|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lună plină |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Simt pașii ușori și cum îți desenezi umbrele
când te dezbraci în lumina lunii pline
care îți face loc printre raze.
O urmăresc, are două circumferințe ovale
pe unele părți suprapuse
și abia i se distinge relieful închipuit.
Îmi pare că se strecoară nechemată
chiar și unde nu-i nevoie de dușmani,
de se tem viețuitoarele-n ascunzișuri.
Se lasă răcoarea nopții telurice și mă izbește-n față
o pală de vânt nervoasă,
tu mă chemi să vin și mă retrag în cuvinte.
Of, luna asta, îmi zici, mă neliniștește,
nu pot să dorm fără tine.
Atunci îmi înflorește în gând ideea,
influențele lunii sunt bune la ceva
și o iubesc plină ori în pătrar. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|