|
|
|
|
|
|
|
|
|
Femeia seceră razele lunii |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Un delir e în miezul cuvintelor nopții
stelele fug pe orbite, se privesc,
pe argintate întinderi cerul respiră
și păsările n-au somn în arborii lunii.
Apele dau buzna peste pietre cu sufletul plin,
cu propria-mi tăcere mă afund în tunel
unde întunericul prinde un vis ca o umbră,
prezicerile de teamă se adeveresc.
Corăbiile din gânduri trec orizontul,
mirosul de scoici vine odată cu aroma femeii
pe care marea o saltă de subțiori în aer.
Deschideri de arce pe maluri spre dimineți
în spațiul concav al răsăritului roșu
scapără și umplu golul din gânduri.
Sunete în coloane dirijate spre cer
îmbracă peisajul cu fluxuri de vietăți.
Iubite pentru galbenul copt, semn al luminii
lanurile de grâu se grăbesc însetate la fluviu,
vântul din față încearcă să le oprească
și în urma lor femeia seceră razele lunii. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu suna rau..dar nu ma misca.. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2013-08-23 01:14:48 |
|
|