|
|
|
|
|
|
|
|
|
Hess - o poveste arabă - Ultima parte |
|
|
Text
postat de
Dragos Tudose |
|
|
În final, unul dintre străini sparse liniștea:
-Și ce s-a întâmplat mai departe. Prințul ce a făcut?
-Nu știu, străinule, i-a răspuns, după o tăcere lungă, Hess, privind pe cei de față cu toată hidoșenia obișnuită a chipului lui. Nu știu, străinule, unele lucruri s-au întîmplat și despre ele v-am povestit, iar altele urmează să se întîmple, iar despre ele eu nu am cum să vă spun acum. Eu doar spun povești, străinule. Iar poveștile sunt ca oamenii. Ele sunt, la început, doar în mintea mea, ca un prunc abia născut. Apoi se nasc și cresc, odată cu vorbele pe care eu vi le împărtășesc domniilor voastre. Eu sunt ca un părinte al lor, dar nu eu pot stabili drumul pe care ele vor porni. Eu pot doar să le urmez și să le împărtășesc cu voi. Sunt însă unele povești care continuă dincolo de vorbele mele. Domniile voastre, de exemplu, sunteți siguri că tot ceea ce vedeți cu ochii sau atingeți cu palmele, există. Restul e vis, e fantasmă, e ficțiune. Dar eu zic că poate că nu-i deloc așa, chiar domniile dumneavoastră sunteți, poate, fantasme într-un vis mai mare al unui zeu care, el însuși se mișcă în interiorul altui vis al altui zeu și tot așa mereu.
Chipului hidos al lui Hess privindu-i pe toți la sfîrșitul poveștii pe care o spusese în seara în care îi găzduise pe cei străini, chipul lui Hess rotindu-și urâțenia pe deasupra întregii camere, fu ultima imagine din visul lui Amir atunci când raza lunii, alunecând peste nasul lui, îl făcu să strănute. În urma strănutului, somnul zbură dintre cearșafurile de olandă și Amir căscă lung, deschizând ochii. Lumina filtrată de perdelele grele de tul umplea camera cu o culoare gălbuie, păstoasă, care făcea ca totul să pară învăluit într-o ceață de aur. Conturul lucrurilor părea fluid, nedefinit, iar praful ce plutea în aer amplifica atmosfera ireală, asemănătoare visului.
Amir închise ochii și încercă să adoarmă din nou, dar somnul îl părăsise, alungat ca o cămilă bătrână, în mijlocul deșertului. Se simțea obosit, fără chef și simțea nevoia să lenevească, să se bucure de ultimele rămășițe ale nopții. Căscă lung, apoi se întinse tronznindu-și oasele. Aerul se încălzea, ultimele urme ale răcelii nopții dispăreau în pereți. Cu ochii închiși, Amir plutea încă în apele tulburi dintre vis și realitate și în spatele pleoapelor închise privea imaginile unui alt vis, probabil o continuare a poveștii lui Hess. O continuare plină de sânge și de ură, de răzbunare și de moarte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ai ști |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-09-11 19:16:30 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Era odată, demult, continuă Hess, un prinț tare bogat ce (care) locuia";
"Era atât de bogat încât contabilii săi, în număr de 30, nu reușeau să cadă de acord în calcularea acesteia".
"călătorii ce (care) treceau".
"Cu toate acestea, prințul nu exagera în a-și afișa bogăția, dar asta nu o făcea neapărat din modestie, ci dintr-un cu totul al ! motiv"
"Căci șarpele care intrase în sufletul lui roade! adânc, roade! temeinic și puțini dintre cei ce sunt atinși de această boală mai apucă a se vindeca";
"nu se mai îngrijea aproape de loc!!!".
" Ajunsese să arate, deși abia dacă depășise patruzeci de ani, ca un bătrân milenar!!!"- De ce milenar?!
