, și domniile vostre să vă păziți cum știți mai bine. I bog te veselit. Amin."(=Și Dumnezeu să te bucure. Amin) [2] Este Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului Hanăş Begner (Hans Benkner), care a fost, probabil, redactată în 29-30 iunie 1521 la Dlăgopole (denumirea slavă a oraşului Câmpulung-Muscel), - primul document scris, păstrat, de limbă românească, descoperit în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naţionale ale judeţului Braşov, unde se păstrează şi astăzi. De aici până la Văcăreşti, iar de la ei la Cârlova şi Alecsandri, şi mai apoi la Eminescu e cale lungă. Vorbim despre o sintaxă a secolului al XVI-lea, al secolului al XVII-lea, cu particularităţile de scriere ale vremurilor acelea. Eminescu a fost acela care a ridicat limba română la cel mai înalt nivel, i-a dat vigoarea de astăzi, iar ioan peia o batjocoreşte grosolan, impardonabil şi de neiertat!!! „ şi nu e, lachedoctule, limba lui eminescu, oricît te-ai da tu cu fundul de pămînt, ca să-l împropietăreşti cu ea…” – de văzut continuarea mai sus. E jenant, ioan peia, toate au o limită peste care nu se poate trece; ai aruncat în mine cu zoale şi fecale, peste Eminescu nu se poate. A mai făcut-o unul, doar unul, ce i se zice Horia Roman Patapievici, care a zis că limba română e bună numai pentru a înjura, iar poporul român este un popor de patibulari, ori acestea nu pot fi iertate nimănui, nici măcar multpreaînvăţatului ioan peia. Şi că Eminescu este un cadavru care trebuie scos din cămară, mai zicea H. R. P.; observ, cu grimasa aceea, că ioan peia face la fel. Nu-l judec eu, s-o facă cititorul, este mai îndreptăţit!!!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-22 10:41:17               mda, oppserv. repetă-ntruna, ca peruşii beţi, vorbe pe care nu le pricepe nici el. nu cred că e combatant, ci, mai degrabă, com/bătut bine. şi cu banii luaţi!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-22 09:25:59               atentie, nelu, am recitit simpozionul de mai jos, din cate se pare, d-l Popovici are ceva stofa de combatant, dupa un scurt antrenament, ar face fata cu brio vicisitudinilor...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 23:44:38               şi nu e, lachedoctule, limba lui eminescu, oricît te-ai da tu cu fundul de pămînt, ca să-l împropietăreşti cu ea. şi, asta, din simplu motiv că eminescu o găsi gata formată, la apariţia lui pe lume. e ca şi cum ai zice că babilonica e limba lu ghilgameş, iudaica - limba lu dumnezeu, iar engliteriana - limba lui şiekspir! doar limba lu lache e limba lu lache, că blogodoreşte vrute şi nevrute, sănătate şi virtute, ca s-avem ce bea şi face!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 23:11:09               vasilache, în vrăjitorul din oz (oh, cum jicccnesc ideea de răşpect datorat limbii române, ne/majusculînd literili, jicccnire profundă, ce mai, mai ceva ca caragiale - cacofonie, cică, admisă, tot dîn răşpeckt pentru aceeaşi limbă, pusă de vasilache la ţol festiv - mai ceva ca caragiale, în "pedagog de şcoală nouă", cum l-o răbda pămîntul?!...), în "vrăjitorul din oz", zic, este un personaj, numit "omul de tinichea", care, tinichea fiindu el, nu făcea altceva decît zgomot de chimval răsunător (gingaşa tautologie nu-mi aparţine, ci e din "cartea cărţilor"). "erata: „rimă-mbrăţişată". Mea culpa! E de la tastatură, doctule!" (lache) ba, pardon, lache! pe tastatură, între p şi b e o depărtare de cîţiva ani lumină! aşa kă kam pică, kă kam pică scuza aia supppţirică... apoi, cum e cu "cretinătăţile" alea? tot de la tastatură, tot de la? sau de la milidoctismul tău creponat, lache?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 23:04:27               „dacă nu ai aflat, încă, pe acilea cam aşe să scrie! de, şi noi, acolo, neşte agramaţi! oricum, lecţiile tale de gramatică şi gram/metrică m-au binedispus. şi ce ziceai că ai citit la viaţa ta, atît de densă în lecturi amportante?" ................................ Când cineva nu a putut mai mult în viaţa asta decât să schilodească limba lui Eminescu în aşa hal, de-l întrebi cu-ngăduinţă: - O, biet schilav, ce viaţă ai avut? Răspunsu-i va fi scurt: - De împrumut!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 22:00:51               da, soro, în ce priveşte comunicarea ta cu ăia micii, n-am nicio îndoială că deja funcţionează foarte bine, totuşi, dacă mai aştepţi un pic, şi laşi natura să lucreze, la anu te asigur că o să meargă uns.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 20:09:07               e răs, ce mai... e un rîs mai răs!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:29:03               auzi, cică "răsfrînt cuvînt"! cum e aia, vericule! adecă e frînt rău, e răs, ce mai e un rîs mai răs! ce de poeţi cu doxă, frate, pi aste lumi!... da' titlu e perfect, la o adică. doar că trebuia să fie folosit pluralu: răs-frînte rrrău, săracele cuvinte care au apucat pe mîna lu vasilache!...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:28:27               copil, bre... nu fu intenţie.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:23:39               o generaţiune întreagă pot creşte la flacăra geniului meu, răDuleo! dacă ai curaj, îl pot iniţia pe fi-tu în arta asta, că tu nu poţi lucra decît la raboteză şi, deh, bietu copul... fiare, şpanuri, unsori, cîrîituri de hale indistriale!... o întreagă mizerie de sculărie-matriţerie.. e cam nasolnaia, pe cînd io... floricele pe cîmpii, hai să le-adunăm copii... ştii, cum se face, căz doară fusăşi şi tu la adunarea muşeţelului!...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:22:25               o fi și nea Văsălie ăsta un răspopit, că prea o bagă cu majusculă la partea poetică.poetică, un fel de a zice să nu spun grafomaniacă.răsfrîntă rău di tăt pe la părțile esențiale.dar ce contează lui fane-i plăcu, instead.or indeed!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 19:20:29               unui pasaroi lipsit "în landul lu mister cioacă păsăricili să joacă, doar cucu, se vede treaba, stă în fund şi face... crau!" (tovarasul general Ioan Peia) dupa ce vede cum cucu' sta in fund, spre relaxare, in coad-ar sta si Ionucu, dar nu poate, ca n-o are.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-09-21 18:13:48               în landul lu mister cioacă păsăricili să joacă, doar cucu, se vede treaba, stă în fund şi face... crau! (nelu, poiet) nelule, fiu-meu trecu într-a I-a, a rămas un loc liber la grădi, te bagi? ăia mici au sete de cultură, le zici vreo câteva din astea, i-ai spart   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 17:55:16               se vede că trecuşi şi tu prin levant, răDuleo! tu şi băss!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 17:12:57               am exagerat oleacă, nu e cucu,-n vîrf de cracă, nici bîrzoi şi nici erectu, fincăci nu are obectu!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 17:11:36               în landul lu mister cioacă păsăricili să joacă, doar cucu, se vede treaba, stă în fund şi face... crau!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 17:07:42               ampotrofagilor   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 16:47:18               bre ioane, nu d-lui Popovici am vrut sa-i fiu simpatic, ci domnitei sa-i zicem Mariuta (instead in engleza inseamna in loc de, in schimb, etc, deci e pseudo), dar nu mi-a iesit din cauza unor canibali ca voi.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 16:46:32               în grădina lui mitică cîntă numa o ciuvică dar cîntă cu foc și har: ”ia-ți, măi, cioacă, abecedar!”   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 16:45:41               "o completare: În curtea lu Vasilică Cîntă-n gol o păsărică, Cînd pe gard, cînd prin trifoi, Şi zboară din ştoi în ştoi! (n-am găsit altă rimă!...)" (tovarasul general Ioan Peia) alta completare: nu-n curtea lui Vasilica, ci in gleava lui Ionica, ciripesc, fiindca-s isteti, o multime de sticleti! p.s. insa unul din baieti, mi-a zis ieri, printre aluni: -cum s-aiba Ioan sticleti, cand creste doar gargauni?!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-09-21 16:29:18               „Rãmâneti darã cu bine, sfinte firi vizionare, Ce fãceati valul sã cânte, ce puneati steaua sã zboare, Ce creati o altã lume pe-astã lume de noroi; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruinã, Prosti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, luminã -- " (M. Eminescu - Epigonii) .............. Mai am şi alte treburi de făcut. Sănătate şi virtute!!!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 16:21:28               şi, atenţie!, răDuleo, dacă ai avea bunăvoinţa - evident, gratuită - să urmăreşti firul discuţiunilor, ai observa că unei consideraţii relative la text - fie ea şi mai puţin "gingaşă" - i s-a răspuns cu ghiolbănisme demne de un gonflat cu egoul pavoazat în costum de paradă.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 16:17:16               răDuleo, dacă ai simţit nevoia să te vîri în cutare loc, ca să pici de simpatic, ai reuşit. problema e cum ai să mai ieşi de-acolo. poate dacă scapă calul în lucernă!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 16:13:07               o completare: În curtea lu Vasilică Cîntă-n gol o păsărică, Cînd pe gard, cînd prin trifoi, Şi zboară din ştoi în ştoi! (n-am găsit altă rimă!...)   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 16:10:43               erata: „rimă-mbrăţişată". Mea culpa! E de la tastatură, doctule!!!!!!!!!!!!!(vezi ce frumos mă port cu un „ghiolban?") ............. Ai multe „bube", reche, în toată mâzgâleala şi în lăturile pe care le arunci, le verşi cu atâta „frenezie". Nu le amintesc, cititorul elevat vede, şi, din bună creştere, tace. Mă rog Marelui, implorându-l: „Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face, nici zice!!!"   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 16:07:52               domnule Popovici (sper sa observati majuscula), si in opinia mea, poezia e un rateu. cel putin, nu e genul meu stilul asta asta afectat, monumental-gongoric, mai ale cel cu adresare divina. e drept, comentariile fratilor petreus n-au fost dintre cele mai gingase, dar parca nu merita sa le raspundeti cu aceeasi moneda. nu le mai puneti asa la inima, zau...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 16:07:10               completare: "un (ne)cretin care joacă, marţial, rolul unui vasilache, de pe la iarmaroacele de demult", este un maestru în buestru?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 15:55:14               Domnule Popovici, doar o ultimă întrebare: Care este diferenţa dintre superegoul despre care scriaţi mai jos şi egoul domniei voastre, hiperinflamat? Niciuna, după a mea părere. Textul de mai sus (poezie, sau cum vreţi să-i spuneţi) nu poate justifica, prin el însuşi, pornirea vindicativă de care sunteţi stăpînit. PS rînjiţi-vă nu face casă bună cu logoreea de mai jos despre stăpînirea gramaticii limbii române.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-09-21 15:54:52               "Vin aici, din când în când, să-i ascult cretinătăţile lui ioan peia, altundeva n-am acest privilegiu."(lache-vasilache) vasilică, pe vremuri, la bîlciuri, erau arhicunoscute două personagii, două păpuşele manevrate, din spatele unei decupături, făcută într-o cutie de carton. vasilache era unul şi foarte mînios. se dădea la mărioara cu multă îndîrjire, pe cînd mărioara îi turna făcăleţe-n cap, cu ghiotura. totuşi, vasilache se ţinea băţ, cam aşa, ca tine. că cică era marionetă serioasă. se cheamă că dacă eu emit "cretinătăţi" (deh, limba română poate fi şi ridiculizată de către un (ne)cretin, ca tine! corect: cretinisme...) un (ne)cretin care joacă, marţial, rolul unui vasilache, de pe la iarmaroacele de demult. "ritm şi rimă-nbrăţişată,"(ibidem) cum limba română corectă, cică, înainte de b şi p s-ar pune m, stau şi mă-ntreb cine să fie mai cretin? ăl de îNbrăţizează o părere aşa de superlativă faţă de sine sau cel care, cretin fiind, parcă nu ar primi lecţii de limba română de la un vasilache plin de emfază, ca mioara de gălbează? ps: a se observa cum a răspuns un "educat" consideraţiilor mele pertinente, totuşi, despre arta lui liricoidă (ridicoloidă!)...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 15:53:24               Tot Gheorghe ai rămas, Rechesane! Pe la mine, unuia ca matale i se spune „ghiolban", agricultulă, inept - ca să folosesc un eufemism pentru „prost". Cred că ai „câşliga" premiul ăl mai prima cu „MAGDA CUM L-AUDE" la un concurs, ce concurs!, la toate concursurile cosmice. Ce zici, matale?, înscrierea e pe gratis!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 15:29:57               bădie sile, mulțămim, ție, de-aleasa grijă ce ne-o porți..la faza cu lupi, hidre, dragoni, ai fost chiar simpatic dacă nu erai de un ridicol inconștient!n-ar strică să te ușurezi di tăt, să renunți la ghiorțăiala intestin veleitară(metaforic vorbind)iar dacă tot vizitezi azilul de lătrăi să-ți pui și-o zgardă antipurici(tot metaforic)și să-ți administrezi un antirabic(asta pe bune!)cu coprol ai încercat?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 15:10:25               „ vasilică, tată, dacă nu ai aflat, încă, pe acilea cam aşe să scrie! de, şi noi, acolo, neşte agramaţi!" Păcat! Eu mai ştiam că „pe acilea" se scrie şi bine, şi frumos, un scris al oamenilor frumoşi, un scris al unor oameni speciali, în faţa cărora mă aplec cu respect şi consideraţiune. Păcat, ioane, jigneşti pe toţi cei de pe site!!! Dar...vorba cântecului: În grădina lui ION, Toate păsările dorm; Numai una-i somnambulă Şi zboară din creangă-n creangă. ERATTA: numai unul   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 14:32:54               De ce vin aici, din când în când, Fl Maf !? Ca la spital, unde-mi sunt internaţi nişte incurabili, în nădejdea divină că poate, mai ştii? , o să-i găsesc amelioraţi; cât de vindecare, nici vorbă! Am găsit aici, chiar am găsit, oameni valoroşi, sensibili şi cu toată demnitatea, neştirbită. Unii, pe care-i ştiam tare bolnavi, culmea! s-au vindecat; ori disimulează, oricum, nu-şi mai arată colţii. Ştii ce? Aceşti incurabi sunt foarte necesari, altfel nu se poate face diferenţa, şi tot nu-i bine! Eu îl duc pe IONUŢ la joacă, într-un anume loc, iar maidanezii îl devorează, lingâdu-se academic pe botul cu sânge încă necoagulat. Vin aici, din când în când, să-i ascult cretinătăţile lui ioan peia, altundeva n-am acest privilegiu. Dacă şi numele, numele lui şi-l scrie cu minusculă, oare trebuie să mă mai întreb cine este această entitate exilată la margine de univers? Vorbeam despre altfel de oameni, mă uit la adrian mihai, care poate (nu oricine poate) să pătrundă în subliminal, - un dat divin în datumul terestru. Vin aici, să le mai spun, să-i mai întreb înc-o dată: În gura voastră m-am întors, famelicilor şi insaţiabililor lupi, ori hidre, ori dragoni, de-a sfâşia-ncolţind adânc hălci sângerânde, cu-o ,,pohtă”-antropofagică, măcar de-o ,,pohtă”, să vă ogoiţi nesaţul! Rânjiţi-vă apoi! că aţi făcut o treabă bună-n colţul ăst de lume-al Nimănui. Fosta-ţi la Hefaistos, să vă ascută dinţii? Să curgă sânge negru şi să puneţi tropi pe răni, în stil alexandrin. Şi ca să-ntreceţi orişice măsură, turnaţi în formă nouă şi ineptă ritm şi rimă-nbrăţişată, să vă-ncălzească până la delir Superegoul. De asta mai vin, din când în când, pe aici, Fl Maf. PS: Ce rău îmi pare, Gheorghe Rechesan, te credeam unul dintre vindecaţi!!! M-ai dezamăgit!!!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 14:17:12               și-al treilea vasile.... http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=45668   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 13:46:08               Un lucru e cert: metrica e în cîrje. O imagine poetică s-ar fi găsit, totuşi, cu mici modoficări faţă de original: aruncă-mă-n exil. Întoarce-mă la mine. Cît despre aflarea în treabă, mă întreb cine e în culpă: Cel de Sus, poetul, noi, cei care ne pierdem vremea...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-09-21 12:53:26               err poezia e una cu iz...   Postat de catre adrian mihai la data de 2013-09-21 11:31:46               ioane, io zic că te pripişi... poezia e una iz profundo-absconso-socio-politic şi aduc, spre argumentare, versul care se constituie în cheia de boltă a poemei, şi anume cel final. "aruncă-mă-n exil şi-ntoarce-mă la mine"! aicişea e strigătul disperat al unui ortac căruia i se zidi gura galeriei cu cărămizi şi fu trimis la cules de fructe de pădure, să se ia de pepţi cu ursul, în zmeuriş. şi cine fură ziditorii? toate guvernele mai mult sau mai puţin ticăloşite care se perindară pe la palatul victoar... aici ar trebui să intervină chorul antic şi să slobozească ecoul: fură ziditorii, fură ziditorii, fură ziditorii, fură, fură, fură... io ajea simţesc şi, crede-mă, nu-mi prea joacă feste semantica...   Postat de catre adrian mihai la data de 2013-09-21 11:29:52               oricum, poezica de mai sus e de tot hazul, prin morga aristoică pe care o afişează şi vorbele în doi peri, gonflate cu flitul de masacrat muşte.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 09:54:40               flemafule, tu cine mai eşti, bre, că, de supt masă, nu prea te adevereşti la figurină!...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 09:51:40               vasilică, tată, dacă nu ai aflat, încă, pe acilea cam aşe să scrie! de, şi noi, acolo, neşte agramaţi! oricum, lecţiile tale de gramatică şi gram/metrică m-au binedispus. şi ce ziceai că ai citit la viaţa ta, atît de densă în lecturi amportante? barbianule - adecă: uite-aşa o barbă-aveaaa, şi-uite-aşa o pieptănaaa! - dacă nu ai sesizat ambiguitatea expresiei, nu o să-ţi fac eu acuma educaţiunea senzurilor multiple ale zicerii.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 09:49:55               Vasia, Inca nu ai vazut?! Aici e ca intr-o clasa speciala: programe, continuturi, metode, itemi si descriptori pe masura. De ce te miri?   Postat de catre Florentin Maftei la data de 2013-09-21 08:46:35               Aş vrea să-ncep cu „domnule", dar nu merge, doar când elevul peia va pune mâna şi pe gramatică şi va căpăta noţiuni generale despre ortografie, ortoepie şi de punctuaţie. Ca să scrii un rând cu atâtea greşeli, chiar e lipsă de respect pentru limba maternă!!! 1. Orice propoziţie se începe cu majusculă, se învaţă în clasa întâi. 2. Se spune „barbilian", nu „barbian"; cred că referirea s-a făcut la Dan Barbilian, nu Barbian! 3. După (.) se scrie cu majusculă. 4. „mocnind durutul greu" conţine un trop greu de sesizat de un elev foarte slab la învăţătură, iar gerunziul „mocnind" include ideea de continuitate, acţiune în desfăşurare. 4. Dacă ioan peia are copii „de şcoală", ce părere îşi fac (fiii) despre tatăl lor??? Sincer, cu greu am spus acestea.   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-20 23:18:30               ce aiureli, cu rezonanţe fals barbiene: "mocnind durutul greu". văleu! chiar greu...!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-20 20:53:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE