PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Don E.A. IOPANI de La Malu Text postat de Ion Gabriel Pusca *** In acest material s-a folosit tehnica intertextualitatii. *** Materialul este un pamflet! Orice asemanare cu viata reala este pura intamplare. *** Rog eventualii comentatori sa pastreze masura lucrurilor iar pe cei care se stiu ignorati si ignoranti ii rog respectuos sa isi vada de textele lor. Multumesc! --------- Îți mai aduci aminte, cititorule, de vremea când Agamemnon și Ahile, Nestor şi Ulise acaparau scena imaginaţiei noastre iar Homer rămânea, depășit de staturile eroilor lui, un nume golit de suflare? Eul lui Shakespeare -unii spun ca era un admirator fervent al curcubeului- ai observant cum se subțiază când din spatele cortinei răsar Regele Lear și Hamlet, ori Polonius și Othello, Malvolio sau Falstaff. Personajele puternice sfâșie imaginea celui care le-a zămislit. Dar marile creaţii nu au un stil personal ci sunt ca natura însăşi, sublime, universale, dincolo de orice granițe pe care viaţa autorului să le poată explica. Ah, mizeră viață omenească, oare cine sau cum poate să îți mai acorde încredere? Cititorule lipsit de alte treburi, deși sunt conștient că eroul pe care astăzi îl voi prezenta poate ucide umbra prezenței mele pe acest pământ cu faptele sale eroice sau mă poate sufoca cu impetuozitatea judecăților sale și chiar poate trăi, în locul meu, bucuria de a te cunoaște, am să îți spun, totuși, o poveste smulsă din viața acestui hidalgo care își dorea să ajungă mare orator. Un orator care prin vorbele sale meșteșugite să poată dărâma dinastiile vechi sau clanurile tinere, un hidalgo care cu două cuvinte magice ar fi putut ridica marea din copaia ei și ar fi făcut ca nisipul de sub ea să rodească livezi de migdali roditori până a doua zi dimineața! Un om cu charismă care ar fi putut doar prin susurul cuvintelor sale să ademenească în tigaie sau în ceaun toți crapii de trei kile crescuți prin bălțile cu fund nisipos. De fapt am să îți povestesc ultimul moment de reverie pe care l-a trăit faimosul nostru hidalgo Edan Achillides Iopani de La Malu. Nu! Nu trebuie să vă mirați! Numele venerabilului hidalgo E.A.IOPANI de La Malu are o semnificație aparte. Edan înseamnă zelos, dornic, aprins, incandescent, aprig, înfocat exact așa cum și este eroul nostru, și toată energia lui are un singur, unic și inalienabil scop: acela de a descoperi spionii și securiștii din Castelul Bucureștilor și de a lupta până la ultima suflare împotriva lor. Achillides îl califică pe eroul nostru ca urmaș al lui Ahilles nume care semnifică durere și suferință. Durerea și suferința în care trăiește acest nobil hidalgo este urmare a unei povești vechi, o poveste de la care se trage și numele familiei careia ii apartine eroul nostru. Iopani este numele primit de unul dintre înaintașii venerabilului nostru senior Edan Achillides, înaintaș care naiv şi lipsit de viziune socială, având o doză mare de lentoare subalternă şi o penurie de demnitate naţională, în loc să întâmpine cu pieptul deschis dușmanul care cotropea pământurile Giurgiului, de care țineau și moșiile de La Malu, a plecat repejor INAPOI spre casă. Ceilalți hidalgo, după sfârșitul luptei, pentru a-i mulțumi acestui don care le-a dat ocazia de a se jertfi pentru pământul drag al Giurgiului, și pentru a nu lăsa ca fapta lui de bun samaritean să doarmă în tăcerea uitării, l-au denumit “don IOPANI”, lucru care a generat, in timp, mare durere și suferință urmașilor săi. Dar să lăsăm istoriile acestea plicticoase și să vedem ce gândea, cu voce tare, venerabilul don Edan Achillides Iopani de La Malu care, însoțit de