|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pardon Café |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- Adorm tăcut la umbra unui vers
Născut pe bancă, lângă Bastion,
Atunci, iubito, ți-am șoptit din mers,
Că te iubesc și la Café Pardon
Am savurat un vis, dulce-amărui,
Mi-am scufundat privirea-n verde crud
Gustând un strop din ochii tăi căprui;
Un cavaler proscris, ca Robin Hood,
Mă simt acum, deși-am atins o stea,
I-am tatuat pe buze un sărut
Și i-am jurat că va fi steaua mea;
Să știi că despărțirea m-a durut.
- Tu ai plecat iar eu mă-ntreb și-acum,
Ai fost real sau fantezie-albastră,
Cu dorul tău, la braț, pășesc pe drum,
Stejarul trist ascunde banca noastră.
La câțiva pași se-aude-un gramofon
Zâmbesc, tresar, mi-e frig ca de-o-ntâmplare,
Secundele dansează charleston,
Eu le urmez și-n clipa următoare
Ești lângă mine la Pardon Café,
Aceeași masă, fină geometrie,
Mă ții de mâini și nu mă-ntreb de ce
Între noi doi e-atâta poezie.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|