" Dar(,) chiar așa cum am să vă povestesc (,) s-au întâmplat lucrurile.";
"După obiceiul lui, fără să ceară s-a apropiat de masă și a luat pocalul unuia dintre meseni, a luat pocalul plin cu vin de curmale și l-a răsturnat!!! pe gât".
"albul nopților fără somn" ???
"Era albul cel mai alb ce (care) s-a putut inventa??? vreodată".
"Ce s-a întâmplat atunci în sufletul lui, doar alchimiștii !!! și magii cei mai desăvârșiți ar putea să explice, căci e clar că ceva ca un fel de explozie !!! s-a produs în sufletul lui, ceva aproape de necrezut (,) dacă nu ai ști(i) că totul e absolut adevărat, căci (,) iată, prințul s-a îndrăgostit de pasărea cea albă".
"Și se bucura de toate, căci toate erau noi pentru ele !!!, toate câte le vedea în jur se născuseră atunci, în secunda în care, într-o zi, înainte de amiază, în camera lui poposise o pasăre albă, albă, albă.!!!".
"Toate câte ni le spui sunt o pildă, nu-i așa, sau, așa cum pari a pretinde !!! (prețiozitate) , sunt fapte reale la care chiar tu ai participat și le-ai văzut?";- exprimare dificultoasă, prețiozitate
"Dar, dacă nu vrei să mă crezi, tu sau altcineva din această încăpere, poate privi toate !!! și ca pe o pildă, căci toate lucrurile ce (care) s-au petrecut în trecut au un sens, iar cel care e înțelept și caută acest sâmbure, se va îmbogăți cu acesta și va avea multe de câștigat"; - ibidem
"Cred că, la atâtea dovezi de iubire, și o statuie ar fi cedat, numai porumbița, din neștiință sau din răutatea specifică animalelor !!! , ea nu dădea nici un semn că gesturile prințului ar fi impresionat-o în vreun fel.".!!!!!
"Părea a avea o poftă nestăvilită legată de tot ceea ce ține de zaharicale! și, de multe ori, prințul se temea ca ingerarea! unor așa mari cantități de zaharuri să nu-i dăuneze";!!!
"Și, dintre toate dulciurile pe care le primea, preferata ei era baclavaua cu nucă și susan. Când te uitai la ea, așa mică și firavă și, în plus, cu penele acelea albe!, imaculate!, nici prin cap nu ți-ar fi trecut ce poftă nestăvilită zace în trupul acela grațios și pur, ce neostoită sete de dulciuri pândește din întunecimea ! ciocului ! ei micuț și roșu ca un crin abia îmbobocit."!!!
" Nu avea răgaz nici o secundă, acum alergând să comande o pereche nouă de inele bătute cu pietre de agat, acum ajuntînd-o pe turturică! să îmbrace, peste penele albe,! o tunică din mătase mai răcoroasă decât briza mării".!!!
........
"La fel se întâmpla și în casa prințului, căci nu toate!!! era!!! la fel de frumoase pe cât le vedea el";
"Nevestele prințului se simțeau jicnite!!! , părăsite și nebăgate în seamă, rolul lor fusese uzurpat, iar umilința la care erau supuse era cu atât mai mare cu cât venea din partea unei ființe inferioare, spuneau ele". - exprimare greoaie, defectuoasă
"Era o dimineață frumoasă și prințul, în timp ce se așeza la masă, își făcea planuri ce alte surprize să-i facă iubitei lui porumbițe. Ca prim fel i se aduse o ciorbă, iar acest lucru nu era deloc un lucru obișnuit, dar gustul acesteia era atât de bun, încât prințul renunță să-l mai certe pe bucătar pentru această schimbare de meniu. Puse să fie totuși întrebat ce fel de ciorbă era aceea. Răspunsul îl nedumeri puțin, dar deja se adâncise în planurile lui ce cuprindeau bijuterii și, mai ales dulciuri cu care să o copleșească pe alba porumbiță"!!!; - ciorbă? dimineața? la arabi?