argatul său SANGHE DANGHE ROCHERE un semiorăsan sau semităran (nu avem informații prea sigure despre originea lui), se întorcea de la țarină unde don E.A.IOPANI de La Malu săpase într-o singură zi sau poate două, o groapă de 2,65 x 2,65 x 2 metri. Adică dislocase 13,5 mc de pământ. Și toate astea după modelul: scos pământul, aruncat cu lopata în roabă (de la o adâncime de 1 m, dacă este să dăm crezare hrisoavelor păstrate în arhivele de La Malu), roaba cărată la aproape 60 m şi urcată, pe rampă, în furgonetă. Apoi deplasare la 3 km, în camp deschis unde a descărcat la lopată furgoneta și revenit la câmpul de lupta. A reluat procesul și după aceea a reluat reluarea procesului și tot așa de dimineaţă până-n seară, pe-o căldură infernală. Seniorul Edan Achillides Iopani de La Malu învinsese în acea zi groapa. Iar acum…. Don E.A.Iopani si argatul sau SANGHE DANGHE ROCHERE merg spre casa, călări pe două mături de plastic: - Sanghe Danghe, deci , ştiu! Măi, niște securişti nenorociţi, au pus gheara iarăşi pe putere, peRomânia – ţăr’na din care am apărut pe lume, La Malu – şi n-o mai lasă să le scape! Niște esențe! Eu ştiu, măi, sunt niște securişti nenorociţi, un clan sudat, sub deviza: "noi şi numai noi, fără voi, niciodată cu voi"! Eu ştiu, măi, ştiu, că niște securişti nenorociţi, care au umplut până la refuz canalele media cu propaganda lor parșivă, reducând la tăcere glasul legitim al naţiunii care nu este altceva decat glasul unui hidalgo! Eu ştiu, măi, ştiu, ca niște securişti nenorociţi, care nu sunt oameni, ci hiene, care exală cel mai puturos miros posibil, mai puturos decât mirosul tău Sanghe Danghe Rochere, ne urmaresc. Sanghe Danghe Rochere întoarce ușor capul spre dreapta si murmură ca pentru sine: - Hai, hai, că te râd şi curcile din papier-mâché, iote cine vorbeşte, moralistul de La Malu, badea Achillides. Că parcă el s-ar spăla mai des! - Gura, Sanghe Danghe că îmi tulburi gândurile și nu mai am! Nu mai am energie! Eu ştiu, că niște Securişti nenorociţi au unelte vorbitoare, plasate strategic şi recrutate special pentru operaţiuni la fel de speciale – slugi speciale, plătite special să le asigure siguranță poziţiei ocupate prin metode speciale! - Cum să tac, slăvite cavaler, că și eu sufăr, mărețule! raspunse Sanghe Danghe Rochere privindu-l cu dispreț. Toate amănuntele legate de hrană, și de îmbrăcăminte, obiceiurile moștenite de la străbuni, modalităţile de desfătare și de distracţie ale argatului de condiţie umilă –ca mine- sau ale celor aflaţi pe altă treaptă în ierarhia social -ca domnia ta- sunt acum în mâinile nenorociților, escrocilor de spioni. Nouă ce ne rămâne din bogăţia relaţiilor interumane? Cu ce să ne mai hrănim moravurile ușoare? Dar gâlcevile, micile dar atât de gustoasele tragedii, aventurile şi marile dramele ale spiritului? Mi se pare că răul este iremediabil, organismul mitocului cu atâta mitocănie-n el e bolnav! E pe moarte (în paranteză fie spus securiștii pică și ei în mania bisericuţelor) şi lucrurile acestea nu mai pot fi întoarse de la groapă. Chiar dacă i-aţi elimina, reteza, smulge, eradica eu, Sanghe Danghe Rochere, țăran cultivat, argat din soiul cel mai bun, nu cred în ireversibilitatea fenomenului. - Știu toate astea onorabile argat Sanghe Danghe Rochere şi de aceea nu cedez aşa uşor, dar mi s-a făcut greaţă de ei, încercând – laolaltă cu alţi câțiva, puţini, tare puțini – să îi deconspir, să îi fac să se arate cu adevărata faţă, căci sunt uşor de citit şi uşor de tras în cursă! Cum vezi unul, nu contează cine e sau ce face, îi strigi hotărât că e securist. Dacă neagă, e clar, este securist! Dacă nu neagă înseamnă că