PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cabotinul Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Orice om are dorinţe, pretenţii, ambiţii (mai mult sau mai puţin nevinovate). Ele sînt cele care îi dau energia şi impulsul de a făptui. Sînt vectorii care îi direcţionează acţiunile. Prin intermediul lor se confruntă cu realitatea şi îşi verifică înzestrarea. Şi, cînd apare un conflict şi un dezechilibru între dorinţele şi resursele sale (adesea insuficiente), este obligat să-şi reevalueze proiectele. Să renunţe, să se resemneze, să-şi schimbe sau să-şi ajusteze proiectele, să-şi amelioreze condiţia şi competenţele. Omul este, în sensul bun, dezirabil, de fiinţă flexibilă şi perfectibilă, o făptură care se învoieşte cu ceea ce este (el şi lumea) pentru ca acţiunea lui să nu fie în van. Greşeşte şi învaţă din greşeală. Află că socoteala din tîrg e alta decît cea de acasă şi înţelege că asta impune exigenţe suplimentare pe care vrînd, nevrînd, uşor, uşor le interiorizează. Veleitarul are însă probleme de resurse. Capacitatea, dotarea, talentul său nu sînt pe măsura pretenţiilor pe care le emite. El revendică drepturi, merite, privilegii fără să-şi evalueze corect resursele. Mai precis, fără să vrea să ştie cu adevărat cine şi ce este, ce dovedeşte clipă de clipă şi ce ar putea să facă în caz că s-ar strădui cît de cît pentru asta. În cele mai multe cazuri este evident vorba doar de afişare: aere de superioritate, ifose. Veleitarul este caracterizat deci de o opinie exagerată în legătură cu meritele proprii, însoţită de dorinţa ambiţioasă ca această opinie să fie adoptată şi de alte persoane. Este un înfumurat, pretenţiile lui sînt inconsistente ca fumul – nejustificate şi deşarte. Nejustificate pentru că nu au un temei în înzestrarea lui şi deşarte pentru că n-au cum să se împlinească. Şi asta şi pentru că veleitarul nu foloseşte pentru a se impune motorul, ci doar claxonul. Veleitarul este doar un ambiţios. Ambiţia este o dorinţă mai intensă, mai puternică de a realiza ceva. Ea riscă însă mereu să fie deturnată de la o realizare autentică (fapte, producţie, creaţie, împlinire umană) şi deturnată către parvenire, către vînarea onorurilor şi gloriei facile. Veleitarul este suficient şi satisfăcut. El nu ţine să afle cine este, ci să-şi ateste şi să-şi impună suficienţa drept autoritate, merit, valoare. Ambiţia lui nu este să fie cu adevărat (străduindu-se pentru asta), ci să se dea şi să fie luat drept ceea ce de fapt nu este şi nici nu poate fi vreodată. Veleitarismul este rudă bună cu impostura. Impostorul uzeză de necunoştinţa sau de buna-credinţă a oamenilor şi caută să-i înşele. Este un şarlatan, un mincinos, un potlogar, un escroc. O persoană care caută să se substituie altcuiva, dîndu-se de-a dreptul altă persoană, substituind identitatea şi calităţile acesteia. Mai la îndemîna oricui este însă o altă prestație, aceea de cabotin. Cabotinul, prin definițe actor mediocru, se mulțumește cu socializarea mai mult sau mai puțin cotidiană, cu publicul la îndemînă pe care îl îndeasă cu giumbușlucurile lui facile, teatrale, de prost gust. Scopul lui este să obțină succese ușoare cu mijloace ieftine. Ce n-are cabotinul? Consistență. Lotul său este să-și afirme vocea, mimica, vocabularul așa cum i le-a dat dumnezeu pentru a se face remarcat. Pentru a umple scena, pagina, ecranul. Și de cele mai multe ori mizează doar pe insistență, volum, abundență. Viitură. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   CTA, e un moment fericit pentru mine acum cand vad ca te mai uiti si in oglinda... succes prietene! Felicitari pentru text si textura. " Mai la îndemîna oricui este însă o altă prestație, aceea de cabotin. Cabotinul, prin definițe actor mediocru, se mulțumește cu socializarea mai mult sau mai puțin cotidiană, cu publicul la îndemînă pe care îl îndeasă cu giumbușlucurile lui facile, teatrale, de prost gust. Scopul lui este să obțină succese ușoare cu mijloace ieftine. "   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2013-08-27 04:33:48               O completare a textului în sensul celor învederate cred că ar fi soluția cea mai potrivită, domnule Atanasiu!   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-08-23 12:31:32               Nu e exclus să fie un dezacord. Acordul e mai mult după înțeles. Conflictul este chiar dezechilibrul și e subînțeles că textul este eliptic. Complet ar fi:"Şi, cînd apare un conflict şi, prin urmare un dezechilibru între dorinţele şi resursele sale...”   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-23 12:22:08               "Şi, cînd apare un conflict şi un dezechilibru între dorinţele şi resursele sale..." cabotinul din mine e de părere că aici ar trebui făcut altfel acordul. în rest, e în regulă, însă la nivel de truism...   Postat de catre adrian mihai la data de 2013-08-23 12:00:53               Și pentru justețe.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-08-23 11:55:45               * Pentru acuratețea, acuitatea și finețea observațiilor.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-08-23 11:32:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE