|
|
|
|
|
|
|
|
|
instant |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
privesc apa învolburată ieșind pe sub pod
ca o adolescentă ce a încercat suicidul
își poartă resemnată unduind
scamele de salcâm
și resturile de la furtuna de ieri
mașini trec podul și apoi dispar
oameni trec se plimbă aleargă pe urmă dispar
cu căței cu cărucioare cu cronometre de pași cu tot
doar linia de orizont se joacă de-a aproapele și departele
un biciclist trece cu viteză pe lângă mine
ne fecundăm privirile preț de câteva secunde
un zâmbet se naște instantaneu
din grabă are trei picioare și un cap de berbec
apoi dispare și el fără a ști că e deja tată
malul îmi pare o oțelărie în lumina dimineții
apă iarbă
reflexe apă iarbă
apă apă reflexe
bombe cu ceas
toate topindu-se curbîndu-se
îmi deschid gura larg larg
dragonul îmi scuipă cuvintele
apoi dispar și eu
linia orizontului nu mai are importanță
(refăcută 2014)
privesc uşoara învolburare a apei
ieşită de sub pod
cum îşi poartă scamele de salcîm
şi resturile de la ploaia de ieri
cu un gest paşnic resemnat
maşinile trec podul şi apoi dispar
oamenii trec se plimbă aleargă şi apoi dispar şi ei
cu căţei cu cărucioare cu vorbe cu tot
după linia orizontului care nu e foarte departe
un biciclist trece foarte aproape de mine
ne fecundăm privirile preţ de cîteva secunde
născîndu-se instantaneu un zîmbet
cu trei picioare şi cap de berbec
dispare şi el
malul se curbează topindu-se
apă iarbă
reflexe iarbă apă
apă apă reflexe
bombe cu ceas
deschid gura foarte mare
dragonul îşi aruncă pe nas cuvintele
apoi dispar şi eu
linia orizontului nu mai are importanţă
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De remarcat şi opinia destructurantă a domnului Peia. Sigur, îndreptăţită. Însă va fi fiind ea şi validă? Dacă ar depăşi nivelul de simple aserţiuni ale propriilor gusturi şi ar fi şi, oarecum, cât de puţin şi argumentată poate ne-am lumina. Aşa constatăm doar gustul distinsului domn în materie de poezie modernă. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-08-08 09:05:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poemul ca transfigurare artistică a percepţiilor autor-lector
Secvenţă de lume şi viaţă. Realitate care transcende percepţiei comune. Compoziţie pictural-dinamică. I-am putea spune "Natură vie cu poet ad-hoc şi biciclist"
Se poate observa cu ochiul liber construcţia poematică. Inteligentă. Un eu auctorial integrat într-un peisaş cu natură, pod şi râu. În acest peisaj, conştiinţa artistică reverberează imaginile accesate secvenţial. Pe care pare a le înregistra neutru, chiar banal, în aparenţă. Această "fotografie instant" surprinde oameni, maşini, apă, scame, etc în dinamica filosoficei spuneri "pantha rei". Apar şi dispar. Gestul paşnic, resemnat pare a le caracteriza. Până când? Până când "un biciclist trece foarte aproape de mine" Când autoarea renunţă la pasivitatea simplelor consemnări faptic-artistice şi devine pro-activă. "Ne fecundăm privirile preţ de cîteva secunde" spune ea, frumos şi original, sugerând parcă dorinţă, aspiraţie, himeră, inteligenţă clarvăzătoare. Respectiv acţiune. Fie şi doar imaginată. Adică subiectiv percepută. Însă,concret, întâmplată. Şi, de aici, din acest cuantic joc al privirilor - se cunosşte forţa şi seducţia care pot fi induse într-un simplu schimb de priviri - se naşte "un zîmbet/
cu trei picioare şi cap de berbec/ Un fel de particulă elementară uşor monstruoasă, disimetrică "zâmbetul cu trei picioare" şi cu o anumită forţă de reacţie, de lovire, de acţiune sugerată de capul de berbec.
Fecundarea privirilor reprezintă amplitudinea maximă a forţei ilocuţionare poematice. Care, în fapt, reprezintă paroxismul percepţiei şi al acţiunii participative de fecundare a privirilor. În cele câteva secunde se trăieşte intens, la maxim, poate surescitat. Cel puţin într-o parte a binomului fecundant. Respectiv în aceea care transfigurează trăirea în poem. Este de presupus că şi cealaltă parte va fi fost avut o percepţie proprie asupra întâmplării. Apoi lucrurile revin la normal iar zîmbetul acela uşor monstruos intră şi el în logica firească a lumii. Dispare şi el. Se integrează adică în peisaj şi se topeşte împreună cu "totul" în ceva indefinit în care nici linia orizontului "nu mai are importanţă" Însă există şi o "consecinţa" a manifestărilor acestui tablou: exorcizarea eului care, astfel, se purifică, "deschid gura foarte mare/dragonul îşi aruncă pe nas cuvintele". Şi, odată şi această secvenţă derulată, respectiv, ritualul împlinit, un fel de pace atotstăpânitoare, de integrare într-un tot imprecis ia locul tabloului. Şi, conchide autoarea, "dispar şi eu" iar "linia orizontului nu mai are importanţă"
Se susţine o astfel de cheie de lectură? Sigur că da. Pentru că poemul oferă tot sprijinul logistic necesar edificării unei astfel de ipostaze interpretative. Sigur, cum spuneam şi altă dată, interpretarea propusă de noi nu este şi nu poate fi singura. Însă, cu siguranţă, are propria sa autonomie şi, evident, originalitate!
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-08-08 08:59:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
asta-i o simplă bucată de proză, tip bref, cumplit de banală. nici o fărîmă de inteligenţă în construcţie, niciun pic de fior în comunicare, nici măcar o fărîmă de imagine credibilă.
zero.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-08-07 23:52:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"cu cărucioare" minus
"ne fecundăm privirile preţ de cîteva secunde" inedit, frumos.
"inia orizontului nu mai are importanţă" şi dă importanţă textului pe care l-am înstelat! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-08-07 15:23:50 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|