"Uneori, în diminețile mai răcoroase, porumbița! se ridica din patul prințului!! și pornea a se plimba singură prin grădina din curtea casei. Se plimba ca o rățușcă!!!, căci căpătase acum un mers legănat"!!!;
"-Nu s-a gândit că supa cea albă pe care tocmai o mâncase era
începu să spună unul dintre străini, dar Hess îi tăie vorba:
-Ba da, străinule, mai ales atunci când, undeva, într-un colț al bucătăriei găsi câteva pene strălucitor de albe"!!!
"Ele sunt, la început, doar în mintea mea, ca un prunc! abia! născut!. Apoi!! se nasc!!! și cresc, odată cu vorbele pe care eu vi le împărtășesc domniilor voastre".
" Restul e vis, e fantasmă, e ficțiune!!!";
Aproape că nu este propoziție fără greșeală;
Pe de altă parte, ce se mai întâmplă cu cei trei îngeri și ce caută ei în povestea asta, departe de a ne fi lămurit. Asemenea și cu iubitele lui Amir.
Despre Hess ni se spune câte ceva, totalmente insuficient.
Interesantă încercarea de a interfera permanent planurile, dând senzația de ciclicitate; de reluat într-o altă poveste.
|
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-09-11 18:10:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Văzut și citit, domnule!
E clar că ceva-ceva te bântuie, dar eu zic să uiți de ea o vreme și dup-aia să o recitești cu alți ochi.
Mi se pare neglijent scrisă din toate punctele de vedere, aspect care m-a mirat, întrucât nu-ți stă în obicei.
Dincolo de exprimarea neglijentă deja semnalată și care persistă până la final (am mai descoperit un dezacord și în penultima parte, dacă nu mă înșel, plus o sumedenie de exprimări poticnite), există probleme și la nivelul construcției.
Povestea "porumbiței", bunăoară, mi se pare trasă de păr și bâlbâită. Când vorbești în pilde, dincolo de faptul că acestea chiar trebuie să fie pilduitoare, comparația trebuie să se fundamenteze pe elementele care creează similitudinea.
Or, porumbița, oricât ar fi ea de albă, nu se îmbracă, și nu mănâncă o grămadă din cele înșirate de tine.
Ea trebuie să trăiască prin specificitatea ei, cu trimiteri din această direcție spre personajul pe care îl simbolizează.
Pe de altă parte, Hess este departe de a fi conturat și de a trăi ca personaj.
Niciuna din povești nu este, de altfel, suficient conturată, creând mai degrabă senzația că ceea ce ai scris nu este un vis în alt vis, ci umbra palidă a unui vis.
Povestea celor trei îngeri, din păcate, insuficient dezvoltată și nefinalzată, mi se pare câștigul real, mai ales prin insinuarea realului în imaginar: "Ce-ai zice dacă ți-am spune că suntem îngeri?".
De asemenea, remarca deja făcută mi se pare valabilă: Personajele nu au nimic din lumea arabă. Și nici poveștile. Cu atât mai puțin atmosfera.
Limbajul pe care îl folosesc/în care gândesc personagiile este de multe ori prețios, neverosimil în raport de ce vor ele să fie.
Povestea pare că se raportează la un trecut îndepărtat, dar apar elemente care țin de lumea modernă. Ca, spre exemplu, difuzoare și câteva neologisme specifice lumii moderne.
Prințul este departe de a se comporta ca un prinț. În niciun caz, indiferent unde și cine ar fi, nu va include în treburile sale de stat supravegherea activităților croitoreselor și a bucătăriei, altfel decât, poate, cu intenția de a da iama în ele.
Când voi avea timp, îți voi reda inadvertențele de limbaj și detalii care sunt în totală neconcordanță cu lumea de basm a civilizației arabe.
Este clar, te-a măcinat/te macină această poveste. Cred că cel mai bine ar fi să o reiei mai târziu, după ce se va fi copt îndeajuns.
Scuze pentru eventuale greșeli, nu mai relecturez ce am scris. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-09-11 11:24:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|