recunoaște. Deci este sau securist sau spion! Dar asta numai daca recunoaște, adică dacă nu neagă. Prostia triumfătoare nu excelează prin discreţie subtilă! Trebuie să le strigăm în față! Să îi deconspirăm! Să îi arătăm cu degetul! Și întorcându-se cu fața spre răsărit seniorul nostru strigă cât îl țin bojogii: "Securistilooooooor"! Apoi, mai liniștit, continuă expunerea: - Sanghe Danghe, pot spune, fără teamă de patetism, că securiștii și spionii mi-au întunecat orizonturile candide, pure şi naive ale existenţei mele întâmplătoare! Chiar de când am deschis ochii conştiinţei spre lume au intrat peste mine, m-au încălțat cu bocancii unei vieți mizerabile, profitând de existenţa puhavă şi hapsînă a numelui meu care s-a întins, că o molimă, de-a curmezişul veacurilor şi pământurilor, de-a lungul şi de-a latul istoriei. O, ce existenţă agresivă și jegoasă pot trăi, de la primul şoc dur, petrecut cândva, în adolescenţă. - Slăvite cavaler, răspunde Sanghe Danghe privindu-l îndrăzneţ, mărețule viteaz, eu știu că ești groaznic de infantil uneori și că nu te-ai maturizat niciodată, dar la ora asta crepusculară mi-e prea cald și lene să te lămuresc cum este cu existența agresivă și jegoasă, ce beneficii poți să ai dacă prinzi un pic de cheag și îți alegi un brooker bun pe care să-l plătești bine... Nu zic că nu s-ar putea să greșesc, dar de aici de sus, din Retezat, mi se pare: că ești oleacă invidios. Ce au securiștii și spionii în plus față de noi? - Vai, ție, slugă nătângă! Nu poți înțelege! Ei sunt mereu, au fost mereu ceea ce au continuat să fie: ochii şi timpanele vânătorilor de partizani ai dignităţii umane, cerberii ideii de libertate, inchizitorii părţii evanescente din fiinţa omenească. Ei au fost şi sunt eternii securişti ai speciei – cârtițele iscoditoare ale metabolismului sufletesc din fiinţa ingenuă, numită om neîntinat cum ești tu, un idiot fără vină, cum sunt eu și încă doi, trei că noi. Securiștii și spionii lor s-au proliferat în orice sistem de exercitare a puterii discreţionare, s-au multiplicat că termitele, în orice configuraţie socială posibilă. Ei sunt indestructibili și inevitabili ca moartea!. Eu ştiu toate astea pentru că risc să fac hepatită în preajma lor, a jigodiilor! Dar curând voi renunţa la orice opulenţă. Este o iluzie – o altă iluzie – să crezi că există spirit comunitar care să se ralieze gestului firesc de a te ridica împotriva ticăloşiei şi mizeriei omeneşti, ca o armată de conştiinţe incoruptibile, care nu s-a împotmolit în cloaca pragmatismului carnivor, a instinctelor acaparatoare. Ajuns în acest moment crucial, cu ochii scânteind seniorul nostru viteaz declamă: - De acest lucru avem noi nevoie acum: de o armată cu conştiinţe incoruptibile așa cum ești tu, un idiot Fără vină, cum sunt eu și încă doi, trei că noi.. Sanghe Danghe Rochere, pătruns de magia înălțătoare a momentului dar și de o foame zdravănă spune cu vocea tremurând de emotie: - Seniore, don E.A.Iopani de La Malu, răspunde Sanghe Danghe privindu-l isteț, viteazule cavaler neînfricat, îţi dau dreptate, nu fiindcă a zis şi Adam Michnik, recent, că "patria noastră e condusă de securişti" ci pt că vorbele tale au un înțeles bine tocmit. Ceea ce mulți habar nu au ce înseamnă! Poate de aceea suntem numai trei patru care luptăm pentru o cauză dreaptă. - Poate că ai dreptate, dar eu am obosit! Sanghe Danghe Rochere, argat credicios, combustibilul care-mi întreţinea convingerile s-a epuizat. Iluziile credinţei, încă o vreme vii, în dreptatea supremă, au răposat. ------------- Următorul moment a fost reținut de hrisoavele cronicarilor, a fost cântat de menestreli în versuri meșteșugite la toate nunțile, botezurile si inmormantarile mari ale ținuturilor românești, a fost pictat de Era Angellico și cei doi Bellini, a fost imortalizat în piatră de Donatello, Andrea del Verrochio și Nicolae Pascu, a fost pus pe muzică rapp de Bibanu mxxl, Grasu xxl, CreTzu și Zale, s-au afișat banere la Auchan și Selgros (la Dedeman și Bricolage nu, pentru că nu au plătit drepturi de autor). Dar eu, așa cum ți-am spus, cititorule, de la început, cu riscul de a fi ucisă umbra prezenței mele pe acest pământ de cuvintele sale eroice sau de a fi strivit de statura sa impunătoare, am consemnat fiecare cuvânt, intonație, respirație și tremur al genelor. Vajnicul erou, seniorul Edan Achillides Iopani de La Malu, privind cu inteleapta tristețe orizontul și ridicându-se pe două scări de la Dedeman (între timp acestia plătisera drepturile de autor) declamă: - Bucuraţi-vă, aţi învins! Ridicaţi-vă stindardul, pe ruinele unei omeniri mereu eşuate în spăngile voastre ascuţite. Eu, don E.A.Iopani de La Malu, am obosit! Deci, puteţi să hălăduiţi pe și cât mai departe în fiefurile voastre murdare, securiști nenorociți, bătătorind cărările istoriei viitoare cu bocancii voştri ghintuiţi, cu disprețul voastru nemernic față de ură mea cinstită. Personal, EU, don E.A.Iopani de La Malu, nu mai am nimic de reclamat de la lumea asta. Nu mai am nici cea mai firavă dorinţă de a schimba măcar un centimetru cub din conştiinţa omenească. Patimile mele se sfarsesc aici. Bubele mele se vindecă aici. Renunt de buna voie la ciroza mea. Dupa ce varsa o lacrima pe furis pentru durerea de a se desparti de tot ce iubise mai mult pana atunci: patimile, bubele si ciroza, viteazul senior contunua pe acelasi ton: - Să vă ia dracu, securişti nenorociţi ai lumii precum şi ai naţiei ăsteia, subordonaţi ălora sau ai ălorlalți, căci numai dracu, nichipercea, uciga-l toacă, aghiuță, fie el şi virtual, mai poate avea puterea demonică de a vă descompune în părţile componențe şi a vă arunca la ghe (e) na apocalipsei! Citorule, adevar graiesc catre tine! Pământul a tremurat, înfricoșat de acest blestem. Văzduhul mugi ca un taur în călduri și se formară trei tornade în America. Una dintre ele se mai află încă la Muzeul figurilor de ceară. Iarba și toată verdeața se rușină pe o suprafață de 2,65x2,65x2 metri, iar râmele și alte gângănii de pământ și-au făcut seppuku într-un flashmob consemnat în Cartea Recordurilor. Trei ciori care croncăneau dezaprobator au leșinat, iar argatul Sanghe Danghe Rochere –despre care am aflat ulterior că nu era nici semiorăsan, nici semităran ci doar un banal semidoct- a încasat cei 10 000 de dolari oferiți de comisia de la Cartea recordurilor pentru sepukul în masa făcut de râme și celelalte gângănii de pământ. Despre don E.A.Iopani de La Malu nu s-a mai auzit nimic. Unii spun că ar fi încă obosit deși mănâncă zilnic ciorbă din crap de trei kile, crescut în bălți cu fundul nisipos. Alții spun că va participa în staff-ul câștigătorului la alegerile prezidențiale din 2014 si 2018 în calitate de instructor de lectură. Ceilalți, cei mai cedibili, zic eu, spun că citește a tresutedoua oară aceeași carte din care a învățat că: dacă ajunge la zgârci, o să mestece până îi cad dinții, şi tot degeba! Securistii sunt peste tot iar stipendiile lor cresc in fiecare zi ca aluatul de paine bine framantat. Ai grija cititorule, invata din pataniile lui Homer, Shakespeare si bineinteles E.A.Iopani de La Malu. Sfantul Microfon sa te ocroteasca, cititorule... surse: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=45351 alte texte si comentarii de pe europeea.ro Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE